ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2806/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 decembrie 2005 reclamanta SC I.L.G.D.C. SRL Sfântu Gheorghe cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R. București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin negociere directă a activelor denumite Cinematograful A., situat în Sfântu Gheorghe și clădire administrativă situată în Sfântu Gheorghe, deținute de reclamantă în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 6521 din 14 mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite cererea reclamantei și obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de vânzare - cumpărare a activelor individualizate în acțiune, prin negociere directă, reținând, în acest sens, că reclamanta face parte din categoria I.M.M.-urilor, că utilizează imobilele în cauză în calitate de locatar în baza contractului de închiriere din 23 august 2004 și actul adițional la acesta, că respectivele imobile reprezintă active disponibile nemaifiind utilizate de pârâtă – unitate cu capital de stat – din anul 2004, când le-a închiriat, fiind astfel îndeplinite cerințele Legii nr. 346/2004, că pârâta și-a exprimat acordul privind încheierea contractului de vânzare la data de 22 noiembrie 2004, nefiind incidente dispozițiile O.G.

nr. 39/2005, adoptată ulterior formării acordului de voință al părților, actul normativ menționat neputând retroactiva. Prin decizia comercială nr. 596 din 3 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge apelul pârâtei împotriva sentinței primei instanțe, reținând că - față de conținutul corespondenței purtate de părți - oferta a fost urmată de acceptare, că includerea activelor în cauză în cuprinsul listei activelor propuse pentru vânzare prin negociere directă - aprobată de M.C.C. - reprezintă chiar mandatul acordat pârâtei - apelante de a face acte de dispoziție, că respectivele active au fost expertizate – ca valoare – la solicitarea reclamantei, care are dreptul de a le cumpăra prin negociere directă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 364/2004, apelanta neputându-se prevala de dispozițiile O.G.

nr. 39/2005, intrată în vigoare ulterior momentului formării acordului de voință al părților, împrejurarea că prin H.G. nr. 1874/2006 s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic nefiind de natură a afecta raporturile juridice existente între părți, născute sub imperiul O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 364/2004, demararea procedurilor consumându-se în conformitate cu Ordinul nr. 2461/2004, iar tergiversarea negocierilor până în momentul abrogării acestuia nefiind imputabilă intimatei. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.

În fundamentarea recursului său pârâta - recurentă critică instanța de apel pentru a fi făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 346/2004 coroborat cu art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, aprobată cu modificări, și cu art. 105 alin. (1) din H.G. nr. 577/2002 potrivit cărora regiile autonome pot vinde prin negociere directă active din patrimoniul lor numai în condițiile existenței acordului, respectiv a mandatului instituției publice sub autoritatea căreia funcționează, instanța ignorând că un astfel de mandat nu a existat. Recurenta reproșează instanței de apel și ignorarea faptului că demersurile în vederea vânzării imobilelor în cauză și procedurile de vânzare a acestora au fost aprobate conform O.U.G.

nr. 88/1997 și Legii nr. 346/2004, dar au fost puse în practică prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, abrogat - însă - prin Ordinul M.C.C. nr. 2258 din 25 septembrie 2005, astfel că efectele primului ordin nu se pot produce după abrogarea sa. La data de 12 mai 2008 recurenta formulează precizări la recurs susținând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., că imobilele în litigiu nu reprezintă active disponibile, că acestea sunt în proprietatea privată a statului și numai în administrarea pârâtei recurente - care nu are dreptul de dispoziție asupra lor, că întreaga corespondență dintre părți - purtată în temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2461/2004 - este lipsită de valoare juridică, întrucât prin sentința civilă nr. 1665 din 6 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, Ordinul M.C.C.

nr. 2461/2004 a fost anulat ca fiind nelegal. Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, criticile formulate de recurentă nefiind fondate.

În mod întemeiat a reținut instanța de apel – întocmai instanței de fond – că intimata - reclamantă face parte din categoria I.M.M.-urilor, că aceasta utilizează activele în litigiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu recurenta - pârâtă, că activele nu erau utilizate de recurentă, fiind disponibile, întrucât au fost înscrise în lista întocmită – potrivit art. 13 din Legea nr. 346/2004 – de conducerea recurentei, și aprobată de M.C.C., cuprinzând asemenea active, că investițiile efectuate de intimata - reclamantă au fost evaluate de un expert evaluator, selectat de pârâta - recurentă, stabilindu-se și prețul de vânzare, astfel că reclamanta - intimată era îndreptățită să opteze – conform art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 346/2004 – pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare prin negociere directă cu privire la menționatele active, operație care s-a declanșat și consumat în baza Legii nr. 346/2004, mandatul special dat recurentei de autoritatea competentă fiind reprezentat de Ordinul M.C.C.

nr. 2461 din 28 octombrie 2004, în vigoare la momentul demarării procedurii, și de aprobarea expresă a listei cuprinzând activele disponibile – inclusiv activele în cauză – ce urmau să facă obiectul vânzării, reclamanta manifestându-și interesul de a achiziționa activele la 22 noiembrie 2004 prin adresa cu care răspunde ofertei recurentei - pârâte din 18 noiembrie 2004, deci acordul părților consumându-se anterior datei de 5 septembrie 2005 a Ordinului MCC nr. 2258 din 29 septembrie 2005 prin care s-a abrogat Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, dispozițiile O.G. nr. 39/2005 și ale H.G. nr. 1874 din 21 decembrie 2006 nefiind incidente, acestea neputând retroactiva. Față de cele de mai sus, criticile recurentei dovedindu-se nefondate, urmează a fi respinse.

Cât privește criticile formulate de recurentă în precizările la recurs, depuse la data de 12 mai 2008, acestea urmează a nu fi examinate față de prevederile art. 301 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 303 alin. (1) și (2) și ale art. 306 alin. (1) și (2) C. proc. civ., motivele invocate neputând fi calificate ca motive de ordine publică. Astfel fiind, făcând aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta RA D.E.F.R. București împotriva deciziei nr. 596 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.