ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 noiembrie 2005 reclamanta SC L. SRL Bistrița cheamă în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F.București solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a spațiului de 645 mp. din incinta activului denumit C.D. situat în Vatra Dornei, jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 11750 din 14 decembrie 2006 Tribunalul București, secția a-VI-a comercială, admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar a spațiului în litigiu, cu 8,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, în acest sens, că reclamanta, încadrată în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 și următoarele din Legea nr. 346/2004, având acces, în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din lege, la activele disponibile ale pârâtei prin transformarea contractului de închiriere din 17 martie 2004 în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, că prin includerea activului în „Lista activelor aflate în proprietatea privată a statului” și în administrarea R.A.D.E.F.R.F.

propuse pentru vânzare prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către proprietarul Ministerul Culturii și Cultelor, acesta a acordat mandat pârâtei pentru înstrăinarea activului vizat, aceasta comunicând reclamantei prin adresa din 23 noiembrie 2004 intenția de înstrăinare a respectivului activ, ceea ce reprezintă o ofertă expresă de a contracta, ofertă acceptată de reclamantă prin adresa din 26 noiembrie 2004, că O.G. nr. 39/2005, adoptată la 14 iulie 2005 și intrată în vigoare la 7 august 2005, nu poate retroactiva și, deci, nu este aplicabilă raporturilor dintre părți.

Prin decizia comercială nr. 262 din 21 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței de mai sus, reținând că, deși citată legal pentru termenele de judecată de la 30 aprilie 2007 și 21 mai 2007 cu mențiunea de a timbra calea de atac cu taxă de timbru în cuantum de 7,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, apelanta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a apelului său.

Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel este admis prin decizia nr. 3933 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a apelului, reținând că apelanta pârâtă și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii sale, în termen, conform adresei de înaintare însoțită de copia ordinului de plată din 18 mai 2007. Prin decizia comercială nr. 107 din 11 martie 2008, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 11750 din 14 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reținând că oferta de vânzare a activului sau de încheiere a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, formulată de apelanta pârâtă, a fost urmată de acceptarea reclamantei, iar în cuprinsul listei activelor disponibile aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor, care reprezintă în fond și mandatul acordat apelantei pentru ca aceasta să poată face acte de dispoziție, se regăsesc și activele în litigiu, la poziția 31, active aflate în administrarea apelantei pârâte și expertizate, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 și următoarele din Legea nr. 364/2004,

astfel că reclamanta intimată are dreptul la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, apelanta pârâtă neputându-se prevala de dispozițiile O.G. nr. 39/205, ulterioară formării acordului de voință al părților, raporturile dintre părți, născute sub imperiul O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 364/2004, neputând și afectate de prevederile H.G. nr. 1874 din 2006 prin care s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, tergiversarea finalizării negocierilor nefiind imputabilă intimatei. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia și – în principal – casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar – în subsidiar – modificarea acesteia în tot, ca fiind netemeinică și nelegală și, pe fond respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său recurenta pârâtă critică instanța de apel pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin calificarea imobilului în litigiu ca fiind activ disponibil, acest atribut revenind în exclusivitate recurentei care a întocmit lista activelor disponibile, publicată – conform art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004 – după ce, în prealabil, a fost adusă la cunoștința Ministerului Culturii și Cultelor, listă în care activul în cauză nu este înscris.

Susține, de asemenea, recurenta că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cauzei prin reținerea faptului că reclamanta intimată se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii cum se prevede în art. 3 din Legea nr. 346/2004 și ignorarea faptului că activul în litigiu nu este disponibil în sensul art. 13 alin. (2) din aceeași lege și că recurenta nu are calitate procesuală pasivă, ea neavând calitatea de proprietar al activului care, conform art. 65 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, se află în proprietatea privată a statului și doar în administrarea recurentei, precum și că aceeași instanță a făcut o greșită aplicare a legii prin neanalizarea compatibilității corespondenței dintre părți cu legislația în vigoare, în condițiile în care Ordinul nr. 2461/2004 al ministrului culturii și cultelor a fost declarat nelegal.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și netemeinic cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursul recurentei pârâte nu este fondat.

Se reține, în acest sens, că la poziția 31 din lista activelor, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F.R.F., propuse pentru vânzare prin negociere directă sau încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor, contrar celor susținute de recurentă, este menționat imobilul în litigiu - ca activ disponibil - deci, utilizat de intimata reclamantă în baza contractului de închiriere din 17 martie 2004, astfel că primul motiv de recurs invocat de recurentă nu este fondat, noua listă comunicată de către recurentă către Ministerul Culturii și Cultelor la data de 9 aprilie 2008 neinteresând cauza, ea fiind ulterioară datei promovării acțiunii.

Se reține de asemenea că, potrivit listei menționate, prin precizarea că activele enumerate, deși sunt în proprietatea privată a statului și în administrarea recurentei, pot fi vândute prin negociere directă sau pot face obiectul unor contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, recurenta a fost mandatată să încheie astfel de contracte, aceasta având deci calitate procesuală pasivă, susținerea contrară a recurentei fiind nefondată. În fine, reclamanta intimată, încadrată în categoria I.M.M., îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 346/2004 pentru a solicita obligarea recurentei pârâte la încheierea pentru activul disponibil închiriat a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aceasta efectuând investiții reprezentând mai mult de 15% din valoarea activului vizat - așa cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC F.C.C.

SRL, solicitat de recurentă și recunoscut de aceasta, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii când a reținut că intimata îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 și următoarele din Legea nr. 346/2004, ca și atunci când a apreciat că prin adresa ndin 23 noiembrie 2004, având mandatul de a face acte de dispoziție, acordat prin includerea imobilului în lista activelor disponibile pentru vânzare aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor, pârâta a cerut reclamantei intimate să își exprime opțiunea cu privire la activul deținut ca locatar, iar prin adresa din 26 noiembrie 2005 aceasta și-a exprimat acordul cu privire la încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, raporturile dintre părți fiind stabilite conform dispozițiilor atunci în vigoare, respectiv conform O.U.G.

nr. 88/1997 și Legii nr. 364/2004, prevederile O.G. nr. 39/2005 neputând fi aplicate întrucât acestea sunt ulterioare formării acordului de voință a părților și nu pot retroactiva, iar declararea ca nelegal a Ordinului nr. 2461/2004 al Ministrului Culturii și Cultelor fiind fără efect față de dispozițiile de lege reținute ca incidente, respectiv ale O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 364/2004, astfel că și ultimul motiv de recurs invocat de recurentă este nefondat. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei instanței de apel care urmează a fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F.R.F. București împotriva deciziei comerciale nr. 107 din 11 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.