ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2003, reclamanții C.H., T.L., S.D. și S.D. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu SC C.C. SA, A.P.A.P.S. București și M.F.P. – prin D.G.F.P. Suceava să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, să se dispună repunerea părților în situația anterioară și să se radieze din cartea funciară atât dreptul SC C.C. SA cât și dreptul statului asupra terenului în suprafață de 580 m.p.

Prin sentința nr. 401 din 25 martie 2004 dată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis acțiunea reclamanților și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a fostului Consiliu Popular Suceava, iar pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în Câmpulung Moldovenesc, Calea Transilvaniei și terenul aferent de 580 m.p. De asemenea, s-a dispus radierea pârâților SC C.C., a statului și a SC M.C. SRL din C.F. 6568 Câmpulung Moldovenesc. Prin decizia nr. 201 din 20 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, s-a admis excepția lipsei competenței materiale invocată de pârâta SC M.C.

SRL Fundu Moldovei și s-au admis apelurile formulate de pârâtele A.P.A.P.S. București, M.F.P., SC C.C. SA, SC M.C. SRL și C.J. SUCEAVA. Pe cale de consecință, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Suceava, secția comercială și contencios administrativ. S-a reținut, în considerentele deciziei, că imobilul revendicat de reclamanți face parte din fondul de comerț situație ce atrage competența de soluționare a instanței comerciale, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. De asemenea, în calificarea litigiului ca fiind de natură comercială s-au avut în vedere și dispozițiile art. 56 C. com. conform cu care, atunci când un act este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă din el sunt de jurisdicția instanței comerciale.

Cu privire la petitul privind nulitatea Deciziei nr. 461/1988 a fostului Consiliu Popular Suceava s-a reținut că față de natura de act administrativ a deciziei, acțiunea este de competența tribunalului, fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ. Recursul formulat de reclamanții Z.L. și Z.E. împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr. 4839 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre competentă soluționare, în primă instanță la Tribunalul Suceava. Instanța de recurs a reținut în motivarea deciziei că procesul s-a desfășurat, în faza apelului, fără a fi îndeplinită procedura de citare cu reclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată, părții producându-i-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate.

Pe de altă parte, raportat la obiectul litigiului, s-a considerat că soluționarea acestuia era de competența tribunalului în primă instanță conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Soluționând cauza în fond, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 831 din 27 aprilie 2006 prin care a respins contestația formulată de contestatorii T.L. și T.E. în contradictoriu cu intimații C.M., C.V., S.D. și D., A.V.A.S. București, M.F.P. prin D.G.F.P. Suceava - M. CÂMPULUNG

MOLDOVENESC, SC C.C. SA, SC M.C. SRL - C.J. SUCEAVA.

S-a avut în vedere că, la termenul din 16 februarie 2006 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că pe lângă petitele deja formulate solicită să se constate și că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, precum și nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate în baza deciziei atacate. Instanța de fond a reținut că, anterior, prin sentința nr. 1932 din 8 iunie 1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia nr. 1073 din 7 noiembrie 1995 a Curții de Apel Suceava s-a constatat că art. 2 din Decretul nr. 92/1950 nu este aplicabil, dat fiind că imobilul în cauză nu era folosit doar cu scop de locuință. Cu privire la situația imobilului în cauză s-a avut în vedere că prin decizia nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava acesta a fost transmis din administrarea I.J.G.C.L.

Suceava în administrarea T.A.G.C.M. Suceava. Că, Trustul antrepriză generală – actualmente SC C.C. SA s-a privatizat în baza O.U.G. nr. 88/199, acțiunile fiind cumpărate de o persoană fizică, iar prin răspunsul dat notificării efectuate în baza Legii nr. 112/1995 s-a arătat că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de mai multe societăți și că reclamanții au refuzat despăgubirea în valoare de 170.613.022 lei. Instanța a mai reținut că, în condițiile în care prin hotărâri judecătorești (sentința nr. 1923 din 8 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sentința nr. 655 din 18 iunie 1998 a Tribunalului Suceava) reclamanților și s-au respins acțiunile având ca obiect restituirea imobilului, aceștia pot solicita măsuri reparatorii numai prin procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de M.F.P. – D.G.F.P. Suceava s-a apreciat că sunt neîntemeiate cât timp imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului, iar prin acțiunea de față se contestă valabilitatea titlului statului. Prin decizia nr. 65 din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul reclamanților Z.E. și Z.L., s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Reclamanții C.M., C.V., S.D. și D. au formulat cerere de aderare la apel în temeiul art. 293 C. proc. civ., însușindu-și motivele din apelul principal.

Instanța apelului a reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile hotărârii apelate prima instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei fără a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor așa cum impune art. 137 C. proc. civ. și că, hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, încălcându-se prevederile art. 297 C. proc. civ., ceea ce duce la concluzia că nu s-a cercetat fondul cauzei. S-au dat îndrumări instanței de fond ca, în rejudecarea cauzei să se dea eficiență dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei să se administreze probele necesare și utile soluționării capetelor de cerere cu care a fost investită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. București care a solicitat ca, în conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să se admită recursul să se modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului. In susținerea recursului său, recurenta invocă următoarele critici. - Instanța apelului s-a rezumat la analizarea motivelor de apel ce au vizat excepțiile de procedură apreciind că acestea nu au fost analizate de instanța fondului deși acțiunea a fost respinsă pe fond, ca netemeinică. Recurenta consideră că apelul reclamanților era lipsit de interes atâta timp cât viza modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate de pârâți și respinse de instanța de fond și că, prin acest demers procedural, apelanții tindeau practic la înrăutățirea situației în propria cale de atac. - Instanțele anterioare au analizat și s-au pronunțat asupra excepțiilor de procedură și de fond, în sensul respingerii lor ca neîntemeiate așa cum rezultă din chiar conținutul hotărârii atacate astfel că, greșit s-a casat hotărârea pronunțată de instanța apelului.

- Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: - La termenul de judecată din data de 6 aprilie 2006 instanța de fond a supus discuției părților prezente excepțiile de procedură și de fond ridicate de părți, acordând și cuvântul pe fondul cauzei, iar din considerentele deciziei rezultă în mod clar că excepțiile au fost analizate, respectându-se prevederile art. 137 C. proc. civ. Astfel, au fost susținute și puse în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele SC C.C. SA și SC M.C. SRL, excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de SC M.C. SRL Câmpulung Moldovenesc și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.R.

reprezentat prin M.F.P. invocată de D.G.F.P. Suceava. În cuprinsul hotărârii este motivată soluția dată fiecăreia dintre aceste excepții, chiar apelanții susținând prin motivele de apel că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat implicit, iar nu explicit ceea ce nu poate duce la concluzia că excepția nu a fost analizată. Sub acest aspect decizia atacată este nelegală, impunându-se casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare pentru ca instanța apelului să analizeze toate motivele de apel cu care a fost investită și care privesc fondul apelului. Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va pune în discuția părților termenul în care poate fi întregită sau modificată cererea de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 132 C. proc.

civ. și de faptul că reclamanții și-au modificat cererea după casarea în primul ciclu procesual, respectiv la data de 16 februarie 2006. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 65 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008 .