ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7313/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 8 mai 2003, reclamanții

S.L., S.C.V., V.A. au chemat în judecată pârâții Municipiul Câmpulung

Moldovenesc, prin Primar și Inspectoratul Școlar Județean Suceava pentru ca,

prin sentința ce instanța va pronunța, să dispună anularea art. 1 din

dispoziția nr. 188 din 21 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung

Moldovenesc, restituirea în natură a imobilului compus din teren și

construcții, situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, obligarea

Inspectoratului Școlar Județean Suceava de a le lăsa reclamanților, în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul și de a plăti cheltuielile de

judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că imobilul a aparținut autorului I.S., decedat la 11 iulie 1942 și

ulterior, prin Decretul nr. 92/1950, acesta a trecut în proprietatea statului,

fiind naționalizat cu încălcarea art. II, întrucât proprietarul imobilului la

data naționalizării era avocatul S.I.S.

În prezent imobilul este ocupat fără

titlu de Clubul Copiilor și Elevilor din Municipiul Suceava.

Mai arată reclamanții că au

notificat Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar prin dispoziția nr.

188 din 21 martie 2003, s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, compus din construcții

și teren în suprafață de 3.501 mp, iar pentru terenul în suprafață de 1.080 mp,

identificat prin parcela nr. 481/1 din C.F. Câmpulung Moldovenesc s-au oferit

măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau

acțiuni, în valoare de 113.589.000 lei.

Cererii de chemare în judecată,

pârâții i-au opus întâmpinări, Inspectoratul Școlar al județului Suceava

invocând autoritatea de lucru judecat în raport de dosarul nr. 9374/R/1999 al

Tribunalului Suceava, iar Municipiul Câmpulung Moldovenesc s-a apărat, arătând

că acesta nu este persoană deținătoare în înțelesul Legii 10/2001, așa încât a

înaintat notificarea, Inspectoratului Școlar al județului Suceava.

Prin sentința civilă nr. 649 din 9

septembrie 2003, Tribunalul Suceava a respins acțiunea, cu motivarea că, deși

în cauză nu există autoritate de lucru judecat, notificare trebuia adresată

Inspectoratului Școlar județean Suceava, iar acesta din urmă nu putea soluționa

profitabil cererea de restituire a imobilului, întrucât nemișcătorul este

ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc și

face parte din domeniul public potrivit art. 3 pct. 4, art. 6 din Legea nr.

213/1998 și art. III pct. 5 din anexa la lege.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, aceștia au arătat că, nu pot

fi incidente dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, câtă vreme imobilele

au fost preluate de stat fără titlu valabil, prevederile Decretului nr. 92/1950

fiind neconstituționale, în raport de legea fundamentală din anul 1948.

S-a susținut că, în conformitate cu

art. 2 alin. (1) din Legea 10/2001, reclamanții nu și-au pierdut calitatea de

proprietari, că atât cererea de chemare în judecată, cât și notificarea au fost

depuse la 10 august 2001, și că, Inspectoratul Școlar Județean Suceava nu este

unitatea deținătoare în înțelesul Legii 10/2001.

Prin decizia nr. 607 din 11 martie

2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința

atacată și a admis acțiunea.

A anulat art.1 din dispoziția nr.

188 din 21 martie 2003 a Primarului Municipiului Câmpulung Moldovenesc.

A dispus restituirea în natură a

imobilului și a obligat Inspectoratul Școlar județean Suceava să lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul compus din

construcție și teren identic cu parcela de clădire nr. 164, de 780mp și p.f.

nr.481/10 de 2811mp, înscris în C.F., situat în Municipiul Câmpulung

Moldovenesc.

Pentru a decide ca atare, instanța

de control judiciar ordinar a reținut că imobilul a intrat în proprietatea

Statului, cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul-lege nr. 92/1950 și

că, neconstituționalitatea decretului-lege menționat, atrage nevalabilitatea

titlului Statului.

Potrivit art. 7 și art. 9 din Legea

10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, indiferent de

posesor.

Excepțiile de la această regulă,

reglementate de art. 16 alin. (4) nu sunt aplicabile în cazul concret dedus

judecății. Textul de lege menționat stipulează că, dispozițiile alin. (1) și

(2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.

Decizia pronunțată în apel a făcut

obiectul criticilor exercitate de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc,

prin recursul declarat în cauză, dezvoltând motive încadrate de acesta, în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a criticat interpretarea

dată de instanță, în sensul nevalabilității titlului statului, ignorării

dispozițiilor art. 16 din Legea 10/2001 și a Normelor Metodologice aprobate

prin H.G. nr. 498/2003, împrejurarea că Inspectoratul Școlar Județean Suceava

nu poate fi obligat să restituie suprafața de teren de 2811mp, care nu îi

aparține.

Împotriva aceleiași decizii a

declarat recurs și pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, arătând

că instanța de apel a reținut în mod eronat, că imobilul a fost preluat cu

nerespectarea prevederilor Decretului 92/1950, că acesta este trecut pe lista

clădirilor care nu pot fi restituite în natură, conform art. 16 alin. (1) din

Legea 10/2001 și, în prezent fiind ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor din

Municipiul Câmpulung Moldovenesc, măsura reparatorie a restituirii în natură

moștenitorilor foștilor proprietari nu este posibilă.

Recursurile sunt nefondate, sub

toate criticile promovate.

Este de precizat că, în mod corect,

instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii proprietarului

tabular I.S., decedat la 11 iulie 1942.

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. 105 din 25 februarie 1983, la succesiunea acestuia au venit

S.L., în calitate de soție supraviețuitoare și S.I. (în calitate de

descendent), după decesul acestuia din urmă, succesiunea fiind culeasă de

S.C.V. și S.A. (căsătorită V.).

Imobilul a trecut în proprietatea

Statului de la S.E., care nu era proprietară și nu avea calitatea de succesoare

a defunctului S.I., așa încât naționalizarea s-a realizat de la un

non

dominus

.

Cu această motivare este de

înlăturat critica din ambele recursuri, în sensul că imobilul a trecut cu titlu

în proprietatea Statului.

Astfel, în raport de dispozițiile

art. II din Decretul 92/1950, imobilele erau exceptate de la naționalizare,

întrucât autorul S.I.S., proprietar de drept, era, la data aplicării acestui

act normativ, de profesie avocat.

Ca atare, în lipsa titlului valabil,

imobilul în litigiu nu a trecut în proprietatea Statului.

Este de arătat că, potrivit art. 6

din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau

al unităților administrativ-teritoriale, bunurile dobândite în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, dacă au trecut în proprietatea Statului, în temeiul

unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor Internaționale la

care România era parte, precum și a legilor în vigoare la data preluării.

Or, Decretul nr. 92/1950,

contravenea atât Constituției din 1948, care prevedea că proprietatea

particulară și dreptul de moștenire sunt garantate, Codului Civil Român (art.

480-481) și Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, la care

România a aderat.

Potrivit art. 10 din Constituție,

singura modalitate de trecere în proprietatea Statului a terenurilor și

construcțiilor era exproprierea, pentru cauză de utilitate publică, în baza

unei legi, cu o justă despăgubire.

În speță, imobilul a fost preluat de

stat, de la un neproprietar, întrucât la data decesului proprietarului tabular

(11 iulie 1942) nu erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 319 din 10 iunie

1944.

Pârâții, nu au calitatea de

„persoană deținătoare”, în sensul Legii 10/2001, întrucât aceștia nu sunt

titularii unui drept real asupra imobilului.

În cazul concret dedus judecății,

imobilul este ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor, care exercită o posesie

precară, cu titlu gratuit.

Nici criticile referitoare la

aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, invocate de ambii pârâții, nu

sunt fondate.

Este de observat că textul menționat

are în vedere numai imobilele preluate cu titlu valabil. Cum această condiție

nu a fost îndeplinită, criticile recurenților nu pot constitui un motiv de

nelegalitate.

Neîndeplinirea acestei condiții face

să poată fi examinate criticile privind neaplicarea de către instanță a

dispozițiilor alin. (2) al art. 16 din Legea 10/2001, în care se menționează

că, guvernul stabilește, prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în

natură, la propunerea ministerelor de resort și a celorlalte instituții publice

interesate.

Instanța de apel a apreciat corect

că dreptul reclamanților la restituirea în natură a imobilului a fost conferit

prin efectul legii reparatorii, art. 2 alin. (2) Legea 10/2001, iar cererea

acestora a fost introdusă anterior modificării dispozițiilor art. 16 alin. (4)

care, permitea restituirea, fiind supusă reglementării în vigoare la data

introducerii acțiunii.

Totodată s-a reținut că o

interpretare diferită, raportată la reglementarea Legii 10/2001, de la data

emiterii dispoziției contestate sau a soluționării pricinii, ar încălca

principiul constituțional al neretroactivității legii civile.

Împrejurarea că instanța de control

judiciar ordinar nu și-ar fi întemeiat soluția pe normele metodologice de

aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu subzistă

examinării, întrucât nelegalitatea unei hotărâri judecătorești nu se poate

întemeia prin raportare la norme metodologice, știut fiind că acestea adaugă la

lege.

Referitor la motivul din recursul

pârâtului, privind ocuparea imobilului de Clubul Copiilor și Elevilor din

Municipiul Câmpulung Moldovenesc este de precizat că odată ce imobilul a fost

preluat de Stat fără titlu, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță dispozițiile

art. 16 alin. (1) care prevăd că în situația imobilelor ocupate de instituții

(unități) bugetare din învățământ, foștilor proprietari li se acordă măsuri

reparatorii, întrucât, sintetizând, este de observat că dispozițiile art. 16 au

în vedere numai imobilele având destinația arătată, care au fost preluate cu

titlu valabil, iar soluția principală o constituie restituirea prin echivalent.

Cum s-a stabilit că, textul art. 16

al Legii 10/2001 se referă numai la imobilele preluate cu titlu valabil,

dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu

valabil.

În consecință, recursurile pârâților

vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) Legea a II-a C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de pârâții Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar și

Inspectoratul Școlar al Județului Suceava împotriva deciziei civile nr. 607 din

11 martie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2005.