ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele :

Reclamanta P. SRL Galați a

chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Galați și a solicitat ca prin sentința

care se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de 172.307 lei

contravaloare lucrări, la 89.541 lei penalități și la 13.586 lei dobânzi plus

cheltuielile de judecată aferente .

Tribunalul Galați, secția

comercială, sesizat cu această acțiune a pronunțat sentința nr. 132 din 15

februarie 2007 prin care a admis excepția prematurității formulării acțiunii

invocată de pârâta SC M. SA Galați și în consecință a respins acțiunea

reclamantei ca prematură.

Soluția tribunalului s-a

bazat în esență pe prevederile art. 720

1

C. proc. civ., care

potrivit instanței de fond nu au fost respectate întrucât procesul verbal din

15 aprilie 2005 se referă la o sumă de 172.434 lei în timp ce litigiul dedus

judecății se referă la o sumă mult mai mare. S-a mai reținut în același sens,

că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei cu arătarea înscrisurilor

doveditoare iar procesul verbal menționat a fost semnat de o persoană care nu

avea calitatea de reprezentant al pârâtei.

Sentința nr. 132/2007 a

Tribunalului Galați a fost apelată de reclamantă, iar Curtea de Apel Galați, secția

comercială, prin decizia nr. 44 din 14 mai 2007, a admis apelul, a desființat

sentința fondului și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Curtea a examinat criticile

aduse sentinței prin prisma art. 720

1

C. proc. civ. și a stabilit în

raport de procesele verbale încheiate la sediul pârâtei , că cerința legată

impusă pentru realizarea concilierii prealabile a fost realizată.

Împotriva deciziei nr. 44

din 14 mai 2007 a declarat recurs, în termen pârâta SC M. SA Galați prin care a

invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) și potrivit

argumentelor expuse în fapt și în drept a solicitat modificarea soluției Curții

de Apel în sensul respingerii apelului cu consecința menținerii sentinței

pronunțată de Tribunalul Galați.

În argumentarea

nerespectării procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.,

recurenta a susținut că, la data de 15 aprilie 2005, reprezentantul reclamantei

s-a prezentat la sediul SC M. SA într-un mod viclean întrucât se schimba

conducerea societății și a încheiat un proces verbal pe care l-a semnat O.C.,

viitor administrator, care nu deținea la acea dată această calitate și deci nu

putea să angajeze societatea. În continuare a arătat că nu s-a făcut o conciliere

asupra debitului pretins și că nu a fost făcută o convocare la sediul

creditoarei pentru că „nimeni nu face o convocare la conciliere la sediul altei

societăți”.

Recurenta opinează că nici

al doilea proces verbal încheiat la 22 aprilie 2005 nu acoperă cerințele legii

pentru că acesta reprezintă în fapt o continuare a discuției din 15 aprilie

aflate la dosar și de aceea a reținut că adresele nr. 546 din 25 septembrie

2006 și 614 din 17 octombrie 2006 îndeplinesc cerințele concilierii.

Intimata, prin întâmpinare,

a respins susținerile recurentei precizând că prin hotărârile A.G.A. nr. 8 și 9

ale SC M. SA s-a hotărât la 29 martie 2005 înlocuirea administratorului

societății cu C.O., administrator unic, astfel că procesele verbale de

conciliere nu pot fi contestate.

Recursul este nefondat.

Art. 720

1

C.

proc. civ., stabilește o procedură prealabilă cererii de chemare în judecată,

cea a concilierii directe, prin care părțile supun analizei lor neînțelegerile

născute în materie comercială pentru cauze evaluabile în bani. Scopul acestei

proceduri este de a asigura celeritatea soluționării unor diferende apărute în

legătură cu acte și fapte de comerț. Prin urmare regulile impuse procedural

pentru realizarea concilierii trebuie invocate cu bună-credință, potrivit

scopului pentru care au fost prevăzute și nicidecum pentru a împiedica accesul

la judecată sau pentru a tergiversa soluționarea pe fond a cauzei.

- Din această perspectivă

prima chestiune care trebuie reținută privește existența unui drept care la

data sesizării instanței era actual ca și interesul urmărit prin promovarea

acțiunii.

Aceasta înseamnă că o astfel

de acțiune cu o procedură prealabilă impusă de lege nu putea să fie prematură

ci inadmisibilă potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

- Prima cerință a art. 720

1

C. proc. civ., a fost realizată întrucât părțile au încercat soluționarea

litigiului prin conciliere directă așa cum rezultă din procesele verbale din 15

aprilie 2005 și 22 aprilie 2005.

Esențial în acest litigiu

este că părțile s-au întrunit pentru analiza sumelor considerate debite de

către reclamant iar faptul că s-au luat în discuție și alte chestiuni pentru a reduce

cuantumul acestora nu lipsește de efecte cele două procese verbale care

consemnează rezultatul analizei părților. În fine, reglementarea modalității de

convocare, și a modalității de a se stabili data convocării nu înlătură

rezultatul concilierii întrucât nu s-a urmărit prin text să se înlăture

posibilitatea ca părțile să se întîlnească și fără a ține seama de aceste aspecte

formale pentru a examina diferendul dintre ele. Cel mult aceste chestiuni pot

fi analizate atunci când nu s-a urmărit realizarea concilierii, ceea ce nu se poate

reține în speță.

- Nu prezintă nicio relevanță

și nu lipsește de eficiență rezultatul concilierii consemnat în procesele

verbale faptul că discuția dintre părți a avut loc la sediul pârâtei câtă vreme

nu s-a stabilit sub sancțiunea nulității o obligație de prezentare la sediul

reclamantei. Interpretările recurentei sunt dincolo de prevederile legale, așa încât

nu vor fi reținute.

- Problema reprezentării la

conciliere este o chestiune care, în raport de actele analizate de instanța de

apel nu va fi reținută de vreme ce administratorul unic a fost desemnat

anterior datei încheierii procesului verbal prin care s-a consemnat concluzia

finală și rezultatul concilierii, moment în care reclamanta a decis ca litigiul

să fie dedus judecății. În ipoteza dată, când a fost ales un administrator

unic, recurenta nu a precizat cine reprezintă societatea în cazul căilor de

atac promovate.

- Conținutul dezbaterilor

părților în faza de conciliere în condițiile în care nu s-a ajuns la un punct

de vedere comun care să evite parcurgerea procedurilor în fața instanțelor nu

este de natură să lipsească de efecte „încercarea de rezolvare pe cale

amiabilă” a diferendului pentru că legiuitorul nu și-a propus ca acestea în

toate cazurile să ajungă la un punct de vedere comun.

- Disocierea capetelor de

cerere privind dobânzile și penalitățile nu vin în sprijinul afirmației că nu

s-au discutat pretențiile dintre părți, cu atât mai mult cu cât s-au pus în

discuție probleme legate de compensări „în trei” antrenând și o altă societate,

propuneri care în final nu s-au realizat.

- Celelalte argumente aduse

în sprijinul susținerilor nelegalității soluției vor fi înlăturate întrucât

vizează interpretări care dau art. 720

1

C. proc. civ., o altă

finalitate decât cea urmărită de legiuitor, orice altă interpretare, în speță,

ar duce la îngrădirea accesului la o judecată efectivă.

În consecință, față de cele

ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. Conform art.

274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli

de judecată stabilite prin apreciere conform alin. 3 din articolul citat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M. SA Galați împotriva deciziei nr. 44/ A din 14 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată, prin

apreciere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2007.