ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1521/2008

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin decizia nr. 88 din 11 octombrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, s-a admis

apelul reclamantei SC V.P. SA împotriva sentinței civile nr. 16 din 6 martie

2007 a Tribunalului Vrancea, secția comercială, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, pârâta SC D. SRL

fiind obligată la plat sumei de 108.744,165 lei actualizată cu indicele de

inflație până la momentul plății efective și la 5.138,80 cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta susținând că decizia pronunțata este netemeinică și nelegală

fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În

sensul că din cuprinsul deciziei recurate nu rezultă motivele pe care se sprijină,

instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecații a pronunțat o

hotărâre nelegala.

Recurenta a susținut că

„instanța de apel în mod superficial a tratat probele existente la dosar, iar

motivarea invocata în sprijinul admiterii apelului nu este de natura sa

retracteze hotărârea apelata pronunțata de Tribunalul Vrancea. Instanța de apel

în totala contradicție cu adevărata situație de fapt și de drept în mod sumar în

considerente reține că existența dovezilor de facturare a ambalajelor înlătura

orice dubiu vis-a-vis de regimul juridic cu care acestea au circulat între cele

două părți. De asemenea, afirma în mod eronat „faptul ca în realitate

ambalajele au circulat pe principiul vânzării - cumpărării excede, într-adevăr

clauzelor contractuale convenite în sensul circulației la schimb, dar aceasta

realitate nu este de natura a nu produce efecte juridice, înțelegerea verbală

ori tacită a părților, neconsemnată în vreun înscris probator având aceiași

forță obligatorie ca și contractul perfectat în scris”.

Recurenta a învederat

instanței de recurs ca prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6022 din 06

noiembrie 2001 intimata în calitate de producător se obliga să producă și să

desfacă produsele prevăzute în contract (soiuri de vin) către SC D. SRL Focșani,

precizându-se în anexa 2 la contract ca ambalajele sunt la schimb și circula

intre producător și cumpărător prin avize de expediție, punctajul acestora făcându-se

lunar cu încheierea de procese verbale între parți.

Recurenta, raportându-se la

date din expertiza din cauză, cere instanței supreme să ia

act că prin cererea de

chemare in judecata in motivele acesteia, pretențiile reclamantei sunt legate

in mod direct de contractul de vânzare-cumpărare 6022 din 06 noiembrie 2001

aceasta afirmând: „În fapt, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 6022

din 06 noiembrie 2001 am livrat paratei vin îmbuteliat la sticla de 1 litru, aceasta

având obligația de a aduce ambalaj la schimb pentru sticle și navete.

Intimata a depus la 3 martie

2008 întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Deși recurenta a depus la

dosar la 5 mai 2008 precizări la recurs, Înalta Curte va analiza exclusiv

motivele cu care a fost inițial învestită, precizările fiind lovite de nulitate

deoarece recurenta nu a respectat cerințele imperative ale art. 302

1

lit. c) coroborat cu art. 303 alin. C. proc. civ., motiv pentru care devin

aplicabile dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ. Potrivit acestora,

pentru nerespectarea depunerii în termenul legal a mențiunilor privitoare la

motivele pe care se întemeiază recursul urmează a se aplica sancțiunea

nulității.

Analizând decizia atacată,

în raport de cele mai sus reținute, Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat, deoarece, cu toate că recurenta invoca in motivarea recursului art. 304

pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., din cuprinsul motivării nestructurate, se poate

constata ca niciuna din criticile formulate împotriva deciziei civile nr. 88/ A

din 11 octombrie 2007, pronunțata de Curtea de Apel Galați, nu poate fi

circumscrisă exact acestor motive.

Astfel, cu privire la

motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă și prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ., practic, prin afirmațiile formulate, recurenta încearcă să

denatureze realitatea cu privire la relațiile comerciale, derulate cu intimata în

perioada 2001 - 2003 și să dea o alta calificare juridica unor operațiuni

comerciale, deși din conținutul materialului probator administrat în cauză

rezultă fără dubii că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și a

făcut o corectă aplicare a legii.

Astfel, corect a reținut

instanța de apel, că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6022 din 06

noiembrie 2001 nu s-au mai reglementat relațiile comerciale referitoare la

ambalaje. Potrivit anexei nr. 2 la contract acestea trebuiau să circule între

părți numai prin avize de însoțire a mărfii, dar întrucât recurenta nu aducea

ambalaje la schimb, aceasta a înțeles să cumpere ambalaje de la intimată.

Aceste ambalaje au fost

facturate distinct de celelalte mărfuri care făceau obiectul contractului nr. 6022

din 06 noiembrie 2001.

Prin semnarea și stampilarea

facturilor de către recurenta, este evident că acestea nu au circulat prin

avize de însoțire a mărfii și că relațiile comerciale cu privire la aceste

produse s-au derulat în forma simplificată.

Faptul că recurenta a

înțeles să cumpere ambalaje rezultă și din chitanța nr. 9819287 din 29

octombrie 2003, chitanța nr. 9819286 din 28 octombrie 2003, din ordinul de

plata nr. 111 din 05 februarie 2004 si din ordinul de plata nr. 177 din 20 februarie

2004 din care rezulta fără echivoc ca s-a achitat contravaloarea unor ambalaje.

De asemenea, din procesul

verbal de punctaj nr. 524 din 29 mai 2003 rezultă că în evidențele contabile

ale recurentei sunt evidențiate facturile referitoare la ambalaje, fapt

confirmat și de către expertul contabil.

Ori în condițiile în care

chiar recurenta a înregistrat în contabilitatea sa contravaloarea ambalajelor

cumpărate de la intimată afirmațiile acesteia referitoare la faptul ca acestea

au circulat în regim de schimb sunt nesusținute sub aspect probatoriu și nu pot

fonda admiterea recursului potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Cu privire la mențiunea „retur

ambalaje” existentă pe facturile emise de către recurenta pentru ambalajele cumpărate

de către intimată nu poate produce efecte întrucât acestea au fost evidențiate

atât cantitativ cât și «valoric» în cele două contabilități.

Dacă recurenta ar fi făcut

dovada că în evidentele sale aceste ambalaje au fost evidențiate numai din

punct de vedere cantitativ, mențiunea „retur ambalaje” ar fi fost într-adevăr

producătoare de efecte juridice.

Faptul că recurenta nu a

făcut dovada ca facturile acceptate la plata, anexate cererii de chemare în

judecată, au fost achitate precum și evidențierea sumei datorata intimatei, în

contabilitatea acesteia sunt elemente edificatoare care demonstrează culpa

acesteia în executarea obligațiilor asumate și, de asemenea, nu pot fonda

admiterea recursului potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Referirile recurentei la

temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond nu pot fi primite

întrucât la judecarea recursului se analizează decizia pronunțată în apel.

Analizând decizia atacată în

raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne

ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente

elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel,

judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei

nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat acțiunea sau apărările.

Curtea găsește nefondat

motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar

recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat

greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu

totul eronat. De altfel, această recurentă nici nu indică explicit care ar fi

textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind

o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea

hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția

legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se întemeiază. Recurenta reclamantă circumscrie motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea

ce nu este permis în prezenta cale de atac.

Pentru aceste motive urmează

a se respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Focșani, împotriva deciziei

nr. 88 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC D. SRL Focșani, împotriva deciziei nr. 88 din 11 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 mai 2008.