ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 27 octombrie 2003, reclamanții C.H., T.L., S.D. și S.D. au solicitat

instanței ca în contradictoriu cu SC C.C. SA, A.P.A.P.S. București și M.F.P. –

prin D.G.F.P. Suceava să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 461 din 26

decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, să se dispună repunerea părților

în situația anterioară și să se radieze din cartea funciară atât dreptul SC C.C.

SA cât și dreptul statului asupra terenului în suprafață de 580 m.p.

Prin sentința nr. 401

din 25 martie 2004 dată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis acțiunea

reclamanților și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 461 din 26

decembrie 1988 a fostului Consiliu Popular Suceava, iar pârâții au fost

obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, imobilul

situat în Câmpulung Moldovenesc, Calea Transilvaniei și terenul aferent de 580

m.p.

De asemenea, s-a

dispus radierea pârâților SC C.C., a statului și a SC M.C. SRL din C.F. 6568

Câmpulung Moldovenesc.

Prin decizia nr. 201

din 20 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

s-a admis excepția lipsei competenței materiale invocată de pârâta SC M.C. SRL

Fundu Moldovei și s-au admis apelurile formulate de pârâtele A.P.A.P.S.

București, M.F.P., SC C.C. SA, SC M.C. SRL și C.J. SUCEAVA. Pe cale de

consecință, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre competentă

soluționare, în fond, la Tribunalul Suceava, secția comercială și contencios

administrativ.

S-a reținut, în

considerentele deciziei, că imobilul revendicat de reclamanți face parte din

fondul de comerț situație ce atrage competența de soluționare a instanței

comerciale, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

De asemenea, în

calificarea litigiului ca fiind de natură comercială s-au avut în vedere și

dispozițiile art. 56 C. com. conform cu care, atunci când un act este comercial

numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă din el sunt de jurisdicția

instanței comerciale.

Cu privire la petitul

privind nulitatea Deciziei nr. 461/1988 a fostului Consiliu Popular Suceava s-a

reținut că față de natura de act administrativ a deciziei, acțiunea este de

competența tribunalului, fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ.

Recursul formulat de

reclamanții Z.L. și Z.E. împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr.

4839 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a casat

hotărârile pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre competentă soluționare,

în primă instanță la Tribunalul Suceava.

Instanța de recurs a

reținut în motivarea deciziei că procesul s-a desfășurat, în faza apelului,

fără a fi îndeplinită procedura de citare cu reclamantul Z.L., de la dosar

lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru

toate termenele de judecată, părții producându-i-se o vătămare ce nu poate fi

înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate.

Pe de altă parte,

raportat la obiectul litigiului, s-a considerat că soluționarea acestuia era de

competența tribunalului în primă instanță conform art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

Soluționând cauza în

fond, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a

pronunțat sentința nr. 831 din 27 aprilie 2006 prin care a respins contestația

formulată de contestatorii T.L. și T.E. în contradictoriu cu intimații C.M., C.V.,

S.D. și D., A.V.A.S. București, M.F.P. prin D.G.F.P. Suceava  - M. CÂMPULUNG

MOLDOVENESC, SC C.C. SA, SC M.C. SRL - C.J. SUCEAVA.

S-a avut în vedere

că, la termenul din 16 februarie 2006 reclamanții și-au precizat acțiunea în

sensul că pe lângă petitele deja formulate solicită să se constate și că

imobilul a fost preluat de stat fără titlu, precum și nulitatea absolută a

actelor subsecvente încheiate în baza deciziei atacate.

Instanța de fond a

reținut că, anterior, prin sentința nr. 1932 din 8 iunie 1993 a Judecătoriei

Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia nr. 1073 din 7 noiembrie 1995 a

Curții de Apel Suceava s-a constatat că art. 2 din Decretul nr. 92/1950 nu este

aplicabil, dat fiind că imobilul în cauză nu era folosit doar cu scop de

locuință.

Cu privire la

situația imobilului în cauză s-a avut în vedere că prin decizia nr. 461 din 26

decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava acesta a fost transmis din

administrarea I.J.G.C.L. Suceava în administrarea T.A.G.C.M. Suceava.

Că, Trustul

antrepriză generală – actualmente SC C.C. SA s-a privatizat în baza O.U.G. nr. 88/199,

acțiunile fiind cumpărate de o persoană fizică, iar prin răspunsul dat

notificării efectuate în baza Legii nr. 112/1995 s-a arătat că imobilul nu

poate fi restituit în natură, fiind ocupat de mai multe societăți și că

reclamanții au refuzat despăgubirea în valoare de 170.613.022 lei.

Instanța a mai

reținut că, în condițiile în care prin hotărâri judecătorești (sentința nr. 1923

din 8 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sentința nr. 655

din 18 iunie 1998 a Tribunalului Suceava) reclamanților și s-au respins

acțiunile având ca obiect restituirea imobilului, aceștia pot solicita măsuri

reparatorii numai prin procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.

Cu privire la

excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de M.F.P. – D.G.F.P. Suceava

s-a apreciat că sunt neîntemeiate cât timp imobilul în cauză a fost trecut în

proprietatea statului, iar prin acțiunea de față se contestă valabilitatea

titlului statului.

Prin decizia nr. 65

din 14 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul reclamanților Z.E. și Z.L.,

s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare

Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Reclamanții C.M., C.V.,

S.D. și D. au formulat cerere de aderare la apel în temeiul art. 293 C. proc.

civ., însușindu-și motivele din apelul principal.

Instanța apelului a

reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile hotărârii apelate prima instanță

s-a pronunțat asupra fondului cauzei fără a se pronunța mai întâi asupra

excepțiilor așa cum impune art. 137 C. proc. civ. și că, hotărârea pronunțată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, încălcându-se prevederile art. 297 C.

proc. civ., ceea ce duce la concluzia că nu s-a cercetat fondul cauzei.

S-au dat îndrumări

instanței de fond ca, în rejudecarea cauzei să se dea eficiență dispozițiilor art.

137 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei să se administreze probele necesare și

utile soluționării capetelor de cerere cu care a fost investită.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs A.V.A.S. București care a solicitat ca, în

conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se

admită recursul să se modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului.

In susținerea

recursului său, recurenta invocă următoarele critici.

- Instanța apelului

s-a rezumat la analizarea motivelor de apel ce au vizat excepțiile de procedură

apreciind că acestea nu au fost analizate de instanța fondului deși acțiunea a

fost respinsă pe fond, ca netemeinică.

Recurenta consideră

că apelul reclamanților era lipsit de interes atâta timp cât viza modalitatea

de soluționare a excepțiilor invocate de pârâți și respinse de instanța de fond

și că, prin acest demers procedural, apelanții tindeau practic la înrăutățirea

situației în propria cale de atac.

- Instanțele

anterioare au analizat și s-au pronunțat asupra excepțiilor de procedură și de

fond, în sensul respingerii lor ca neîntemeiate așa cum rezultă din chiar

conținutul hotărârii atacate astfel că, greșit s-a casat hotărârea pronunțată

de instanța apelului.

- Analizând decizia

atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

- La termenul de

judecată din data de 6 aprilie 2006 instanța de fond a supus discuției părților

prezente excepțiile de procedură și de fond ridicate de părți, acordând și

cuvântul pe fondul cauzei, iar din considerentele deciziei rezultă în mod clar

că excepțiile au fost analizate, respectându-se prevederile art. 137 C. proc.

civ.

Astfel, au fost

susținute și puse în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâtele SC C.C. SA și SC M.C. SRL, excepția de inadmisibilitate a acțiunii

invocată de SC M.C. SRL Câmpulung Moldovenesc și excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.R. reprezentat prin M.F.P. invocată de D.G.F.P. Suceava.

În cuprinsul

hotărârii este motivată soluția dată fiecăreia dintre aceste excepții, chiar

apelanții susținând prin motivele de apel că instanța de fond s-a pronunțat

asupra excepției autorității de lucru judecat implicit, iar nu explicit ceea ce

nu poate duce la concluzia că excepția nu a fost analizată.

Sub acest aspect

decizia atacată este nelegală, impunându-se casarea acesteia și trimiterea spre

rejudecare pentru ca instanța apelului să analizeze toate motivele de apel cu

care a fost investită și care privesc fondul apelului.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de apel va pune în discuția părților termenul în care poate fi

întregită sau modificată cererea de chemare în judecată, în raport de

prevederile art. 132 C. proc. civ. și de faptul că reclamanții și-au modificat

cererea după casarea în primul ciclu procesual, respectiv la data de 16

februarie 2006.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 65 din 14 iunie

2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008 .