ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 noiembrie

2005 reclamanta SC L. SRL Bistrița cheamă în judecată pe pârâta

R.A.D.E.F.R.F.București solicitând instanței să dispună

obligarea acesteia la încheierea contractului de leasing imobiliar cu

clauză irevocabilă de vânzare a spațiului de 645 mp. din incinta

activului denumit C.D. situat în Vatra Dornei, jud. Suceava, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința

comercială nr. 11750 din 14 decembrie 2006 Tribunalul București, secția

a-VI-a comercială, admite acțiunea formulată de reclamantă

și obligă pe pârâtă să încheie cu reclamanta contractul de

leasing imobiliar a spațiului în litigiu, cu 8,3 lei cheltuieli de

judecată în sarcina pârâtei, reținând, în acest sens, că

reclamanta, încadrată în categoria întreprinderilor mici și mijlocii,

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 și

următoarele din Legea nr. 346/2004, având acces, în temeiul art. 12 alin.

(1) lit. c) din lege, la activele disponibile ale pârâtei prin transformarea

contractului de închiriere din 17 martie 2004 în contract de leasing cu

clauză irevocabilă de vânzare, că prin includerea activului în

„Lista activelor aflate în proprietatea privată a statului” și în

administrarea R.A.D.E.F.R.F. propuse pentru vânzare prin negociere directă

și încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză

irevocabilă de vânzare de către proprietarul Ministerul Culturii

și Cultelor, acesta a acordat mandat pârâtei pentru înstrăinarea

activului vizat, aceasta comunicând reclamantei prin adresa din 23 noiembrie

2004 intenția de înstrăinare a respectivului activ, ceea ce

reprezintă o ofertă expresă de a contracta, ofertă

acceptată de reclamantă prin adresa din 26 noiembrie 2004, că O.G.

nr. 39/2005, adoptată la 14 iulie 2005 și intrată în vigoare la

7 august 2005, nu poate retroactiva și, deci, nu este aplicabilă

raporturilor dintre părți.

Prin decizia comercială

nr. 262 din 21 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta

pârâtă împotriva sentinței de mai sus, reținând că,

deși citată legal pentru termenele de judecată de la 30 aprilie

2007 și 21 mai 2007 cu mențiunea de a timbra calea de atac cu

taxă de timbru în cuantum de 7,5 lei și timbru judiciar în cuantum de

0,15 lei, apelanta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a

apelului său.

Recursul declarat de

pârâtă împotriva deciziei instanței de apel este admis prin decizia nr.

3933 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, care casează decizia

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru

soluționarea pe fond a apelului, reținând că apelanta

pârâtă și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a

cererii sale, în termen, conform adresei de înaintare însoțită de

copia ordinului de plată din 18 mai 2007.

Prin decizia comercială

nr. 107 din 11 martie 2008, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, respinge ca nefondat apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței comerciale nr. 11750 din 14

decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, reținând că oferta de vânzare a activului sau de

încheiere a unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare, formulată de apelanta pârâtă, a fost urmată de

acceptarea reclamantei, iar în cuprinsul listei activelor disponibile

aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor, care reprezintă în

fond și mandatul acordat apelantei pentru ca aceasta să poată

face acte de dispoziție, se regăsesc și activele în litigiu, la

poziția 31, active aflate în administrarea apelantei pârâte și

expertizate, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3

și următoarele din Legea nr. 364/2004, astfel că reclamanta

intimată are dreptul la transformarea contractului de închiriere în

contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, apelanta

pârâtă neputându-se prevala de dispozițiile O.G. nr. 39/205,

ulterioară formării acordului de voință al

părților, raporturile dintre părți, născute sub

imperiul O.U.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 364/2004, neputând și

afectate de prevederile H.G. nr. 1874 din 2006 prin care s-a aprobat strategia

privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, tergiversarea

finalizării negocierilor nefiind imputabilă intimatei.

Împotriva deciziei de mai

sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia și – în principal – casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar – în subsidiar – modificarea acesteia în tot, ca

fiind netemeinică și nelegală și, pe fond respingerea

acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului

său recurenta pârâtă critică instanța de apel pentru

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin

calificarea imobilului în litigiu ca fiind activ disponibil, acest atribut

revenind în exclusivitate recurentei care a întocmit lista activelor

disponibile, publicată – conform art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr.

346/2004 – după ce, în prealabil, a fost adusă la

cunoștința Ministerului Culturii și Cultelor, listă în care

activul în cauză nu este înscris. Susține, de asemenea, recurenta

că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al cauzei prin reținerea faptului că

reclamanta intimată se încadrează în categoria întreprinderilor mici

și mijlocii cum se prevede în art. 3 din Legea nr. 346/2004 și

ignorarea faptului că activul în litigiu nu este disponibil în sensul art.

13 alin. (2) din aceeași lege și că recurenta nu are calitate

procesuală pasivă, ea neavând calitatea de proprietar al activului care,

conform art. 65 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, se află în

proprietatea privată a statului și doar în administrarea recurentei,

precum și că aceeași instanță a făcut o

greșită aplicare a legii prin neanalizarea compatibilității

corespondenței dintre părți cu legislația în vigoare, în

condițiile în care Ordinul nr. 2461/2004 al ministrului culturii și

cultelor a fost declarat nelegal.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea

recursului pârâtei ca nefondat și netemeinic cu consecința

menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și

temeinică.

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului se constată că recursul recurentei

pârâte nu este fondat.

Se reține, în acest

sens, că la poziția 31 din lista activelor, aflate în proprietatea

privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F.R.F., propuse pentru

vânzare prin negociere directă sau încheierea contractelor de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aprobată de

Ministerul Culturii și Cultelor, contrar celor susținute de

recurentă, este menționat imobilul în litigiu - ca activ disponibil -

deci, utilizat de intimata reclamantă în baza contractului de închiriere din

17 martie 2004, astfel că primul motiv de recurs invocat de recurentă

nu este fondat, noua listă comunicată de către recurentă

către Ministerul Culturii și Cultelor la data de 9 aprilie 2008

neinteresând cauza, ea fiind ulterioară datei promovării

acțiunii.

Se reține de asemenea

că, potrivit listei menționate, prin precizarea că activele enumerate,

deși sunt în proprietatea privată a statului și în administrarea

recurentei, pot fi vândute prin negociere directă sau pot face obiectul

unor contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, recurenta

a fost mandatată să încheie astfel de contracte, aceasta având deci

calitate procesuală pasivă, susținerea contrară a recurentei

fiind nefondată.

În fine, reclamanta

intimată, încadrată în categoria I.M.M., îndeplinește

condițiile prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și

ale Legii nr. 346/2004 pentru a solicita obligarea recurentei pârâte la

încheierea pentru activul disponibil închiriat a unui contract de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, aceasta efectuând

investiții reprezentând mai mult de 15% din valoarea activului vizat -

așa cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC F.C.C. SRL,

solicitat de recurentă și recunoscut de aceasta, instanța de

apel făcând o corectă aplicare a legii când a reținut că

intimata îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 și

următoarele din Legea nr. 346/2004, ca și atunci când a apreciat

că prin adresa ndin 23 noiembrie 2004, având mandatul de a face acte de

dispoziție, acordat prin includerea imobilului în lista activelor

disponibile pentru vânzare aprobată de Ministerul Culturii și

Cultelor, pârâta a cerut reclamantei intimate să își exprime

opțiunea cu privire la activul deținut ca locatar, iar prin adresa

din 26 noiembrie 2005 aceasta și-a exprimat acordul cu privire la

încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare, raporturile dintre părți fiind stabilite conform

dispozițiilor atunci în vigoare, respectiv conform O.U.G. nr. 88/1997

și Legii nr. 364/2004, prevederile O.G. nr. 39/2005 neputând fi aplicate

întrucât acestea sunt ulterioare formării acordului de voință a

părților și nu pot retroactiva, iar declararea ca nelegal a

Ordinului nr. 2461/2004 al Ministrului Culturii și Cultelor fiind

fără efect față de dispozițiile de lege reținute

ca incidente, respectiv ale O.U.G. nr. 88/1997 și ale Legii nr. 364/2004,

astfel că și ultimul motiv de recurs invocat de recurentă este

nefondat.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins

ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei

instanței de apel care urmează a fi menținută ca

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta R.A.D.E.F.R.F. București împotriva deciziei comerciale nr. 107 din

11 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.