ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 65/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R., obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că se consideră îndreptățit la preschimbarea certificatului de revoluționar, având deja un drept câștigat.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de acțiuni depuse cu același obiect, la aceeași instanță, excepția de inadmisibilitate întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004 și excepția de prematuritate, față de aspectul că O.U.G. nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționari până la data de 23 octombrie 2006, iar contestațiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G. nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1264 din 31 mai 2006, a respins excepția de conexitate reținând că nu sunt întrunite condițiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc.

civ., obiectul și cauza nefiind aceleași, fiecare reclamant invocând o altă situație de fapt. A admis excepția inadmisibilității, respingând acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără a se aduce atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată de Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, ar echivala cu obligarea pârâtului de a preschimba certificatul de revoluționar, conform cererii formulate.

Reținând și aspectul că termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea obligația să conteste refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale în fața Comisiei parlamentare înființată în acest sens, procedură prealabilă obligatorie, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul B.M., susținând, în esență, că instanța de fond a greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea excepției se impunea unirea acesteia cu fondul și totodată administrarea de dovezi în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată, constă în obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004, impune obligația, pentru S.S.P.R., ca până la data de 30 iunie 2007, să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum și cu acelea cărora li s-a respins cererea de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile.

Potrivit acestor dispoziții: „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”. În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”. Față de situația că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României. Or, termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară, începe să curgă din momentul publicării. Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004. În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cenzurată de instanță după ce persoana a urmat procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004. Văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile”, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M., împotriva sentinței civile nr. 1264 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.