ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Individuale ale Înalților Funcționari Publici a contestat calificativul din raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale și a solicitat instanței să constate nulitatea calificativului acordat. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că raportul de evaluare a fost întocmit pe baza unui raport de evaluare înregistrat la Instituția Prefectului Județului Ialomița în 15 iunie 2006 care nu este întocmit de conducătorul instituției publice, prefectul județului, așa cum prevede art. 13 alin. (2) secțiune a II-a din H.G.

nr. 1209/2003. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a susținut că instanța nu poate constata nulitatea calificativului acordat, neputând cenzura rezultatul aprecierilor Comisiei de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 631 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă ca neîntemeiată și, pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.S., dispunând anularea calificativului „nesatisfăcător” obținut de reclamant prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă la data de 25 iulie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, subiectul activ într-o acțiune în contencios administrativ este persoana ce se pretinde vătămată, printr-un act administrativ, într-un drept sau interes legitim, iar subiectul pasiv în cauză este întotdeauna emitentul actului contestat.

Calificativul „nesatisfăcător” acordat reclamantului în urma evaluării performanțelor profesionale individuale a fost consemnat în „Raportul de evaluare întocmit de Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Individuale ale Înalților Funcționari Publici”, comisie care funcționează în temeiul H.G. nr. 1209/2003, componența acesteia fiind numită prin decizia nr. 57/2006 a Primului Ministru. Pe baza actelor normative menționate, instanța de fond a apreciat că pârâta are legitimare procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății, față de aspectul că pârâta are un sediu de comunicare a actelor, un conducător desemnat în persoana președintelui Comisiei - I.G. și, având în vedere că în baza deciziei nr. 57/2006 acordă calificative în urma evaluării performanțelor profesionale individuale, care pot fi contestate potrivit art. 15 din Metodologia de evaluare cuprinsă în Anexa nr. 3 la H.G.

nr. 1209/2003 la instanța de contencios administrativ, în raportul juridic de drept public neavând relevanță faptul că subiectul pasiv nu are personalitate juridică dacă are capacitatea legală de a emite acte producătoare de efecte juridice. Pe fond, Curtea de Apel București a reținut că potrivit art. 1 și 2 din Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, aprobată prin H.G. nr. 1205/2003, Anexa 3 „procedura de evaluare a performanțelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcționar public în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului”.

A mai constatat că obiectivele individuale prevăzute pentru perioada evaluată trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 2 alin. (2), și anume: să fie specifice activităților care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică; să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare; să fie prevăzute cu termene de realizare; să fie realiste - să poată fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate; să fie flexibile - să poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile autorității sau instituției publice.

A reținut prima instanță că din documentația care a stat la baza actului contestat rezultă că reclamantul a fost în concediu medical în perioada 23 martie-14 iulie 2005, iar în perioada 15 iulie-09 august 2005 a efectuat concediul de odihnă aferent acestui an, procesul-verbal de verificare a obiectivelor realizate de către reclamant a fost încheiat în luna septembrie 2005. Instanța de fond a constatat că din acest înscris, precum și din celelalte documente avute în vedere de pârâtă nu rezultă cine a îndeplinit atribuțiile reclamantului pe perioada în care a lipsit de la serviciu, autoritatea publică având obligația să desemneze un înlocuitor pentru asigurarea îndeplinirii competențelor sale într-un interval de 4 luni și jumătate, în care lipsa reclamantului de la serviciu a fost justificată legal, neputându-i-se imputa o nerealizare a sarcinilor pe perioada incapacității de muncă.

S-a mai reținut că perioada de după 08 septembrie 2005 nu rezultă că a fost monitorizată de către autoritatea publică, iar până în luna septembrie 2005 evaluarea s-a rezumat la analizarea activității reclamantului doar pe 4 luni, contrar art. 3 alin. (4) din Metodologie. Din analiza cuprinsului raportului înregistrat în 19 iunie 2006 prima instanță a reținut că nu sunt specificate obiectivele individuale cuantificabile prevăzute pentru perioada evaluată într-o formă concretă de realizare, dar și cu termene de realizare, astfel cum prevede art. 2 din Metodologia menționată anterior, în raport fiind trecute consemnări generice referitoare la modul în care reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Mai mult, raportul de evaluare se referă la performanțele profesionale ale reclamantului în funcția de secretar general al Instituției Prefectului Județului Ialomița, iar reclamantul ocupa la data evaluării funcția de subprefect al județului, nefăcându-se nicio referire cu privire la modificarea raportului de funcție și nici cu privire la atribuțiile cuprinse în fișele posturilor celor două funcții, sau la faptul că deși evaluarea trebuia să preceadă modificarea raportului de funcție, a fost făcută ulterior. A concluzionat instanța de fond, în sensul că prin actul contestat pârâta s-a limitat doar să enumere criteriile avute în vedere și nota acordată, fără nicio explicație cu privire la aspectele care au determinat comisia să acorde calificativul „nesatisfăcător”, iar aceasta echivalează cu nemotivarea actului contestat, contrar art. 14 din Metodologia de evaluare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților Funcționari Publici, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a apreciat eronat că în raportul juridic dedus judecății, Comisia are calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost criticată hotărârea Curții de apel și pentru faptul că instanța nu se putea subroga în atribuțiile Comisiei pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților Funcționari Publici în aprecierea calificativului acordat reclamantului prin raportul de evaluare.

Se arată în motivele de recurs, de asemenea, că acest raport de evaluare a fost întocmit pentru perioada în care reclamantul a lucrat în mod efectiv, în cauză neavând relevanță dacă în perioada 23 martie-14 iulie 2005, respectiv 15 iulie-09 august 2005 reclamantul a beneficiat de concediu medical sau dacă pe perioada efectuării de către acesta a concediului, atribuțiile lui au fost îndeplinite de către o altă persoană. La termenul din 12 septembrie 2007 a fost depusă în recurs o cerere de intervenție accesorie de către Instituția Prefectului Județului Ialomița, prin care în interesul recurentei, a solicitat respingerea cererii intimatei-reclamante, ca efect al admiterii recursului. S-a motivat această cerere prin aceea că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind lipsită de temei legal. Restul criticilor din cererea de intervenție sunt aceleași cu cele formulate în cererea de recurs, despre care am făcut pe larg vorbire. Recursul și cererea de intervenție se vor respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., pentru cererea de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Cererea formulată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 cuprinde solicitarea reclamantului-intimat referitoare la anularea calificativului „nesatisfăcător” acordat acestuia prin raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurenta-pârâtă, corect prima instanță a respins-o cu motivarea că în raportul juridic de drept public nu este relevant faptul că subiectul pasiv nu are personalitate juridică, dacă are capacitate legală de a emite acte care produc efecte juridice. H.G. nr. 1209/2003 prevede că procedura de evaluare se realizează pe anumite criterii de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată. Fără putință de tăgadă, din actele depuse la dosar rezultă că în perioada 23 martie-14 iulie 2005 și 15 iulie-09 august 2005, intimatul a fost în concediu medical, respectiv de odihnă, iar procesul-verbal de verificare a fost încheiat în septembrie 2005. Din acest act nu se desprinde cu claritate cine a îndeplinit atribuțiile intimatului pe perioadele amintite mai sus, instituția având obligația să desemneze un înlocuitor.

De asemenea, acest raport de evaluare în litigiu se referă la performanțele profesionale ale intimatului-reclamant în funcția de secretar general al Instituției Prefecturii Județului Ialomița, iar acesta (intimatul) ocupa funcția de subprefect la data evaluării. În acest raport nu s-au enumerat probele care au condus Comisia la acordarea calificativului, deci nu s-a motivat acest calificativ, astfel cum prevede Metodologia de evaluare cuprinsă în Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003. De asemenea, s-au eludat și dispozițiile art. 14 din Metodologia de evaluare, care impun ca aprecierile asupra fiecărei componente a raportului de activitate prevăzut de art. 13 din aceeași metodologie să fie realizate din punct de vedere cantitativ, calitativ și a termenului în care a fost realizat obiectivul, altfel spus să fie efective și nu formale.

Față de toate aceste considerente, Înalta Cute de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Individuale ale Înalților Funcționari Publici, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ. Pentru aceleași rațiuni se va respinge și cererea de intervenție formulată de Instituția Prefectului Județului Ialomița în interesul recurentei, motivarea pentru aceasta fiind făcută de instanța de recurs în cuprinsul considerentelor care privesc recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților Funcționari Publici împotriva sentinței civile nr. 631 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Instituția Prefectului Județului Ialomița. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.