ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 decembrie 2005

reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL Sfântu Gheorghe cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R.

București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la executarea în

natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare - cumpărare

prin negociere directă a activelor denumite Cinematograful A., situat în Sfântu

Gheorghe și clădire administrativă situată în Sfântu Gheorghe, deținute de

reclamantă în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

6521 din 14 mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite

cererea reclamantei și obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de

vânzare - cumpărare a activelor individualizate în acțiune, prin negociere

directă, reținând, în acest sens, că reclamanta face parte din categoria I.M.M.-urilor,

că utilizează imobilele în cauză în calitate de locatar în baza contractului de

închiriere din 23 august 2004 și actul adițional la acesta, că respectivele

imobile reprezintă active disponibile nemaifiind utilizate de pârâtă – unitate

cu capital de stat – din anul 2004, când le-a închiriat, fiind astfel

îndeplinite cerințele Legii nr. 346/2004, că pârâta și-a exprimat acordul

privind încheierea contractului de vânzare la data de 22 noiembrie 2004,

nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 39/2005, adoptată ulterior formării

acordului de voință al părților, actul normativ menționat neputând retroactiva.

Prin decizia comercială nr. 596

din 3 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

respinge apelul pârâtei împotriva sentinței primei instanțe, reținând că - față

de conținutul corespondenței purtate de părți - oferta a fost urmată de

acceptare, că includerea activelor în cauză în cuprinsul listei activelor

propuse pentru vânzare prin negociere directă - aprobată de M.C.C. - reprezintă

chiar mandatul acordat pârâtei - apelante de a face acte de dispoziție, că

respectivele active au fost expertizate – ca valoare – la solicitarea

reclamantei, care are dreptul de a le cumpăra prin negociere directă, fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 364/2004, apelanta neputându-se

prevala de dispozițiile O.G. nr. 39/2005, intrată în vigoare ulterior

momentului formării acordului de voință al părților, împrejurarea că prin H.G. nr.

1874/2006 s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol

cinematografic nefiind de natură a afecta raporturile juridice existente între

părți, născute sub imperiul O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 364/2004, demararea

procedurilor consumându-se în conformitate cu Ordinul nr. 2461/2004, iar

tergiversarea negocierilor până în momentul abrogării acestuia nefiind

imputabilă intimatei.

Împotriva deciziei de mai

sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.

În fundamentarea recursului

său pârâta - recurentă critică instanța de apel pentru a fi făcut o greșită

aplicare a legii, respectiv a art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 346/2004

coroborat cu art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997,

aprobată cu modificări, și cu art. 105 alin. (1) din H.G. nr. 577/2002 potrivit

cărora regiile autonome pot vinde prin negociere directă active din patrimoniul

lor numai în condițiile existenței acordului, respectiv a mandatului

instituției publice sub autoritatea căreia funcționează, instanța ignorând că

un astfel de mandat nu a existat.

Recurenta reproșează

instanței de apel și ignorarea faptului că demersurile în vederea vânzării

imobilelor în cauză și procedurile de vânzare a acestora au fost aprobate

conform O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 346/2004, dar au fost puse în practică

prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, abrogat - însă - prin Ordinul M.C.C. nr. 2258

din 25 septembrie 2005, astfel că efectele primului ordin nu se pot produce

după abrogarea sa.

La data de 12 mai 2008

recurenta formulează precizări la recurs susținând, cu invocarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., că imobilele în litigiu nu

reprezintă active disponibile, că acestea sunt în proprietatea privată a

statului și numai în administrarea pârâtei recurente - care nu are dreptul de

dispoziție asupra lor, că întreaga corespondență dintre părți - purtată în

temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2461/2004 - este lipsită de valoare juridică,

întrucât prin sentința civilă nr. 1665 din 6 iulie 2007 a Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004

a fost anulat ca fiind nelegal.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală și temeinică, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, criticile formulate de recurentă nefiind fondate.

În mod întemeiat a reținut

instanța de apel – întocmai instanței de fond – că intimata - reclamantă face

parte din categoria I.M.M.-urilor, că aceasta utilizează activele în litigiu în

baza unui contract de închiriere încheiat cu recurenta - pârâtă, că activele nu

erau utilizate de recurentă, fiind disponibile, întrucât au fost înscrise în

lista întocmită – potrivit art. 13 din Legea nr. 346/2004 – de conducerea

recurentei, și aprobată de M.C.C., cuprinzând asemenea active, că investițiile

efectuate de intimata - reclamantă au fost evaluate de un expert evaluator,

selectat de pârâta - recurentă, stabilindu-se și prețul de vânzare, astfel că

reclamanta - intimată era îndreptățită să opteze – conform art. 12 alin. (1) lit.

b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004 – pentru încheierea contractului de

vânzare - cumpărare prin negociere directă cu privire la menționatele active,

operație care s-a declanșat și consumat în baza Legii nr. 346/2004, mandatul

special dat recurentei de autoritatea competentă fiind reprezentat de Ordinul M.C.C.

nr. 2461 din 28 octombrie 2004, în vigoare la momentul demarării procedurii, și

de aprobarea expresă a listei cuprinzând activele disponibile – inclusiv

activele în cauză – ce urmau să facă obiectul vânzării, reclamanta

manifestându-și interesul de a achiziționa activele la 22 noiembrie 2004 prin

adresa cu care răspunde ofertei recurentei - pârâte din 18 noiembrie 2004, deci

acordul părților consumându-se anterior datei de 5 septembrie 2005 a Ordinului

MCC nr. 2258 din 29 septembrie 2005 prin care s-a abrogat Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004,

dispozițiile O.G. nr. 39/2005 și ale H.G. nr. 1874 din 21 decembrie 2006

nefiind incidente, acestea neputând retroactiva.

Față de cele de mai sus,

criticile recurentei dovedindu-se nefondate, urmează a fi respinse.

Cât privește criticile

formulate de recurentă în precizările la recurs, depuse la data de 12 mai 2008,

acestea urmează a nu fi examinate față de prevederile art. 301 C. proc. civ.

coroborate cu cele ale art. 303 alin. (1) și (2) și ale art. 306 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., motivele invocate neputând fi calificate ca motive de ordine publică.

Astfel fiind, făcând

aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei

instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta RA D.E.F.R. București împotriva deciziei nr. 596 din 3 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.