ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3530/2011

Asupra recursului de față,

reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava la data de 16 mai 2007, reclamanții S.B. și S.M., au formulat, în contradictoriu

cu intimata Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, contestație împotriva dispoziției

din 3 mai 2004, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor

situate în Cîmpulung Moldovenesc, identice cu parcelele topo. nr. X casă și curte

și nr. Y arabil, înscrise în CF a comunei cadastrale Cîmpulung Moldovenesc, cu motivarea

că aceste bunuri au trecut în proprietatea statului în baza Convenției româno-germane

din 30 octombrie 1940 și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii,

contestatorii au arătat că sunt proprietarii imobilului a cărui restituire o solicită

și ca atare, nu se justifică respingerea acesteia.

Intimatul a depus la dosar

întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației ca tardiv

formulată, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

Prin sentința civilă

nr. 1159 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, a fost respinsă

ca nefondată contestația, în motivare reținându-se că imobilele revendicate au trecut

în proprietatea Statului Român în baza Convenției româno-germane din 30 octombrie

1940, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, care

se referă în mod expres la imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989.

Prin decizia nr. 10 din

10 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondată excepția tardivității formulării contestației

invocată de pârâta Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, a admis apelul declarat

de reclamanți, a schimbat în totalitate sentința apelată, iar pe fond, a admis acțiunea,

a desființat dispoziția din 3 mai 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung

Moldovenesc și a dispus restituirea în natură a bunului imobil teren, identic cu

p.f. nr. X de 603 m.p. și p.f. nr. Y de 269 m.p., ambele înscrise în CF a comunei

cadastrale Cîmpulung Moldovenesc și a imobilului clădire situat pe p.c. nr. X, bunuri

situate în orașul Cîmpulung Moldovenesc, județul Suceava.

În motivarea soluției

sale, Curtea de Apel a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă

nr. 1519 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă

prin nerecurare, s-a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate al Statului

Român din CF cu privire la imobilele în litigiu, cu revenirea la situația anterioară.

Prin încheierea din 8 decembrie 2009 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Câmpulung Moldovenesc s-a confirmat efectuarea acestor modificări în cartea funciară,

dreptul de proprietate cu privire la imobile fiind înscris în favoarea numitului

D.S., autorul petenților. Aceste modificări operate în cartea funciară, împreună

cu încheierile nr. V/1947 și W/1929 din Registrul de carte funciară și cu actele

de stare civilă fac dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților cu

privire la imobilele în litigiu și justifică îndreptățirea petenților de a revendica

aceste bunuri, în calitate de descendenți ai lui D.S.

Caracterul abuziv al preluării

de către stat a bunurilor este demonstrat de imposibilitatea instituției intimate

de a depune la dosar acte și înscrisuri referitoare la acest aspect, iar preluarea

imobilelor ulterioară anului 1945 este dovedită de actele de la dosar, respectiv

adeverința emisă de Întreprinderea de Stat E. care certifică faptul că în perioada

1 mai 1949 - 9 octombrie 1963 reclamantul S.M. era salariat al acestei întreprinderi,

precum și certificatele de călătorie pentru plecarea din țară, care, deși ilizibile,

este cert că sunt emise după data de 30 decembrie 1947, când s-a proclamat Republica

Populară Română și chiar ulterior acestei date, având în vedere prezumția care rezultă

din folosirea literei „î” în loc de „â” în cuprinsul înscrisului.

În ce privește identificarea

construcțiilor și măsurarea terenurilor, din raportul de expertiză efectuat în cauză

de expert C.D. și din suplimentul la acest raport rezultă că parcela nr. X în suprafață

actuală de 603 m.p. este ocupată în prezent de Grădinița cu program prelungit

nr. P, pe o arie de 300 m.p., magazie de lemne de 30 m.p. și curte aferentă de 220

m.p., restul suprafeței fiind ocupată de numiții O.C. și M.L., care dețin contracte

de închiriere pe teren. Parcela funciară nr. Y, în suprafața actuală de 269 m.p.

este deținută în întregime de familiile Z.M. și A.A., cu grădina și cotețele de

păsări, fără a se identifica un contract de închiriere pentru suprafețele astfel

ocupate.

Imobilul casă de pe parcela

construcții X revendicat de reclamanți este repartizat în prezent Grădiniței

nr. P, imobil inclus în inventarul bunurilor publice de interes local aprobat prin

H.G. nr. 1357/2001, iar restul construcțiilor edificate pe teren sunt construcții

provizorii (parte din garaj, magazie și coteț păsări).

Având în vedere aspectele

reținute anterior, instanța a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite

la restituire, în sensul prevăzut de art. 4 pct. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 modificată,

iar imobilele revendicate fac parte din categoria celor prevăzute de art. 2

pct. i din această lege și se află în administrarea instituției intimate.

În ce privește excepția

tardivității, aceasta a fost respinsă ca nefondată, cu următoarea motivare:

Prin adresa din 5 mai

2003 intimata a comunicat mandatarei reclamanților, avocat P.L., dispoziția din

3 mai 2004, contestată în prezenta cauză.

Comunicarea dispoziției

rezultă și din borderoul nr. A pentru expedierea corespondenței și citațiilor din

20 iulie 2007, însă la dosar nu există nici un act care să ateste confirmarea primirii

dispoziției, astfel încât termenul de 30 de zile pentru formularea contestației

urmează a fi calculat de la data recomunicării dispoziției, în urma cererii pe care

reclamanții au adresat-o Primăriei Câmpulung Moldovenesc în luna februarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția

tardivității contestației, întrucât aceasta a fost formulată cu depășirea termenului

de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, dispoziția a fost

comunicată doamnei avocat P.L., mandatara notificatorilor, conform procurii depuse

la dosar, prin adresa din 05 mai 2004, iar faptul că, urmare solicitării notificatorilor,

dispoziția le-a fost recomunicată acestora prin adresa din 23 martie 2007, nu prezintă

relevanță.

Față de împrejurarea că

dispoziția a fost comunicată mandatarei notificatorilor, cu respectarea dispozițiilor

legale în vigoare, în anul 2004, iar contestația a fost formulată în anul 2007,

în mod greșit instanța de apel a respins excepția tardivității.

Solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamanților, cu consecința

menținerii sentinței Tribunalului.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului

vizează exclusiv respingerea excepției tardivității formulării contestației.

Potrivit art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care

se pretinde îndreptățită (...) în termen de 30 de zile de la comunicare''.

Prin urmare, legea aplicabilă

în cauză - Legea nr. 10/2001 nu cuprinde nici o derogare în stabilirea momentului

de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru declanșarea fazei judiciare

a procedurii pe care o reglementează, stabilind că acest termen curge de la comunicarea

actului contestat.

În speță, așa cum corect

a reținut instanța de apel, prin adresa din 5 mai 2003 intimata a comunicat mandatarei

reclamanților, avocat P.L., dispoziția contestată în prezenta cauză, fapt ce rezultă

și din borderoul nr. A pentru expedierea corespondenței și citațiilor din 20 iulie

2007.

În dosar nu există însă

nicio dovadă de confirmare a primirii dispoziției.

Problema care se pune

nu este aceea că dispoziția a fost comunicată mandatarei reclamanților, astfel cum

susține recurentul, ci faptul că nu există dovada că reclamanții au primit dispoziția

sau au luat cunoștință în vreun fel de conținutul acesteia.

Această împrejurare echivalează

cu o necomunicare a actului contestat și sub aspectul soluționării excepției de

tardivitate a formulării contestației, are drept consecință neînceperea curgerii

termenului pentru atacarea în justiție a deciziei emise.

Împrejurarea că Legea

nr. 10/2001 nu cuprinde norme prin care să reglementeze modalitatea de comunicare

a deciziilor/dispozițiilor emise în procedura pe care o instituie, nu poate duce

la concluzia că această comunicare ar putea avea alt rol decât acela de a fi adusă

la cunoștința persoanei interesate, de vreme ce legea impune, în mod expres, prin

textul art. 26 alin. (3) comunicarea, ca modalitate de înștiințare a persoanei îndreptățite

asupra modului de soluționare a notificării formulate.

De aceea, aducerea la

cunoștința persoanei îndreptățite, prin comunicare, a actului pe care are, ulterior,

are posibilitatea de a-l ataca în justiție, nu poate fi înlăturată de împrejurarea

că decizia/dispoziția emisă a fost comunicată mandatarului notificatorilor.

Prin urmare, susținerile

recurentului nu pot fi primite, întrucât acesta nu a dovedit că reclamanții au primit

sau au cunoscut în vreun fel conținutul deciziei contestate dar, nu au atacat-o

în termen legal în justiție.

Pentru considerentele

arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei

nr. 10 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2011.