ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5182/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1005, pronunțată la data de 30 iunie 2004, în dosarul nr. 3232/COM/2003, secția comercială a Tribunalului Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta, SC M. SA în contradictoriu cu pârâții, SC D.M.I. SRL și C.V. pe care i-a obligat să plătească reclamantei: suma de 372.486.898 lei cu titlu de preț neachitat; să restituie acesteia următoarele ambalaje: 17.245 sticle euro ½; 40.428 sticle 1/1; 277 navete 1/112; 1524 navete 1/20; 58 Keg-uri 1/30 sau să-i plătească contravaloarea acestora în cuantum de 282.087.523 lei și să-i plătească, deopotrivă, suma de 39.570.986 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâți împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca tardiv, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 189/ A, pronunțată la data de 15 noiembrie 2004, în dosarul nr. 1183/C+C/2004. Împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs apelanții pârâți, SC D.M.I. SRL și C.V., criticând-o, în esență, pentru nelegalitate. Este de observat că, în speță, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței tribunalului este recursul, conform art. 282 1 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării acestei hotărâri, față de valoarea obligațiilor deduse judecății, situată sub limita de un miliard inclusiv, prevăzută de acest text legal, având în vedere că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor începute sub legea veche, astfel că menționatul articol, succesiv modificat prin art. I pct. 7 1 din O.U.G. nr. 58/2003 și prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195 din 26 mai 2004, care a aprobat și modificat menționata ordonanță, intrat în vigoare în timpul judecății fondului pricinii, era pe deplin aplicabil în cauză. Așa fiind, se constată că instanța de apel, judecând calea de atac exercitată împotriva sentinței tribunalului ca apel, a încălcat principiul legalității căilor de atac, întrucât, potrivit art. 299 teza 1 hotărârile date fără drept de apel, cazul în speță, sunt supuse recursului a cărui soluționare revine, conform art. 3 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., acestei instanțe. Având în vedere evocatele dispoziții legale și obiectul cererii dedusă judecății, care excede sferei date în competența curții de apel ca instanță de apel, Înalta Curte constată întemeiate motivul de ordine publică invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea criticilor formulate de recurentă prin cererea de recurs, astfel că, în considerarea acestora și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3), alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre a soluționa calea de atac exercitată împotriva menționatei sentințe cu respectarea precizatelor dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții SC D.M.I. SRL Giurgiu și C.V., împotriva deciziei nr. 189 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.