ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4555/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Pitești, la data de 26 februarie 2008, reclamantul N.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.Ș., modificarea Deciziei nr. 126/MB din 7

februarie 2008 și admiterea contestației formulate împotriva Raportului de

evaluare profesională prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător”, cu

consecința calificativului „foarte bine”; emiterea deciziei în termen de 15

zile de la data comunicării sentinței judecătorești, sub sancțiunea plății unei

penalități pe zi de întârziere, cu obligarea conducătorului pârâtei la plata

unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie; plata sumei de 20.000 lei

daune morale pentru prejudiciul de imagine creat prin calificativul acordat și

plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de

dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. b) din Metodologia de evaluare a

performanțelor profesionale ale funcționarului public, aprobată prin H.G. nr. 1209/2003

și de cele ale art. 20 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 769/1999, precum și

excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 raportat la art. 11 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003.

Prin sentința civilă nr. 61/FC

din 23 aprilie  2008 instanța de fond a admis prima excepție invocată de pârât

și a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că autoritatea pârâtă

nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu instituția, ci funcționarul public

de conducere, respectiv conducătorul I.M., în subordinea căruia se afla

reclamantul, are abilitatea legală de a soluționa contestația administrativă.

Admițând recursul declarat

de reclamant împotriva acestei sentințe, Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 3268 din 3

octombrie 2008 a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la

aceeași instanță, reținând că raportul de evaluare a performanțelor

profesionale a fost întocmit de I.T.M. Vâlcea, prin I.M. și a fost

contrasemnat, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003 de către M.M.F.P.S., conducătorul autorității care a și întocmit actul

administrativ contestat, împrejurări ce impun introducerea în cauză, în

calitate de pârât, a I.M.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/FC din 8 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat atât Decizia nr. 126/MB din 7 februarie 2008

cât și raportul Inspecției Muncii, obligând pe aceasta din urmă să întocmească

o nouă evaluare a activității reclamantului, cu respectarea metodologiei

prevăzute de dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

Totodată, instanța a obligat

pârâții la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale și a sumei de

2.026 lei, cheltuieli de judecată, respingând cererile reclamantului privind

acordarea de daune cominatorii și a unui alt calificativ.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 sunt stabilite

cerințele pentru obiectivele individuale ce trebuie îndeplinite în cadrul

criteriilor de performanță, pașii pe care trebuie să-i urmeze evaluatorul ca

formă-standard a raportului de evaluare, formă ce trebuie să cuprindă

obligatoriu rubrica motivării actului de evaluare, ca o condiție de legalitate

a acestuia, în lumina jurisprudenței instanței comunitare.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat că, anterior contrasemnării raportului de evaluare, contrasemnatarul,

în speță, M.M.F.E.Ș., trebuia să verifice dacă aprecierile consemnate la

rubrica mai sus menționată, corespund realității pentru a decide dacă păstrează

concluziile raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât, în anii anterior,

2002-2004, reclamantul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine”, iar

instituția condusă de el situându-se în primele 10 din țară.

S-a mai reținut că nota de

control întocmită la 2 iulie 2007, de către inspectoratul de muncă din cadrul

D.G.S.S.M. a constatat pentru activitatea verificată aplicarea corectă a legii

în raport de măsurile dispuse și sancțiunile aplicate și ca atare, motivarea și

notarea aferentă din raportul de evaluare și din decizia de contestare, la

obiectivele 2 și 3, nu se verifică.

Cu privire la obiectul

întocmirii și completării la zi a carnetelor de muncă s-a apreciat că motivarea

deciziei adaugă la motivarea raportului și nu există probe care să susțină

concluziile la care s-a ajuns, iar obiectivele 6 și 7 privind comisionul

datorat de agenții economici și urmărirea depunerii declarațiilor referitoare

la comision, sunt motivate contradictoriu în cele două acte atacate.

Cu privire la obiectivul 8

din raportul de evaluare și ținând seama de motivarea reținută, respectiv

încetarea raportului de serviciu în perioada concediului pentru incapacitate de

muncă, temporară, instanța de fond a constatat că cele reținute în raport nu

sunt susținute cu dovezile administrate în cauză.

Ținând cont și de

împrejurarea că, prin referatul de la 27 august 2007, întocmit ca urmare a

comisiei de disciplină s-a reținut că nu se confirmă săvârșirea de abateri

disciplinare de către reclamant, instanța a conchis că pe lângă motivarea

sumară a raportului de evaluare și a deciziei atacate, cele reținute drept

justificare, pentru notarea realizată, nu se justifică, aspecte ce impun

anularea celor două acte.

Cu privire la capătul de

cerere referitor la amendă și penalitate, s-a reținut că pe de o parte, nu s-a

insistat în susținerea lui, iar pe de altă parte, nu pot fi acordate, în

conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca de altfel nici daunele

cominatorii care, potrivit art. 580

3

C. proc. civ., nu se acordă

pentru obligații intuitu personae.

În sfârșit, instanța de fond

a apreciat ca fiind fondată cererea reclamantului cu privire la daunele morale,

acesta suferind prin calificativul acordat un prejudiciu de imagine în raport

de subalterni și colegi, cu atât mai mult cu cât motivele reținute s-a

constatat s-a constatat că nu se verifică, prejudiciu cuantificat la 10.000

lei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții la cheltuieli

de judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs autoritățile pârâte, I.M. și M.M.F.P.S.

În recursul formulat, I.M. a

invocat motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a

susținut, în esență, următoarele critici de nelegalitate și netemeinice:

- în cursul judecării cauzei

în care a fost pronunțată sentința recurată, Inspecția Muncii nu a fost citată

pentru nici un termen;

- reclamantul nu a efectuat

procedura plângerii prealabile;

- pe fond, evaluarea

reclamantului a fost realizată în condițiile H.G. nr. 1209/2003 și Legii nr. 188/1999,

astfel că nu există nici un temei pentru reluarea acestei activități.

M.M.F.P.S. a invocat, în

recursul formulat, motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 rap. la art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a respins

în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului;

- greșit a fost respinsă

excepția lipsei plângerii prealabile și nerespectării dispozițiilor art. 11 alin.

(1) din anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003;

- pe fond, evaluarea

reclamantului a fost corectă, iar susținerile acestuia sunt neîntemeiate.

Intimatul-reclamant a depus

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor, arătând că

prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 a fost eliberat din funcție ca urmare

a desființării funcției de inspector șef al I.T.M. Vâlcea și susținând că,

ulterior, prin Ordinul nr. 968 din 25 septembrie 2009 a fost numit în funcția

de director coordonator al I.T.M. Vâlcea, pe care o exercită în baza unui

contract de management.

Recursurile sunt întemeiate.

Referitor la recursul

formulat de I.M., rezultă că primul motiv este întemeiat, citarea acestei

autorități fiind viciată.

Astfel, la termenele din 18

februarie, 18 martie și 01 aprilie 2009, când cauza a fost judecată, I.M. a

fost citată la sediul ministerului – dovezile de citare fiind semnate și

ștampilate cu sigiliul ministerului, în timp ce sediul inspecției este în sectorul

2, București.

Astfel fiind, rezultă că au

fost încălcate prevederile art. 85 și art. 105 C. proc. civ., hotărârea

pronunțată fiind lovită de nulitate, ceea ce impune admiterea recursului.

Pe cale de consecință, va fi

admis și recursul ministerului, urmând ca instanța de rejudecare să analizeze

celelalte motive de recurs ca apărări ale părților.

În concluzie, sentința

atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.M.F.P.S. și de I.M. împotriva sentinței civile nr. 70/F-C din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2009.