ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3687/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3687/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie 2005, reclamanta SC P.M. SRL –
Bistrița Năsăud a chemat în judecată pe pârâta RA D.E.F. –
R. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să
se dispună obligarea acesteia la executarea în natură a
obligației de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză
irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful T. situat în
Bistrița, pe care reclamanta îl deține în calitate de locatar, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința
civilă nr. 4316 din 28 martie 2007, Tribunalul București a admis
acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă să încheie
contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a
activului Cinematograful T. Bistrița, reținând că în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 12
– art. 14 din Legea nr. 346/2004.
Curtea de Apel
București, prin decizia comercială nr. 13 din 21 ianuarie 2008, a
respins ca nefondat apelul pârâtei, cu obligarea sa la 5.000 lei cheltuieli de
judecată, reținându-se că părțile și-au exprimat
în condiții legale consimțământul privind operațiunea de
vânzare cumpărare în discuție.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs,
potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență,
respingerea acțiunii reclamantei, întrucât deși acesta a primit
mandatul de a vinde activele disponibile prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, acesta
a fost ulterior retras prin abrogarea respectivului ordin prin Ordinul M.C.C. nr.
2258 din 25 septembrie 2005.
Recursul este nefondat
pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea
susținerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de
față în raport de actele și probatoriile aflate la dosarul
cauzei se constată că a cestea nu întrunesc condițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea hotărârii
atacate, așa cum greșit se solicită.
Este de reținut
că, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul
unui contract de închiriere intervenit între părți pentru utilizarea
activului disponibil Cinematograful T. Bistrița.
Având în vedere
dispozițiile Legii nr. 346/2004 (art. 12) reclamanta
îndreptățită să solicite transformarea contractului de
închiriere în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de
vânzare, pe baza mandatului special primit prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004 în
vigoare în momentul declanșării procedurilor de vânzare a
sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic.
În speță, se
constată că prin adresa din 25 noiembrie 2004 pârâta a transmis
reclamantei oferta de vânzare a activului de mai sus (deținut de aceasta
prin contractul de închiriere din 26 iunie 2003 și actului adițional din
12 mai 2005) pentru care s-au efectuat investiții reprezentând peste 15%
din valoarea activului; potrivit raportului de evaluare, iar după
acceptarea ofertei prin adresa din 2004, a fost întocmită lista cu
activele ce urmau a fi vândute prin negociere directă sau prin încheierea
contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare
aprobată de M.C.C., inclusiv pentru activul în discuție, așa cum
s-a reținut corect de către instanța de apel.
Rezultă că întreaga
procedură de ofertă și acceptarea acesteia privind activul
Cinematograful T. s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a
intrat în vigoare Ordinul M.C.C. nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004
invocat de pârâta recurentă.
În această
situație, prin hotărârea atacată s-a reținut corect
că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, în
cauză, nu pot fi incidente dispozițiile H.G. nr. 1874/2006 prin care
s-a aprobat strategia de vânzare a sălilor de spectacol cinematografic,
pentru raporturi juridice născute și derulate sub o lege
anterioară (Legea nr. 346/2004 și O.U.G. nr. 88/1997).
Cum părțile
și-au manifestat acordul de voință pentru achiziționarea
activului menționat, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare,
în acel moment, rezultă că susținerile pârâtei recurente privind
lipsa acordului M.C.C. nu pot fi primite și vor fi înlăturate.
În consecință,
recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de RA D.E.F. – R. București împotriva deciziei
comerciale nr. 13 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția
a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.