ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4839/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, sub nr. dosar 2441/2003, reclamanții C.H., T.E., T.L., S.D. și D.S. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, privitoare la transmiterea dreptului de administrare asupra imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, și să dispună repunerea părților în situația anterioară prin lăsarea în deplinătate de proprietate și posesie a imobilului către reclamanți, precum și radierea dreptului pârâtei SC C.D.H.C.

SA din Cartea Funciară și radierea dreptului statului asupra terenului aferent în suprafață de 580 mp. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a aparținut antecesorului lor T.A., care l-a edificat în perioada 1936-1942, iar ulterior, acest imobil a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, din lista anexă la decret rezultând că proprietarul expropriat în anul 1950 era T.A., care decedase în anul 1942, proprietari fiind, de fapt, cei trei copii ai săi, cărora nu le erau aplicabile dispozițiile Decretului nr. 92/1950.

Așadar, imobilul nu a fost legal naționalizat, iar decizia nr. 461 din 26 decembrie 1988 este nulă de drept, întrucât nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu are, iar la data emiterii acesteia nu se puteau aplica prevederile art. 1 lit. e) din Decretul nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului, deoarece imobilul nu era în proprietatea statului și, prin urmare, nu era aplicabil nici art. 60 din Legea pentru organizarea și funcționarea consiliilor populare. De asemenea, mai arată reclamanții că această decizie constituie titlul actual de proprietate al pârâtei SC C.D.H.C. SA, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 2416/1996 care este lovit de nulitate, după cum lovit de nulitate este și actul prin care această pârâtă a cumpărat imobilul de la fostul F.P.S., Direcția Teritorială Botoșani.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 949, art. 950, art. 966 și art. 480-503 C. civ., iar în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Pârâții au invocat mai multe excepții, respectiv excepția autorității de lucru judecat, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția necompetenței materiale a judecătoriei și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Suceava. Prin sentința civilă nr. 401 din 25 martie 2004, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins excepțiile ridicate de pârâți și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe fondul cauzei, că reclamanții sunt succesorii defunctului T.A., care a edificat imobilul din litigiu, ilegal naționalizat, așa încât statul nu a fost niciodată proprietar legal al acestui imobil.

De asemenea, mai reține prima instanță, în motivarea sa, că decizia contestată, ce reprezintă titlul de proprietate al pârâtei SC C.D.H.C. SA este nulă, iar înregistrarea dreptului de proprietate în Cartea Funciară este incorectă, deoarece s-a făcut în temeiul unei hotărâri ce se referea la imobilul din Câmpulung Moldovenesc, unde se află sediul actual al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele A.P.A.P.S București, SC C.D.H.C. SA, D.G.F.P. Suceava, SC M.C. SRL Fundu Moldovei și Consiliul județean Suceava, care au reiterat excepțiile invocate, precum și motive ce vizează fondul cauzei. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 201 din 20 octombrie 2004, a admis excepția lipsei competenței materiale invocată de pârâta SC M.C.

SRL Fundu Moldovei și a admis apelurile, anulând, în consecință sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare, în fond, la Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul revendicat face parte în prezent din fondul de comerț al SC M.C. SRL Fundu Moldovei, astfel că natura acțiunii este comercială și, potrivit art. 2 pct.1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. În același sens, pledează și dispozițiile art. 56 C. com., care statuează că atunci când un act este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă din el sunt de competența jurisdicției comerciale.

Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului reclamanții Z.L. și Z.E., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative procedurale privind procedura de citare cu reclamantul Z.L., că a stabilit greșit instanța competentă în soluționarea pricinii, precum și că, în mod eronat, a considerat valid apelul Consiliului Județean Suceava, când, în realitate, acesta a fost tardiv declarat. Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse : Critica formulată de recurenți, fondată pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este întemeiată.

Casarea hotărârii recurate se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, dispozițiile legale referitoare la citarea părților au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, iar instanța nu poate hotărî asupra unei acțiuni decât numai după citarea sau înfățișarea părților. Prevederile art. 105 C. proc. civ., reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Expresia „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil. Printre acestea, un loc important îl deține citarea părților, care reprezintă o condiție esențială în procesul civil, așa cum am precizat. Încălcarea procedurii de citare atrage nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii legale de citare. Această ipoteză este prezentă în cauza de față, deoarece procesul s-a desfășurat în faza apelului nefiind îndeplinită procedura de citare cu reclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată.

Prin urmare, în speță, recurentul Z.L., prin necitare, a fost împiedicat să-și formuleze apărări în cauză, producându-i-se o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, așa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Pe de altă parte, obiectul litigiului îl constituie un bun imobil ce face parte din fondul de comerț al unei societăți comerciale și, în consecință, soluționarea acestuia era de competența tribunalului în primă instanță, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Contrar normelor imperative care reglementează competența materială a instanțelor, pricina a fost judecată în primă instanță de către judecătorie, căreia nu-i revenea această competență.

Așa fiind, cum pricina a fost judecată cu încălcarea regulilor de drept procesual privind competența instanțelor, se impune și casarea hotărârii pronunțată de judecătorie. Față de cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârile vor fi casate și cauza va fi trimisă Tribunalului Suceava, competent să soluționeze cauza în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții Z.L. și Z.E. împotriva deciziei nr. 201 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează hotărârile pronunțate în cauză și trimite dosarul spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.