ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel București reclamantul P.G. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Primul Ministru al României, A.N.F.P., Comisia de

evaluare a înalților funcționari publici și Ministerul Integrării Europene

anularea Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului Ministru al României,

anularea și modificarea raportului de evaluare a activității sale pe perioada 1

decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 și reintegrarea sa în funcția de secretar

general al Ministerului Integrării.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia de eliberare din

funcție este nelegală și netemeinică, deoarece

prin măsura dispusă de autoritatea

administrativă a fost încălcat unul

dintre principiile de bază care privesc protecția funcționarului public și

anume stabilitatea în exercitarea funcției publice.

Se

mai arată faptul că decizia atacată este netemeinică întrucât și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu și este nelegală întrucât a fost emisă cu încălcarea

dreptului de preaviz de 30 de zile calendaristice înainte de eliberarea din

funcție, precum și fără a se parcurge evaluarea performanțelor profesionale ale

reclamantului.

Reclamantul

a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către A.N.F.P., s-a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții cu motivarea că între

reclamant și această instituție nu există un raport juridic, iar agenția nu

este abilitată să analizeze modul în care Comisia de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale înalților funcționari publici apreciază asupra

evaluării acestora, iar potrivit legii agenția are atribuții doar privind

secretariatul și locația întrunirii Comisiei.

La data de 1 septembrie 2006 pârâta Comisia de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale înalților funcționari publici a depus la dosarul

cauzei precizări în care arată că nu are personalitate juridică și deci nu are

calitate procesuală pasivă, întrucât decizia de eliberare din funcție nu este

emisă de comisie.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Integrării Europene a

solicitat respingerea acțiunii întrucât eliberarea din funcție a reclamantului

a avut loc ca urmare a evaluării activității profesionale a acestuia, activitate

ce s-a dovedit a fi necorespunzătoare. S-a arătat faptul că au fost respectate

etapele evaluării profesionale, iar în ceea ce privește necomunicarea actului

de eliberare din funcție aceasta a fost publicată în M.Of. și o copie a fost

pusă la dispoziția reclamantului, existând dovada luării ia cunoștință.

Prin

sentința civilă nr.383 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P., și respinsă acțiunea reclamantului față

de această pârâtă pentru lipsa calității procesual pasive a acesteia.

A fost respinsă

și cererea de suspendare a actului administrativ atacat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P., este întemeiată întrucât pârâta

nu a emis actul administrativ atacat, iar între Agenție și Comisia pentru

evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari nu

există o relație de subordonare sau vreun alt raport juridic care să justifice

împrejurarea că soluția să fie pronunțată și în contradictoriu cu aceasta.

Cu

privire la excepția lipsei calității procesual-pasive a Comisiei pentru

evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari

publici, Curtea s-a pronunțat prin încheierea din 31 octombrie 2006 când a

apreciat necesară citarea acesteia în calitate de pârâtă având în vedere

petitul cererii și necesitatea pronunțării unei hotărâri care să-i fie

opozabilă pârâtei.

Cu

privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul

Integrării Europene, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât

reclamantul nu avea posibilitatea de a ataca decizia de eliberare din funcție

la primul ministru, întrucât legea nu prevede o procedură prealabilă în această

situație, fiind aplicabile dispozițiile legii speciale,și anume ale Legii nr.

188/1999. Împotriva sentinței civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, s

ecția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul

P.G.

prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificați hotărârii

instanței de fond in sensul admiterii contestației, așa cum a formulată, cu

consecința dispunerii reintegrării reclamantului în funcția avută anterior.

A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a

fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care din

cuprinsul deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului ministru sau din actele depuse la dosar nu rezulta ca la încetarea raportului de serviciu a fost acordat

preavizul prevăzut imperativ de lege.

S-a făcut precizarea că indiferent de organul care a emis decizia

contestata, acesta trebuia sa cuprindă toate elementele prevăzute sau cerute

implicit de lege, anume acordarea preavizului, durata acestuia si încetării

raportului de serviciu. Or, in decizia contestata nu exista nici o mențiune în

sensul celor de mai sus, iar acest act al primului ministru nu face referire în

preambul la raportul de evaluare a performanțelor profesionale care a stat la

baza emiterii lui.

În

lipsa oricărei mențiuni in acest sens in decizia atacata ,a arătat recurentul

că a depus la dosar adresa nr. 21921/2006 a Direcției Resurse Umane a Ministerului

Integrării Europene din care rezulta cu claritate faptul ca raporturile de

serviciu au încetat la data publicării in M.Of. a deciziei Primului ministru,

dată care coincide cu aceea a încetării activității reclamantului, respectiv 7

iunie 2006. În aceste condiții, s-a menționat, rezultă că raporturile de

serviciu au încetat cu încălcarea dreptului la preaviz, astfel că în mod eronat

instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile legale în materia

preavizului.

Cât privește raportul de evaluare ce a stat la baza deciziei de încetare

a raportului de serviciu, s-a arătat că acesta este un act juridic imperfect,

ce nu poate constitui temei al deciziei Primului ministru, fiind elaborat de un

organ care nu are nici un statut juridic. Astfel, din adresa nr. 134 din 9

iulie 2006 a Comisiei de evaluare a performantelor individuale ale înalților

funcționari publici rezulta ca aceasta comisie nu are personalitate juridica si

nici nu face parte din structura unui organ al administrației publica. Prin

consecința, ea funcționează în afara legii si în mod normal actele sale nu pot

produce efecte și nu pot legal constitui temeiul deciziei primului ministru.

Pe

de altă parte, s-a subliniat de recurent că așa-zisa evaluare a performantelor

s-a făcut cu încălcarea flagranta a procedurilor stabilite de H.G. nr.

1209/2003.

Prin

respectiva hotărâre se stabilește ca evaluarea se întocmește anual, pentru

perioada cuprinsa între datele 1 decembrie. Or, între 1 decembrie 2004-l

decembrie 2005, perioada pentru care trebuia sa fie evaluata activitatea

reclamantului, Ministerul Integrării Europene a fost condus de 3 miniștri, iar

evaluarea activității s-a bazat exclusiv pe raportul întocmit de ministrul A.B.,

care putea să vizeze doar perioada 22 august 2005-30 noiembrie 2005. Mai mult,

a mai arătat reclamantul că nu putea forma obiect al evaluării intervalul

aprilie 2005-august 2005 când recurentul s-a aflat în concediu medical.

În

fine, recurentul a învederat că raportul de evaluare este netemeinic, în

condițiile în care timp de 8 luni din perioada de referință reclamantul a

primit salariu de merit, care se acordă pentru rezultate profesionale bune sau

foarte bune.

Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința

modificării în parte a sentinței civile

nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul

admiterii acțiunii reclamantului P.G. formulată în contradictoriu cu Primul

ministru al României, cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței

(succesorul fostului Minister al Integrării Europene) și cu Comisia pentru

Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților Funcționari

Publici, cu consecința anulării raportului de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale reclamantului din data de 24 mai 2006 întocmit de

Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților

Funcționari Publici și a deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 emisă de Primul

Ministru al României și a reintegrării reclamantului în funcția deținută

anterior, aceea de secretar general al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuinței, cu menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea

atacată, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva

unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat

la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele.

Reclamantul

P.G. a exercitat funcția publică de secretar general a Ministerului Integrării

Europene, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, până la

data de 7 iunie 2007, când a fost eliberat din această funcție prin Decizia nr.

65 din 6 iunie 2006 a Primului ministru al României, C.P.T., în temeiul

dispozițiilor art. 17, art. 18, art. 60 și art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Conform

prevederilor art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999, conducătorul

autorității sau instituției publice va dispune eliberarea din funcția publică

prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5

zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile, pentru motiv de

incompetență profesională, în cazul obținerii calificativului „ nesatisfăcător

" la evaluarea performanțelor profesionale individuale.

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților

funcționari publici se realizează potrivit prevederilor art.

12-15

din Metodologia de evaluare a

performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, anexa nr. 3

la H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici, de către o comisie formată din 5 personalități,

respectiv un președinte și 4 membri, numiți prin decizie a primului-ministru,

la propunerea ministrului administrației și internelor.

Această evaluare constă, potrivit art. 13 din metodologie, în

aprecierea, pe baza raportului de activitate al înaltului funcționar public și

a raportului întocmit de conducătorii autorităților și instituțiilor publice în

cadrul cărora își desfășoară activitatea înalții funcționari publici, a modului

și a gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite de conducătorul

autorității sau instituției publice (a), a modului de îndeplinire a

obiectivelor și a performanțelor obținute de structurile conduse (b) și a

propunerilor privind eficientizarea activității structurilor conduse, prin

identificarea deficiențelor în activitate și a modului de eliminare a acestora

(c).

Potrivit

art. 14 din metodologie, evaluarea se face pe baza celor două rapoarte

întocmite în condițiile art. 13, cu parcurgerea următoarelor etape ;

a )

fiecare componentă a raportului de activitate prevăzută la art. 13 se apreciază

cu note de la 1 la 5, nota exprimând aprecierea din punct de vedere cantitativ,

calitativ și a termenului în care a fost realizat obiectivul;

b )

pentru a obține nota acordată pentru evaluarea activității se face media aritmetică

a notelor acordate pentru îndeplinirea celor prevăzute la art. 13.

Calificativul

final al evaluării se stabilește pe baza notei finale, respectiv „

nesatisfăcător " în cazul unei note finale între 1,00 - 1,50, „

satisfăcător " în cazul unei note finale între 1,51 - 2,50, „ bun "

în cazul unei note finale între 2,51 - 3,50, „ foarte bun " în cazul unei

note finale între 3,51 - 4, 50 și „ excepțional " în cazul unei note

finale între 4,51 - 5,00

;

În

cazul reclamantului, au fost respectate dispozițiile art. 12 din Metodologia de

evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici,

în sensul că evaluarea s-a realizat de o comisie legal constituită, numită prin

Decizia nr. 57 din 18 mai 2006 a Primului-ministru, publicată în M.Of. al

României Partea I nr. 445 din 23 mai 2006, însă evaluarea s-a realizat numai

formal și nu efectiv, prin acordarea arbitrară a unor note între 1,00 și 1,50

pentru fiecare din componentele raportului de activitate prevăzută la art. 13,

fără a se arăta care au fost în concret împrejurările de natură cantitativă,

calitativă și referitoare la termenul de realizare a obiectivelor care au stat

la baza aprecierilor comisiei și a acordării calificativului

„nesatisfăcător".

În

aceste condiții, raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale

a reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 întocmit de

comisia legal constituită, la data de 24 mai 2006, este nelegal, fiind

nesocotite dispozițiile art. 14 din Metodologia de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale funcționarilor publici, anexa nr. 3 la H.G. nr.

1209/2003, care impun ca aprecierile asupra fiecărei componente a raportului de

activitate prevăzută la art. 13 din aceeași metodologie să fie realizate din

punct de vedere cantitativ, calitativ și a termenului în care a fost realizat

obiectivul, cu alte cuvinte să fie efective, motivate, și nu formale.

Nelegalitatea raportului de evaluare a performanțelor profesionale

individuale a reclamantului atrage pe cale de consecință și nelegalitatea

Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului-ministru prin care recurentul a

fost eliberat din funcția publică de secretar general al Ministerului

Integrării Europene începând cu data de 7 iunie 2006, întrucât această decizie,

care a avut ca temei juridic dispozițiile art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, a fost emisă pe baza calificativului „nesatisfăcător"

acordat prin raportul de evaluare de către comisia numită prin Decizia nr.

57/2006 a primului- ministru.

Pe de altă parte, în condițiile în care în cuprinsul

Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2007 emise de

Primul-ministru s-a precizat în mod

expres că eliberarea reclamantului P.G. din funcția de secretar general al

Ministerului Integrării Europene produce efecte începând cu data intrării în

vigoare a deciziei, respectiv cu data de 7 iunie 2006 când acest act

administrativ a fost publicat în M.Of., se reține că au fost încălcate și

dispozițiile imperative ale art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici care obligă la acordarea, anterior eliberării

din funcția publică, unui preaviz de 30 de zile calendaristice, în cazul

eliberării din funcția publică pentru una din situațiile prevăzute la art. 84

alin. (4) din lege.

În raport de cele mai sus arătate, reținând că în mod neîntemeiat prima

instanță a respins acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâților Primul-ministru

al României, Ministerul Integrării Europene (actualmente Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței ) și Comisiei pentru evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici (care

are, cum corect a apreciat instanța de fond, calitate procesuală pasivă în

cauză), urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C.

proc. civ., admiterea recursului declarat în cauză de P.G. și modificarea în

parte a sentinței civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în sensul

admiterii acțiunii reclamantului formulată împotriva pârâților sus precizați,

cu consecința anulării raportului de evaluare a performanțelor profesionale

individuale ale reclamantului din data de 24 mai 2006 întocmit de Comisia

pentru evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților

funcționari publici numită prin Decizia nr. 57/2006 a Primului - ministru, a

anulării deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului - ministru al României prin care reclamantul a fost eliberat din funcție pe motiv de incompetență

profesională și a reintegrării recurentului în funcția deținută anterior, cea

de secretar general al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și

Locuinței.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, prin care a

fost admisă excepția lipsei calității procesual-pasive a A.N.F.P. și a fost

respinsă pe cale de consecință acțiunea reclamantului formulată în

contradictoriu cu acest pârât, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția

prematurității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Integrării Europene și

prin care s-a respins ca nefondată cererea reclamantului de suspendare a

executării actului administrativ atacat, întrucât aceste părți ale sentinței

pronunțate de prima instanță nu au fost atacate cu recurs.

Solicitarea reclamantului de obligare a

pârâților la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite de

la data eliberării din funcția publică și până la reintegrare nu poate fi

examinată, urmând a fi rezolvată pe cale separată, în condițiile art. 19 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât un asemenea capăt

de cerere nu a fost formulat în condițiile art. 132 C. proc. civ., ci după începerea

dezbaterilor asupra fondului cauzei, motiv pentru care prima instanță nici nu

s-a pronunțat asupra lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul P.G.

împotriva sentinței civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că admite acțiunea formulată de reclamant împotriva Primului Ministru al

României, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței și Comisiei

pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale ale Înalților

Funcționari Publici și în consecință:

Anulează raportul de evaluare al

performanțelor profesionale individuale al reclamantului din 24 mai 2006

întocmit de Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale Individuale

ale Înalților Funcționari Publici.

Anulează decizia nr. 65 din 6 iunie 2006

emisă de Primul Ministru al României.

Dispune reintegrarea reclamantului în

funcția deținută anterior, aceea de Secretar General al Ministerului Dezvoltării,

Lucrărilor Publice și Locuinței.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

iunie 2007.