ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4965/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4965/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele

Prin

cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 5 noiembrie 2008, reclamanta

T.N. a chemat în judecată pe pârâții SC R. SA, F.B. Câmpulung Moldovenesc, SC

M. SA Câmpulung Moldovenesc, Prefectura Suceava, Primăria Municipiului

Câmpulung Moldovenesc și A.V.A.S. – Direcția pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, pentru a se constata că este îndreptățită la despăgubiri prin

echivalent pentru o suprafață de 1.440 mp teren, situată în Câmpulung

Moldovenesc, preluată abuziv de la autorii săi, T.I. și V., în anul 1971, pe

care în prezent se află edificată SC R. SA și să i se restituie suprafața de

564 mp teren din același loc, aflată în prezent în administrarea SC M. SA

Câmpulung Moldovenesc.

Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului, în întâmpinarea depusă la dosar, a

invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de art. 21 din Legea nr.

10/2001 și respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 susținând că

„imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de

destinație, pot fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare”, întrucât „bunurile din patrimoniul societății comerciale aparțin

acestora”.

A mai

precizat că în raport de art. 13 alin. (1) cap. III din Legea nr. 247/2005,

A.V.A.S. nu mai are competență legală nici de a acorda măsuri reparatorii prin

echivalent, ci doar de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Pe fond,

a solicitat respingerea acțiunii pentru nedovedirea dreptului de proprietate

asupra terenului solicitat.

Prin

precizările la acțiune, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în

calitate de pârâte, a SC I. I.P.U.R.L. Suceava, lichidatorul SC M. SA.

Tribunalul

Suceava, prin sentința civilă nr. 548 din 9 martie 2010, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Suceava și Municipiului

Câmpulung Moldovenesc, prin primar, respingând ca inadmisibilă acțiunea față de

aceste pârâte.

Prin

aceeași hotărâre a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T.N., în

contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. - Direcția pentru aplicarea Legii nr.

10/2001 - SC R. SA, SC M. SA, prin lichidator SC I.I.P.U.R.L. Suceava și, în

consecință s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale pentru suprafața de 1.440 mp teren situat

în municipiul Câmpulung Moldovenesc, aflată în patrimoniul SC R. SA Săvinești,

precum și pentru suprafața de 564 mp teren, situată în municipiul Câmpulung

Moldovenesc, aflată la SC M. SA Câmpulung Moldovenesc, prin efectul

privatizării.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin intermediul executorului

judecătoresc I.S. au fost notificate Prefectura Suceava și SC M. SA Câmpulung

Moldovenesc pentru restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de

564 mp teren situat în str. G. preluată în anul 1986 abuziv de la autorii săi,

precum și alături de Prefectură, SC R. SA Câmpulung Moldovenesc, pentru

restituirea prin echivalent a suprafeței de 1440 mp teren, identică cu p.f. nr.

106/2, înscrisă în C.F. nr. 12063 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc,

preluată în anul 1972 în schimbul unei despăgubiri simbolice și aflat în prezent

în patrimoniul SC R. SA Câmpulung Moldovenesc.

Alin. (2)

al art. 27 stabilește că în situația imobilelor, prevăzute la alin. (1),

măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care a

efectuat privatizarea, dispozițiile art. 24 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător.

Așadar, a

conchis prima instanță, în raport de aceste dispoziții, pentru acordarea

despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta cu privire la suprafața de

564 mp teren justifică legitimitate procesuală pasivă atât A.V.A.S. București,

instituția care a efectuat privatizarea, cât și SC M. SA, prin lichidator,

societate care deține suprafața de teren în litigiu.

Cât

privește suprafața de 1.440 mp, din aceeași parcelă expropriată de la autorii

reclamantei, a reținut prima instanță că revine persoanei juridice care are în

patrimoniu această suprafață, respectiv SC R. SA Săvinești competența de a duce

la îndeplinire acordarea despăgubirilor.

Astfel, a

concluzionat prima instanță, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză nu au

Prefectura Suceava și Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin primar, care deși

au primit notificările spre soluționare, le-au înaintat spre soluționare

organelor prevăzute de lege ca fiind competente în acest sens.

Reținând

că instituțiile îndreptățite nu au emis în condițiile art. 23 alin. (1) o

dispoziție motivată relativ la notificarea primită, refuzând finalizarea

procedurii prealabile, obligatorie în raport de art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., prima instanță a conchis că cererea formulată de reclamantă în instanță

pentru a sancționa tăcerea persoanelor notificate este fondată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC R. SA Săvinești și A.V.A.S.

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta SC

R. SA Săvinești prin motivele de apel a invocat excepțiile lipsei de interes în

formularea acțiunii, a lipsei calității sale procesuale pasive și a

necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava de a soluționa prezenta cauză.

În

motivarea primei excepții, a arătat că prezentul litigiu este o acțiune în

constatarea calității de persoană îndreptățită a reclamantei, deși acest aspect

nu a fost negat de nici unul din pârâții chemați în judecată, aspect care

trebuie să conducă instanța la reținerea excepției lipsei de interes.

În

justificarea celei de a doua excepții au fost invocate dispozițiile art. 11

alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

conform cărora restituirea în natură nu se poate dispune asupra imobilelor care

au fost înstrăinate potrivit art. 11 alin. (1) și aparțin unor societăți

comerciale privatizate, cum este și cazul SC R. SA Săvinești, privatizată din

anul 1993. Deci, atât timp cât acțiunea se circumscrie prevederilor Legii nr.

10/2001, participanții la actul de justiție sunt fostul proprietar și

autoritatea publică deținătoare a imobilului ori responsabilă cu plata

despăgubirilor.

Cu

privire la cea de a treia excepție s-a arătat că se justifică față de faptul că

în această cauză are calitate procesuală pasivă doar entitatea administrativă

investită cu soluționarea notificării, A.V.A.S. București, ce poate fi obligată

la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

În

dezvoltarea motivelor de apel, pârâta A.V.A.S. București a arătat că prima

instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 și a

constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru imobilul revendicat,

fără a fi finalizată procedura administrativă obligatorie prevăzută de lege

față de A.V.A.S.

S-a mai

arătat că A.V.A.S., conform Legii nr. 10/2001, se limitează numai la emiterea

unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 29

din actul normativ menționat și în condițiile Legii speciale nr. 274/2005.

În

considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) Titlul VII, art. 13 alin. (1)

Capitolul III din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu are obligația legală de a

acorda măsuri reparatorii prin echivalent, ci numai propune acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției

competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din

cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16

alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Analizând

excepțiile invocate de pârâta apelantă SC R. SA Săvinești, Curtea a constatat

că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin

aplicarea Legii nr. 10/2001 (art. 1) se urmărește restituirea imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fie în natură (în

aplicarea actului normativ menționat restituirea în natură reprezentând

principiul de bază, în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din

C.E.D.O.), fie prin măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa

fiind, excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni

a fost respinsă.

Calitatea

procesuală pasivă a pârâtei SC R. SA Săvinești este justificată prin prisma

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „persoana

îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei legi persoana juridică deținătoare”.

Așadar,

calitatea procesual pasivă este dată de aspectul că SC R. SA Săvinești deține

bunul în patrimoniul său, precum și de faptul că, în lipsa răspunsului la

notificare, revenea instanței obligativitatea stabilirii, după administrarea

probatoriului adecvat, a aplicabilității art. 21 sau art. 29 din Legea nr.

10/2001.

Așa

fiind, în considerarea și a aspectelor deja reținute referitoare la lipsa

răspunsului la notificare și a necesității stabilirii de către instanță a

aplicabilității în cauză a art. 21 sau art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum și

a faptului că suprafața de 564 mp teren, aflată în prezent în administrarea SC

M. SA Câmpulung Moldovenesc s-a solicitat a fi restituită în natură, excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava de a soluționa prezenta cauză

va fi respinsă.

Referitor

la motivul de apel formulat de pârâta apelantă SC R. SA Săvinești vizând

mențiunea din cuprinsul considerentelor sentinței atacate în care se arată că

revine acestei societăți competența de a duce la îndeplinire acordarea

despăgubirilor pentru suprafața de 1.440 mp teren, se rețin următoarele:

Pentru a

determina obligația legală de restituire este necesar a se analiza dacă în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 22 sau ale art. 29 din lege.

În cauză,

este de necontestat faptul că imobilul constând în suprafața de 1.440 mp teren

situat în Câmpulung Moldovenesc se află în deținerea SC R. SA Săvinești.

Din

actele dosarului rezultă faptul că persoana juridică deținătoare este unitate

integral privatizată.

Așa fiind,

cum persoana juridică deținătoare a suprafeței de 1.440 mp teren este unitate

integral privatizată, iar obligativitatea propunerii măsurilor reparatorii prin

echivalent revine instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv

A.V.A.S. București, critica pârâtei apelante cu privire la acest aspect va fi

reținută ca fondată.

În ceea

ce privește criticile formulate de pârâta apelantă A.V.A.S. București se rețin

următoarele:

În

condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o referire la ipoteza în care

persoana juridică deținătoare sau entitatea investită conform legii cu

soluționarea notificării nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 25,

în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de

a se adresa instanței competente. În această privință absența răspunsului

echivalează cu un refuz de restituire a bunului sau de acordare a măsurilor

reparatorii în echivalent, care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile

legii speciale.

Prin

urmare, și în ipoteza în care nu există o dispoziție cu privire la notificarea

persoanei îndreptățite, refuzul celui notificat de a se pronunța se contestă la

tribunal în procedura Legii nr. 10/2001, motiv pentru critica vizând

nefinalizarea procedurii administrativă obligatorie prevăzută de lege față de

A.V.A.S. nu va fi reținută.

Așa

fiind, concluzia primei instanțe că din actele de stare civilă și actele de

C.F. depuse la dosar rezultă că reclamanta este îndreptățită la restituirea

celor două suprafețe de teren prin măsuri reparatorii prin echivalent este

corectă.

Pentru

cele reținute, Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., a admis ambele apeluri,

a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a obligat pârâta

A.V.A.S. să emită decizie cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile

legi speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, constând în suprafața de 1440 mp teren din

municipiul Câmpulung Moldovenesc, aflată în patrimoniul SC R. SA Săvinești, precum

și suprafața de 564 mp teren din același loc, aflată în patrimoniul SC M. SA Câmpulung

Moldovenesc.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei

decizii.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se

consideră că în mod nelegal au fost admise apelurile formulate de părți, în

sensul obligării instituției să emită decizie cu propuneri de acordare a despăgubirilor,

deoarece nu ar fi fost parcursă procedura administrativă prevăzută de Legea nr.

10/2001.

Se mai

susține încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 23 și art. 29 din

Legea nr. 10/2001, deoarece notificarea trebuie comunicată instituției publice

numai conform art. 29 din lege, în cadrul procedurii administrative,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a soluționat și emis

dispoziție motivată, deoarece instanța nu a completat dosarele administrative

în condițiile art. 23 și art. 29 din lege, emiterea deciziei motive în lipsa

tuturor actelor doveditoare ar conduce la respingerea notificării, ceea ce

contravine interesului legitim al petentei intimate.

Mai

susține recurenta că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și-a

respectat toate obligațiile legale și a depus diligențe în vederea informării

și soluționării notificării, dar intimata nu a depus acte prin care să

dovedească situația juridică a imobilelor revendicate.

Analizând

recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed.

Pentru a

fi incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

eronată a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză,

instanța de apel a soluționat cauza cu aplicarea și interpretarea justă a

prevederilor art. 23 și art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de

Apel Suceava în mod corect a considerată că reglementând modalitatea de

exercitare a dreptului la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv,

Legea nr. 10/2001 prin art. 22, a stabilit părțile între care se desfășoară

această procedură și anume „persoana îndreptățită la restituire” și „persoana

juridică deținătoare a imobilului”.

Astfel,

în sensul Legii nr. 10/2001 unitate deținătoare este fie entitatea cu

personalitate juridică, exercitând în numele statului, dreptul de proprietate

publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister,

primărie, prefectură sau orice altă instituie publică), dar și entitatea cu

personalitate juridică având înregistrat în patrimonial său, indiferent de

titlu, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți sau companii

naționale, societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Criticile

recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului privind

nesoluționarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca

notificării nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, în mod

just instanța de apel a reținut că atunci când entitatea deținătoare a bunului

este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul

este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 22 din același act normativ.

Susținerile

recurentei privind diligențele depuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului în vederea informării și soluționării notificării nu pot conduce la

reținerea nelegalității deciziei recurate, reclamanta a depus la dosarul

administrativ actele doveditoare, fiind probat dreptul de proprietate al

reclamantei cu actele de stare civilă, actele de carte funciară și actele de

expropriere.

Și

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost în mod just aplicat

de instanța de apel, pentru acest text se instituie o cale procedurală în

realizarea dreptului, prin care este supusă controlului judecătoresc

legalitatea și temeinicia refuzului unității sesizate de a se pronunța asupra

notificării, respectiv de a recunoaște îndreptățirea la măsurile reparatorii

solicitate.

Celelalte

susțineri ale recurentului-pârât constituie simple susțineri de fapt ce nu se

circumscriu motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.,

motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva deciziei civile nr. 41 din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 09 iunie 2011.