ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7313/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7313/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La data de 8 mai 2003, reclamanții
S.L., S.C.V., V.A. au chemat în judecată pârâții Municipiul Câmpulung
Moldovenesc, prin Primar și Inspectoratul Școlar Județean Suceava pentru ca,
prin sentința ce instanța va pronunța, să dispună anularea art. 1 din
dispoziția nr. 188 din 21 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung
Moldovenesc, restituirea în natură a imobilului compus din teren și
construcții, situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, obligarea
Inspectoratului Școlar Județean Suceava de a le lăsa reclamanților, în deplină
proprietate și liniștită posesie imobilul și de a plăti cheltuielile de
judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții
au arătat că imobilul a aparținut autorului I.S., decedat la 11 iulie 1942 și
ulterior, prin Decretul nr. 92/1950, acesta a trecut în proprietatea statului,
fiind naționalizat cu încălcarea art. II, întrucât proprietarul imobilului la
data naționalizării era avocatul S.I.S.
În prezent imobilul este ocupat fără
titlu de Clubul Copiilor și Elevilor din Municipiul Suceava.
Mai arată reclamanții că au
notificat Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar prin dispoziția nr.
188 din 21 martie 2003, s-a respins cererea de restituire în natură a
imobilului situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, compus din construcții
și teren în suprafață de 3.501 mp, iar pentru terenul în suprafață de 1.080 mp,
identificat prin parcela nr. 481/1 din C.F. Câmpulung Moldovenesc s-au oferit
măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau
acțiuni, în valoare de 113.589.000 lei.
Cererii de chemare în judecată,
pârâții i-au opus întâmpinări, Inspectoratul Școlar al județului Suceava
invocând autoritatea de lucru judecat în raport de dosarul nr. 9374/R/1999 al
Tribunalului Suceava, iar Municipiul Câmpulung Moldovenesc s-a apărat, arătând
că acesta nu este persoană deținătoare în înțelesul Legii 10/2001, așa încât a
înaintat notificarea, Inspectoratului Școlar al județului Suceava.
Prin sentința civilă nr. 649 din 9
septembrie 2003, Tribunalul Suceava a respins acțiunea, cu motivarea că, deși
în cauză nu există autoritate de lucru judecat, notificare trebuia adresată
Inspectoratului Școlar județean Suceava, iar acesta din urmă nu putea soluționa
profitabil cererea de restituire a imobilului, întrucât nemișcătorul este
ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc și
face parte din domeniul public potrivit art. 3 pct. 4, art. 6 din Legea nr.
213/1998 și art. III pct. 5 din anexa la lege.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, aceștia au arătat că, nu pot
fi incidente dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, câtă vreme imobilele
au fost preluate de stat fără titlu valabil, prevederile Decretului nr. 92/1950
fiind neconstituționale, în raport de legea fundamentală din anul 1948.
S-a susținut că, în conformitate cu
art. 2 alin. (1) din Legea 10/2001, reclamanții nu și-au pierdut calitatea de
proprietari, că atât cererea de chemare în judecată, cât și notificarea au fost
depuse la 10 august 2001, și că, Inspectoratul Școlar Județean Suceava nu este
unitatea deținătoare în înțelesul Legii 10/2001.
Prin decizia nr. 607 din 11 martie
2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința
atacată și a admis acțiunea.
A anulat art.1 din dispoziția nr.
188 din 21 martie 2003 a Primarului Municipiului Câmpulung Moldovenesc.
A dispus restituirea în natură a
imobilului și a obligat Inspectoratul Școlar județean Suceava să lase
reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul compus din
construcție și teren identic cu parcela de clădire nr. 164, de 780mp și p.f.
nr.481/10 de 2811mp, înscris în C.F., situat în Municipiul Câmpulung
Moldovenesc.
Pentru a decide ca atare, instanța
de control judiciar ordinar a reținut că imobilul a intrat în proprietatea
Statului, cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul-lege nr. 92/1950 și
că, neconstituționalitatea decretului-lege menționat, atrage nevalabilitatea
titlului Statului.
Potrivit art. 7 și art. 9 din Legea
10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, indiferent de
posesor.
Excepțiile de la această regulă,
reglementate de art. 16 alin. (4) nu sunt aplicabile în cazul concret dedus
judecății. Textul de lege menționat stipulează că, dispozițiile alin. (1) și
(2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Decizia pronunțată în apel a făcut
obiectul criticilor exercitate de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc,
prin recursul declarat în cauză, dezvoltând motive încadrate de acesta, în art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a criticat interpretarea
dată de instanță, în sensul nevalabilității titlului statului, ignorării
dispozițiilor art. 16 din Legea 10/2001 și a Normelor Metodologice aprobate
prin H.G. nr. 498/2003, împrejurarea că Inspectoratul Școlar Județean Suceava
nu poate fi obligat să restituie suprafața de teren de 2811mp, care nu îi
aparține.
Împotriva aceleiași decizii a
declarat recurs și pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, arătând
că instanța de apel a reținut în mod eronat, că imobilul a fost preluat cu
nerespectarea prevederilor Decretului 92/1950, că acesta este trecut pe lista
clădirilor care nu pot fi restituite în natură, conform art. 16 alin. (1) din
Legea 10/2001 și, în prezent fiind ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor din
Municipiul Câmpulung Moldovenesc, măsura reparatorie a restituirii în natură
moștenitorilor foștilor proprietari nu este posibilă.
Recursurile sunt nefondate, sub
toate criticile promovate.
Este de precizat că, în mod corect,
instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii proprietarului
tabular I.S., decedat la 11 iulie 1942.
Potrivit certificatului de
moștenitor nr. 105 din 25 februarie 1983, la succesiunea acestuia au venit
S.L., în calitate de soție supraviețuitoare și S.I. (în calitate de
descendent), după decesul acestuia din urmă, succesiunea fiind culeasă de
S.C.V. și S.A. (căsătorită V.).
Imobilul a trecut în proprietatea
Statului de la S.E., care nu era proprietară și nu avea calitatea de succesoare
a defunctului S.I., așa încât naționalizarea s-a realizat de la un
non
dominus
.
Cu această motivare este de
înlăturat critica din ambele recursuri, în sensul că imobilul a trecut cu titlu
în proprietatea Statului.
Astfel, în raport de dispozițiile
art. II din Decretul 92/1950, imobilele erau exceptate de la naționalizare,
întrucât autorul S.I.S., proprietar de drept, era, la data aplicării acestui
act normativ, de profesie avocat.
Ca atare, în lipsa titlului valabil,
imobilul în litigiu nu a trecut în proprietatea Statului.
Este de arătat că, potrivit art. 6
din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau
al unităților administrativ-teritoriale, bunurile dobândite în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, dacă au trecut în proprietatea Statului, în temeiul
unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a Tratatelor Internaționale la
care România era parte, precum și a legilor în vigoare la data preluării.
Or, Decretul nr. 92/1950,
contravenea atât Constituției din 1948, care prevedea că proprietatea
particulară și dreptul de moștenire sunt garantate, Codului Civil Român (art.
480-481) și Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, la care
România a aderat.
Potrivit art. 10 din Constituție,
singura modalitate de trecere în proprietatea Statului a terenurilor și
construcțiilor era exproprierea, pentru cauză de utilitate publică, în baza
unei legi, cu o justă despăgubire.
În speță, imobilul a fost preluat de
stat, de la un neproprietar, întrucât la data decesului proprietarului tabular
(11 iulie 1942) nu erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 319 din 10 iunie
1944.
Pârâții, nu au calitatea de
„persoană deținătoare”, în sensul Legii 10/2001, întrucât aceștia nu sunt
titularii unui drept real asupra imobilului.
În cazul concret dedus judecății,
imobilul este ocupat de Clubul Copiilor și Elevilor, care exercită o posesie
precară, cu titlu gratuit.
Nici criticile referitoare la
aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, invocate de ambii pârâții, nu
sunt fondate.
Este de observat că textul menționat
are în vedere numai imobilele preluate cu titlu valabil. Cum această condiție
nu a fost îndeplinită, criticile recurenților nu pot constitui un motiv de
nelegalitate.
Neîndeplinirea acestei condiții face
să poată fi examinate criticile privind neaplicarea de către instanță a
dispozițiilor alin. (2) al art. 16 din Legea 10/2001, în care se menționează
că, guvernul stabilește, prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în
natură, la propunerea ministerelor de resort și a celorlalte instituții publice
interesate.
Instanța de apel a apreciat corect
că dreptul reclamanților la restituirea în natură a imobilului a fost conferit
prin efectul legii reparatorii, art. 2 alin. (2) Legea 10/2001, iar cererea
acestora a fost introdusă anterior modificării dispozițiilor art. 16 alin. (4)
care, permitea restituirea, fiind supusă reglementării în vigoare la data
introducerii acțiunii.
Totodată s-a reținut că o
interpretare diferită, raportată la reglementarea Legii 10/2001, de la data
emiterii dispoziției contestate sau a soluționării pricinii, ar încălca
principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Împrejurarea că instanța de control
judiciar ordinar nu și-ar fi întemeiat soluția pe normele metodologice de
aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu subzistă
examinării, întrucât nelegalitatea unei hotărâri judecătorești nu se poate
întemeia prin raportare la norme metodologice, știut fiind că acestea adaugă la
lege.
Referitor la motivul din recursul
pârâtului, privind ocuparea imobilului de Clubul Copiilor și Elevilor din
Municipiul Câmpulung Moldovenesc este de precizat că odată ce imobilul a fost
preluat de Stat fără titlu, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță dispozițiile
art. 16 alin. (1) care prevăd că în situația imobilelor ocupate de instituții
(unități) bugetare din învățământ, foștilor proprietari li se acordă măsuri
reparatorii, întrucât, sintetizând, este de observat că dispozițiile art. 16 au
în vedere numai imobilele având destinația arătată, care au fost preluate cu
titlu valabil, iar soluția principală o constituie restituirea prin echivalent.
Cum s-a stabilit că, textul art. 16
al Legii 10/2001 se referă numai la imobilele preluate cu titlu valabil,
dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu
valabil.
În consecință, recursurile pârâților
vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) Legea a II-a C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile
declarate de pârâții Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar și
Inspectoratul Școlar al Județului Suceava împotriva deciziei civile nr. 607 din
11 martie 2004 a Curții de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 29 septembrie 2005.