ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4555/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 26 februarie 2008, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.Ș., modificarea Deciziei nr. 126/MB din 7 februarie 2008 și admiterea contestației formulate împotriva Raportului de evaluare profesională prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător”, cu consecința calificativului „foarte bine”; emiterea deciziei în termen de 15 zile de la data comunicării sentinței judecătorești, sub sancțiunea plății unei penalități pe zi de întârziere, cu obligarea conducătorului pârâtei la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie; plata sumei de 20.000 lei daune morale pentru prejudiciul de imagine creat prin calificativul acordat și plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. b) din Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarului public, aprobată prin H.G. nr. 1209/2003 și de cele ale art. 20 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 769/1999, precum și excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003. Prin sentința civilă nr. 61/FC din 23 aprilie 2008 instanța de fond a admis prima excepție invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că autoritatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu instituția, ci funcționarul public de conducere, respectiv conducătorul I.M., în subordinea căruia se afla reclamantul, are abilitatea legală de a soluționa contestația administrativă.

Admițând recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 3268 din 3 octombrie 2008 a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând că raportul de evaluare a performanțelor profesionale a fost întocmit de I.T.M. Vâlcea, prin I.M. și a fost contrasemnat, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003 de către M.M.F.P.S., conducătorul autorității care a și întocmit actul administrativ contestat, împrejurări ce impun introducerea în cauză, în calitate de pârât, a I.M.

Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/FC din 8 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat atât Decizia nr. 126/MB din 7 februarie 2008 cât și raportul Inspecției Muncii, obligând pe aceasta din urmă să întocmească o nouă evaluare a activității reclamantului, cu respectarea metodologiei prevăzute de dispozițiile H.G. nr. 611/2008. Totodată, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale și a sumei de 2.026 lei, cheltuieli de judecată, respingând cererile reclamantului privind acordarea de daune cominatorii și a unui alt calificativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 sunt stabilite cerințele pentru obiectivele individuale ce trebuie îndeplinite în cadrul criteriilor de performanță, pașii pe care trebuie să-i urmeze evaluatorul ca formă-standard a raportului de evaluare, formă ce trebuie să cuprindă obligatoriu rubrica motivării actului de evaluare, ca o condiție de legalitate a acestuia, în lumina jurisprudenței instanței comunitare. Pe cale de consecință, s-a apreciat că, anterior contrasemnării raportului de evaluare, contrasemnatarul, în speță, M.M.F.E.Ș., trebuia să verifice dacă aprecierile consemnate la rubrica mai sus menționată, corespund realității pentru a decide dacă păstrează concluziile raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât, în anii anterior, 2002-2004, reclamantul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine”, iar instituția condusă de el situându-se în primele 10 din țară.

S-a mai reținut că nota de control întocmită la 2 iulie 2007, de către inspectoratul de muncă din cadrul D.G.S.S.M. a constatat pentru activitatea verificată aplicarea corectă a legii în raport de măsurile dispuse și sancțiunile aplicate și ca atare, motivarea și notarea aferentă din raportul de evaluare și din decizia de contestare, la obiectivele 2 și 3, nu se verifică. Cu privire la obiectul întocmirii și completării la zi a carnetelor de muncă s-a apreciat că motivarea deciziei adaugă la motivarea raportului și nu există probe care să susțină concluziile la care s-a ajuns, iar obiectivele 6 și 7 privind comisionul datorat de agenții economici și urmărirea depunerii declarațiilor referitoare la comision, sunt motivate contradictoriu în cele două acte atacate.

Cu privire la obiectivul 8 din raportul de evaluare și ținând seama de motivarea reținută, respectiv încetarea raportului de serviciu în perioada concediului pentru incapacitate de muncă, temporară, instanța de fond a constatat că cele reținute în raport nu sunt susținute cu dovezile administrate în cauză. Ținând cont și de împrejurarea că, prin referatul de la 27 august 2007, întocmit ca urmare a comisiei de disciplină s-a reținut că nu se confirmă săvârșirea de abateri disciplinare de către reclamant, instanța a conchis că pe lângă motivarea sumară a raportului de evaluare și a deciziei atacate, cele reținute drept justificare, pentru notarea realizată, nu se justifică, aspecte ce impun anularea celor două acte.

Cu privire la capătul de cerere referitor la amendă și penalitate, s-a reținut că pe de o parte, nu s-a insistat în susținerea lui, iar pe de altă parte, nu pot fi acordate, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca de altfel nici daunele cominatorii care, potrivit art. 580 3 C. proc. civ., nu se acordă pentru obligații intuitu personae. În sfârșit, instanța de fond a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantului cu privire la daunele morale, acesta suferind prin calificativul acordat un prejudiciu de imagine în raport de subalterni și colegi, cu atât mai mult cu cât motivele reținute s-a constatat s-a constatat că nu se verifică, prejudiciu cuantificat la 10.000 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., instanța a obligat pârâții la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs autoritățile pârâte, I.M. și M.M.F.P.S. În recursul formulat, I.M. a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici de nelegalitate și netemeinice: - în cursul judecării cauzei în care a fost pronunțată sentința recurată, Inspecția Muncii nu a fost citată pentru nici un termen; - reclamantul nu a efectuat procedura plângerii prealabile; - pe fond, evaluarea reclamantului a fost realizată în condițiile H.G. nr. 1209/2003 și Legii nr. 188/1999, astfel că nu există nici un temei pentru reluarea acestei activități. M.M.F.P.S.

a invocat, în recursul formulat, motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 rap. la art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului; - greșit a fost respinsă excepția lipsei plângerii prealabile și nerespectării dispozițiilor art. 11 alin. (1) din anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003; - pe fond, evaluarea reclamantului a fost corectă, iar susținerile acestuia sunt neîntemeiate. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, arătând că prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcție ca urmare a desființării funcției de inspector șef al I.T.M.

Vâlcea și susținând că, ulterior, prin Ordinul nr. 968 din 25 septembrie 2009 a fost numit în funcția de director coordonator al I.T.M. Vâlcea, pe care o exercită în baza unui contract de management. Recursurile sunt întemeiate. Referitor la recursul formulat de I.M., rezultă că primul motiv este întemeiat, citarea acestei autorități fiind viciată. Astfel, la termenele din 18 februarie, 18 martie și 01 aprilie 2009, când cauza a fost judecată, I.M. a fost citată la sediul ministerului – dovezile de citare fiind semnate și ștampilate cu sigiliul ministerului, în timp ce sediul inspecției este în sectorul 2, București. Astfel fiind, rezultă că au fost încălcate prevederile art. 85 și art. 105 C. proc.

civ., hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate, ceea ce impune admiterea recursului. Pe cale de consecință, va fi admis și recursul ministerului, urmând ca instanța de rejudecare să analizeze celelalte motive de recurs ca apărări ale părților. În concluzie, sentința atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.M.F.P.S. și de I.M. împotriva sentinței civile nr. 70/F-C din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.