ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3919/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamanta P. SRL Galați a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Galați și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de 172.307 lei contravaloare lucrări, la 89.541 lei penalități și la 13.586 lei dobânzi plus cheltuielile de judecată aferente . Tribunalul Galați, secția comercială, sesizat cu această acțiune a pronunțat sentința nr. 132 din 15 februarie 2007 prin care a admis excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâta SC M. SA Galați și în consecință a respins acțiunea reclamantei ca prematură. Soluția tribunalului s-a bazat în esență pe prevederile art. 720 1 C. proc.

civ., care potrivit instanței de fond nu au fost respectate întrucât procesul verbal din 15 aprilie 2005 se referă la o sumă de 172.434 lei în timp ce litigiul dedus judecății se referă la o sumă mult mai mare. S-a mai reținut în același sens, că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei cu arătarea înscrisurilor doveditoare iar procesul verbal menționat a fost semnat de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al pârâtei. Sentința nr. 132/2007 a Tribunalului Galați a fost apelată de reclamantă, iar Curtea de Apel Galați, secția comercială, prin decizia nr. 44 din 14 mai 2007, a admis apelul, a desființat sentința fondului și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Curtea a examinat criticile aduse sentinței prin prisma art. 720 1 C. proc. civ. și a stabilit în raport de procesele verbale încheiate la sediul pârâtei , că cerința legată impusă pentru realizarea concilierii prealabile a fost realizată. Împotriva deciziei nr. 44 din 14 mai 2007 a declarat recurs, în termen pârâta SC M. SA Galați prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) și potrivit argumentelor expuse în fapt și în drept a solicitat modificarea soluției Curții de Apel în sensul respingerii apelului cu consecința menținerii sentinței pronunțată de Tribunalul Galați. În argumentarea nerespectării procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., recurenta a susținut că, la data de 15 aprilie 2005, reprezentantul reclamantei s-a prezentat la sediul SC M. SA într-un mod viclean întrucât se schimba conducerea societății și a încheiat un proces verbal pe care l-a semnat O.C., viitor administrator, care nu deținea la acea dată această calitate și deci nu putea să angajeze societatea. În continuare a arătat că nu s-a făcut o conciliere asupra debitului pretins și că nu a fost făcută o convocare la sediul creditoarei pentru că „nimeni nu face o convocare la conciliere la sediul altei societăți”. Recurenta opinează că nici al doilea proces verbal încheiat la 22 aprilie 2005 nu acoperă cerințele legii pentru că acesta reprezintă în fapt o continuare a discuției din 15 aprilie 2005. În fine, a considerat că instanța nu a examinat corect înscrisurile aflate la dosar și de aceea a reținut că adresele nr. 546 din 25 septembrie 2006 și 614 din 17 octombrie 2006 îndeplinesc cerințele concilierii.

Intimata, prin întâmpinare, a respins susținerile recurentei precizând că prin hotărârile A.G.A. nr. 8 și 9 ale SC M. SA s-a hotărât la 29 martie 2005 înlocuirea administratorului societății cu C.O., administrator unic, astfel că procesele verbale de conciliere nu pot fi contestate. Recursul este nefondat. Art. 720 1 C. proc. civ., stabilește o procedură prealabilă cererii de chemare în judecată, cea a concilierii directe, prin care părțile supun analizei lor neînțelegerile născute în materie comercială pentru cauze evaluabile în bani. Scopul acestei proceduri este de a asigura celeritatea soluționării unor diferende apărute în legătură cu acte și fapte de comerț. Prin urmare regulile impuse procedural pentru realizarea concilierii trebuie invocate cu bună-credință, potrivit scopului pentru care au fost prevăzute și nicidecum pentru a împiedica accesul la judecată sau pentru a tergiversa soluționarea pe fond a cauzei.

- Din această perspectivă prima chestiune care trebuie reținută privește existența unui drept care la data sesizării instanței era actual ca și interesul urmărit prin promovarea acțiunii. Aceasta înseamnă că o astfel de acțiune cu o procedură prealabilă impusă de lege nu putea să fie prematură ci inadmisibilă potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. - Prima cerință a art. 720 1 C. proc. civ., a fost realizată întrucât părțile au încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă așa cum rezultă din procesele verbale din 15 aprilie 2005 și 22 aprilie 2005. Esențial în acest litigiu este că părțile s-au întrunit pentru analiza sumelor considerate debite de către reclamant iar faptul că s-au luat în discuție și alte chestiuni pentru a reduce cuantumul acestora nu lipsește de efecte cele două procese verbale care consemnează rezultatul analizei părților.

În fine, reglementarea modalității de convocare, și a modalității de a se stabili data convocării nu înlătură rezultatul concilierii întrucât nu s-a urmărit prin text să se înlăture posibilitatea ca părțile să se întîlnească și fără a ține seama de aceste aspecte formale pentru a examina diferendul dintre ele. Cel mult aceste chestiuni pot fi analizate atunci când nu s-a urmărit realizarea concilierii, ceea ce nu se poate reține în speță. - Nu prezintă nicio relevanță și nu lipsește de eficiență rezultatul concilierii consemnat în procesele verbale faptul că discuția dintre părți a avut loc la sediul pârâtei câtă vreme nu s-a stabilit sub sancțiunea nulității o obligație de prezentare la sediul reclamantei.

Interpretările recurentei sunt dincolo de prevederile legale, așa încât nu vor fi reținute. - Problema reprezentării la conciliere este o chestiune care, în raport de actele analizate de instanța de apel nu va fi reținută de vreme ce administratorul unic a fost desemnat anterior datei încheierii procesului verbal prin care s-a consemnat concluzia finală și rezultatul concilierii, moment în care reclamanta a decis ca litigiul să fie dedus judecății. În ipoteza dată, când a fost ales un administrator unic, recurenta nu a precizat cine reprezintă societatea în cazul căilor de atac promovate. - Conținutul dezbaterilor părților în faza de conciliere în condițiile în care nu s-a ajuns la un punct de vedere comun care să evite parcurgerea procedurilor în fața instanțelor nu este de natură să lipsească de efecte „încercarea de rezolvare pe cale amiabilă” a diferendului pentru că legiuitorul nu și-a propus ca acestea în toate cazurile să ajungă la un punct de vedere comun.

- Disocierea capetelor de cerere privind dobânzile și penalitățile nu vin în sprijinul afirmației că nu s-au discutat pretențiile dintre părți, cu atât mai mult cu cât s-au pus în discuție probleme legate de compensări „în trei” antrenând și o altă societate, propuneri care în final nu s-au realizat. - Celelalte argumente aduse în sprijinul susținerilor nelegalității soluției vor fi înlăturate întrucât vizează interpretări care dau art. 720 1 C. proc. civ., o altă finalitate decât cea urmărită de legiuitor, orice altă interpretare, în speță, ar duce la îngrădirea accesului la o judecată efectivă. În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. Conform art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere conform alin. 3 din articolul citat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Galați împotriva deciziei nr. 44/ A din 14 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată, prin apreciere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2007.