ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4839/2005

HOTĂRÂRE
03.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4839/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie

2003 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, sub nr. dosar 2441/2003,

reclamanții C.H., T.E., T.L., S.D. și D.S. au solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 461

din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, privitoare la transmiterea

dreptului de administrare asupra imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, și

să dispună repunerea părților în situația anterioară prin lăsarea în

deplinătate de proprietate și posesie a imobilului către reclamanți, precum și

radierea dreptului pârâtei SC C.D.H.C. SA din Cartea Funciară și radierea

dreptului statului asupra terenului aferent în suprafață de 580 mp.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că

imobilul a aparținut antecesorului lor T.A., care l-a edificat în perioada

1936-1942, iar ulterior, acest imobil a fost naționalizat în baza Decretului

nr. 92/1950, din lista anexă la decret rezultând că proprietarul expropriat în

anul 1950 era T.A., care decedase în anul 1942, proprietari fiind, de fapt, cei

trei copii ai săi, cărora nu le erau aplicabile dispozițiile Decretului nr.

92/1950. Așadar, imobilul nu a fost legal naționalizat, iar decizia nr. 461 din

26 decembrie 1988 este nulă de drept, întrucât nimeni nu poate înstrăina ceea

ce nu are, iar la data emiterii acesteia nu se puteau aplica prevederile art. 1

lit. e) din Decretul nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor

proprietatea statului, deoarece imobilul nu era în proprietatea statului și,

prin urmare, nu era aplicabil nici art. 60 din Legea pentru organizarea și

funcționarea consiliilor populare.

De asemenea, mai arată reclamanții că această decizie

constituie titlul actual de proprietate al pârâtei SC C.D.H.C. SA, potrivit

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416/1996 care este lovit de nulitate,

după cum lovit de nulitate este și actul prin care această pârâtă a cumpărat

imobilul de la fostul F.P.S., Direcția Teritorială Botoșani.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 948, art. 949, art. 950, art. 966 și art. 480-503 C. civ., iar în cauză

s-a administrat proba cu înscrisuri.

Pârâții au invocat mai multe excepții, respectiv

excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității acțiunii,

excepția necompetenței materiale a judecătoriei și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Suceava.

Prin sentința civilă nr. 401 din 25 martie 2004,

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins excepțiile ridicate de pârâți și a

admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe fondul

cauzei, că reclamanții sunt succesorii defunctului T.A., care a edificat

imobilul din litigiu, ilegal naționalizat, așa încât statul nu a fost niciodată

proprietar legal al acestui imobil.

De asemenea, mai reține prima instanță, în motivarea

sa, că decizia contestată, ce reprezintă titlul de proprietate al pârâtei SC

C.D.H.C. SA este nulă, iar înregistrarea dreptului de proprietate în Cartea

Funciară este incorectă, deoarece s-a făcut în temeiul unei hotărâri ce se

referea la imobilul din Câmpulung Moldovenesc, unde se află sediul actual al

Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele

A.P.A.P.S București, SC C.D.H.C. SA, D.G.F.P. Suceava, SC M.C. SRL Fundu

Moldovei și Consiliul județean Suceava, care au reiterat excepțiile invocate,

precum și motive ce vizează fondul cauzei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 201 din 20

octombrie 2004, a admis excepția lipsei competenței materiale invocată de

pârâta SC M.C. SRL Fundu Moldovei și a admis apelurile, anulând, în consecință

sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare, în fond, la

Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut,

în esență, că imobilul revendicat face parte în prezent din fondul de comerț al

SC M.C. SRL Fundu Moldovei, astfel că natura acțiunii este comercială și,

potrivit art. 2 pct.1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

În același sens, pledează și dispozițiile art. 56 C. com., care statuează că

atunci când un act este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce

derivă din el sunt de competența jurisdicției comerciale.

Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac

a recursului reclamanții Z.L. și Z.E., invocând în drept prevederile art. 304

pct. 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de apel

a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative procedurale privind procedura

de citare cu reclamantul Z.L., că a stabilit greșit instanța competentă în

soluționarea pricinii, precum și că, în mod eronat, a considerat valid apelul

Consiliului Județean Suceava, când, în realitate, acesta a fost tardiv

declarat.

Recursul este fondat în limitele și pentru

considerentele ce vor fi expuse :

Critica formulată de recurenți, fondată pe motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este întemeiată. Casarea

hotărârii recurate se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

Astfel, dispozițiile legale referitoare la citarea

părților au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea

dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, iar instanța nu

poate hotărî asupra unei acțiuni decât numai după citarea sau înfățișarea

părților.

Prevederile art. 105 C. proc. civ., reglementând

nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea

formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit

părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Expresia „neobservarea formelor legale” semnifică nu

numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci

toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil. Printre

acestea, un loc important îl deține citarea părților, care reprezintă o

condiție esențială în procesul civil, așa cum am precizat.

Încălcarea procedurii de citare atrage nulitatea

hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze asupra soluției

date în lipsa părții sau a dovezii legale de citare.

Această ipoteză este prezentă în cauza de față,

deoarece procesul s-a desfășurat în faza apelului nefiind îndeplinită procedura

de citare cu  reclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a

procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată.

Prin urmare, în speță, recurentul Z.L., prin

necitare, a fost împiedicat să-și formuleze apărări în cauză, producându-i-se o

vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, așa

cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, obiectul litigiului îl constituie

un bun imobil ce face parte din fondul de comerț al unei societăți comerciale

și, în consecință, soluționarea acestuia era de competența tribunalului în

primă instanță, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Contrar normelor imperative care reglementează

competența materială a instanțelor, pricina a fost judecată în primă instanță

de către judecătorie, căreia nu-i revenea această competență.

Așa fiind, cum pricina a fost judecată cu încălcarea

regulilor de drept procesual privind competența instanțelor, se impune și

casarea hotărârii pronunțată de judecătorie.

Față de cele ce preced, recursul va fi admis,

hotărârile vor fi casate și cauza va fi trimisă Tribunalului Suceava, competent

să soluționeze cauza în primă instanță.

Admite recursul declarat de reclamanții Z.L. și Z.E.

împotriva deciziei nr. 201 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Casează hotărârile pronunțate în cauză și trimite

dosarul spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2007
La termenul din 16 decembrie 2004, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de aderare la apel, arătând că nu are calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 316 din 24 martie 2005 pron
ÎCCJ 2008-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2008
re cu reclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată, părții producându-i-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recura
ÎCCJ 2003-06-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3097/2003
. La data de 26 februarie 1997, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții C.O., S.R., T.E. și Z.L., solicitându-se să se constate că imobilul în litigiu, împreună cu ter
ÎCCJ 2005-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3943/2005
C. proc. civ., arătând că hotărârea este nelegală întrucât, în mod greșit s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu în proprietatea statului. Susține că imobilul în discuție a trecut cu titlu în proprietatea statului în b
ÎCCJ 2004-11-24
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6557/2004
ului nr. 224/1951 și a hotărârii Tribunalului Slobozia nr. 81/1952, fapt ce rezultă din adeverința nr. 2356 din 28 mai 2001 a SC U. SA, iar procesul-verbal din 18 iunie 1952 atestă naționalizarea imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 și
Sursă