ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 596/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr. 597 din 24 iunie 2005, a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București, sucursala Galați, cu sediul social în Galați, județul Galați, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA București cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.291.200.912 lei reprezentând majorări de întârziere. A mai fost obligată pârâta și la plata sumei de 53.024.010 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. B. 1.5/99/2004 trafic T.I.E.P.

al cărui obiect îl reprezintă plata centralizată a tarifelor de transport și a tarifelor accesorii luate de pârâtă în calitatea de client precum și acordarea de reduceri tarifare la expedițiile de mărfuri derulate în trafic T.I.E.P. Prin contractul de plată centralizată pârâta s-a obligat să plătească la termenul scadent, respectiv 15 zile calendaristice, contravaloarea facturilor reprezentând valoarea tarifelor de transport și accesorii emise în baza contractului B. 1.5/99/2004, pentru perioada octombrie –decembrie 2004. Deoarece pârâta nu a respectat termenele scadente de plată a tarifelor de transport, reclamanta, conform clauzei penale, a calculat majorării de întârziere la plată pe perioada de la data scadentă a tarifelor și până la data achitării acestora.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 55/ A din 5 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.C. SA București împotriva sentinței civile nr. 597 din 24 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 582/COM/2005. Pentru a decide astfel, în principal instanța de apel a stabilit că au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., pârâta neprezentându-se la convocarea la conciliere. Conform art. 112 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la promovarea cererii de chemare în judecată reclamanta avea obligația să indice numele și calitatea celui care o reprezintă în proces, însă în delegația de la fila 128 dosar fond se acoperă parțial această deficiență, iar în cursul soluționării apelului s-a depus în copie legalizată procura judiciară.

Referitor la împrejurările care țin de fondul cauzei, au fost preluate argumentele primei instanțe, considerându-se creanța pretinsă de intimata reclamantă ca fiind certă, lichidă și exigibilă iar apelanta pârâtă aflându-se în culpă pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contract. Împotriva deciziei civile nr. 55/ A din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a promovat recurs pârâta SC C.C. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere că ea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, soluția neîntemeindu-se pe argumente concrete.

De asemenea, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea, că fără motivare a respins excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada depășirii termenului de scadență a debitului principal și nejustificat a fost respinsă apelantei solicitarea de efectuare a unei expertize contabile, invocându-se ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Intimata-reclamantă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București, sucursala Marfă Galați, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC C.C. SA București, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că atât instanța de fond cât și cea de apel, amplu documentat și bine argumentat, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit o corectă situație de fapt și de drept. Nu este justificată critica recurentei sub aspectul că în mod greșit nu a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, determinat de încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. Conform art. 720 1 C. proc.

civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop reclamanta va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, iar data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor.

Din verificarea întregii documentații, apare neîndoios că exigențele impuse de normele imperative descrise anterior au fost întocmai aduse la îndeplinire. Astfel, prin adresa nr. 76/1/122 din 21 martie 2005 reclamanta a convocat-o pe pârâtă la concilierea directă din data de 11 aprilie 2005, ora 12, la sediul Sucursalei de Marfă Galați, precizând exact obiectul concilierii, temeiurile de fapt și de drept, cu actele corespunzătoare. În faza procesuală a apelului, la termenul din 5 aprilie 2006, reprezentantul reclamantei a depus în copie, borderoul de expediere corespondență din data de 22 martie 2005, tarif intern valabil de la 18 aprilie 2005, condică expediere corespondență, Biroul recuperări creanțe și adresa nr. 76/1/122/2005 prin care s-a făcut convocarea la conciliere directă.

De asemenea, a mai fost depusă și dovada confirmării de primire la conciliere. Cu actele enumerate, reclamanta a făcut dovada convocării la conciliere directă a pârâtei, a dovezii de primire atât a cererii de conciliere cât și a actelor anexate depuse despre care s-a făcut mențiunea în cuprinsul cererii de conciliere, iar în lipsa pârâtei de la conciliere nu este necesar întocmirea înscrisului cu rezultatul referitor la arătarea pretențiilor reciproce și a punctului de vedere al fiecărei părți. Nici critica referitoare la necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească în concret dacă pârâta datorează penalități și în ce cuantum nu este întemeiată, deoarece, așa cum bine a apreciat instanța nu este utilă cauzei.

Există suficiente acte care cu exactitate stabilesc reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părțile contractante. Din actul adițional nr. 6 la contractul nr. B. 1.5/99/2004, prin libera lor manifestare de voință, părțile au modificat art. 9.2 în sensul că „valoarea majorării de întârziere a plății este de 0,1 % pe zi pentru plățile efectuate în lei, respectiv de 1 % pe lună (12 % pe an) pentru plățile efectuate în valută și se va aplica pentru fiecare zi de întârziere, sumelor neachitate la termenele scadente sau în condițiile contractului”.

Apar toate elementele necesare în sprijinul corectei identificări a majorărilor de întârziere, respectiv contractul nr. B. 1.5/99/2004, actul adițional nr. 6 din 28 iunie 2004 la acest contract, borderoul de calcul al majorărilor detaliat care cuprinde numărul facturii, data emiterii, data primirii facturii, valoarea facturată, data scadentă, suma achitată reprezentând tarife de transport din valoarea totală, data achitării, modalitatea de plată, numărul de zile întârziere și facturile emise pentru majorările de întârziere cu confirmările de primire. În acest context toate susținerile reclamantei au fost dovedite fără echivoc, corect fiind obligată pârâta la plata sumei de 2.291.200.912 lei, cu titlu de majorări de întârziere la plată, calculate la facturile emise în baza contractului nr. B.1.5/99/2004 – trafic T.I.E.P.

în perioada octombrie –decembrie 2004. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SA București împotriva deciziei nr. 55/ A din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, nefiind îndeplinite nici una din cerințele cuprinse în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA București, împotriva deciziei nr. 55 din 5 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 februarie 2007.