ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3687/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 1 noiembrie 2005, reclamanta SC P.M. SRL – Bistrița Năsăud a chemat în judecată pe pârâta RA D.E.F. – R. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la executarea în natură a obligației de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful T. situat în Bistrița, pe care reclamanta îl deține în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4316 din 28 martie 2007, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful T. Bistrița, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din O.U.G.

nr. 88/1997 și art. 12 – art. 14 din Legea nr. 346/2004. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 13 din 21 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu obligarea sa la 5.000 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că părțile și-au exprimat în condiții legale consimțământul privind operațiunea de vânzare cumpărare în discuție. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât deși acesta a primit mandatul de a vinde activele disponibile prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, acesta a fost ulterior retras prin abrogarea respectivului ordin prin Ordinul M.C.C.

nr. 2258 din 25 septembrie 2005. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de față în raport de actele și probatoriile aflate la dosarul cauzei se constată că a cestea nu întrunesc condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, așa cum greșit se solicită. Este de reținut că, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul unui contract de închiriere intervenit între părți pentru utilizarea activului disponibil Cinematograful T. Bistrița. Având în vedere dispozițiile Legii nr. 346/2004 (art. 12) reclamanta îndreptățită să solicite transformarea contractului de închiriere în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, pe baza mandatului special primit prin Ordinul M.C.C.

nr. 2461/2004 în vigoare în momentul declanșării procedurilor de vânzare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic. În speță, se constată că prin adresa din 25 noiembrie 2004 pârâta a transmis reclamantei oferta de vânzare a activului de mai sus (deținut de aceasta prin contractul de închiriere din 26 iunie 2003 și actului adițional din 12 mai 2005) pentru care s-au efectuat investiții reprezentând peste 15% din valoarea activului; potrivit raportului de evaluare, iar după acceptarea ofertei prin adresa din 2004, a fost întocmită lista cu activele ce urmau a fi vândute prin negociere directă sau prin încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare aprobată de M.C.C., inclusiv pentru activul în discuție, așa cum s-a reținut corect de către instanța de apel.

Rezultă că întreaga procedură de ofertă și acceptarea acesteia privind activul Cinematograful T. s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a intrat în vigoare Ordinul M.C.C. nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004 invocat de pârâta recurentă. În această situație, prin hotărârea atacată s-a reținut corect că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, în cauză, nu pot fi incidente dispozițiile H.G. nr. 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia de vânzare a sălilor de spectacol cinematografic, pentru raporturi juridice născute și derulate sub o lege anterioară (Legea nr. 346/2004 și O.U.G. nr. 88/1997). Cum părțile și-au manifestat acordul de voință pentru achiziționarea activului menționat, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, în acel moment, rezultă că susținerile pârâtei recurente privind lipsa acordului M.C.C.

nu pot fi primite și vor fi înlăturate. În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de RA D.E.F. – R. București împotriva deciziei comerciale nr. 13 din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.