ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 844/2011

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2007 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanții S.B. și S.M. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să desființeze dispoziția nr. 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung Moldovenesc în temeiul Legii nr. 10/2001 și să le restituie în natură imobilului teren, situat în Municipiului Câmpulung Moldovenesc, identic cu cota de ½ din parcela topo nr. 110/3 curte și drum de trecere, înscrisă în C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc. Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1434 din 29 noiembrie 2007 a respins excepția tardivității cererii, precum și acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția formulării tardive a contestației că pârâtul nu face dovada comunicării dispoziției către mandatara reclamanților, situație în care excepția nu poate fi reținută. Referitor la fondul cauzei s-a constatat că, prin dispoziția contestată, notificarea formulată de reclamanți a fost respinsă, cu motivarea că imobilele solicitate au aparținut bunicului reclamanților, S.L., ulterior revenind surorii lor, S.R., conform certificatului de moștenitor nr. 179/1945, înscris în C.F. la data de 31 martie 1947, aceasta fiind proprietar tabular al terenului la data preluării la stat. Contrar dispozițiilor art. 1169 C. civ., reclamanții nu au înțeles să producă probe privind vocația succesorală după sora lor.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții S.B. și S.M., iar prin decizia nr. 24 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea, a desființat dispoziția nr. 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung Moldovenesc și a obligat pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în favoarea reclamanților, corespunzătoare cotei indivize de ½ din imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3 din C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, constând în suprafața de 88 mp teren, identificată prin expertiza efectuată în cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Proprietar tabular al cotei de 1/2 din imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3 din C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc a fost L.S., conform copiilor de pe cartea funciară menționată. Acesta a avut ca fiu pe D.S., decedat la data de 1 iunie 1952, care, la rândul său a avut ca descendenți pe cei doi reclamanți și pe S.R., decedată la data de 10 decembrie 1987. În baza certificatului de moștenitor nr. 179 din 31 august 1945 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din parcela funciară nr. 110/3 în favoarea R.S.

Din extrasul de pe C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc rezultă că. în baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român a devenit proprietarul imobilului descris în foia A, respectiv imobilul identic cu parcela funciară nr. 110/3. Din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de frați ai proprietarei tabulare R.S., pot fi asimilați cu succesibilul care nu și-a exprimat opțiunea succesorală, fiind repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire formulată de reclamanți în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 are valoarea de acceptare a succesiunii.

De altfel, Legea 10/2001 califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului 92/1950 [art. 2 alin. (1) lit. a)] și prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au formulat notificare beneficiază moștenitorii notificatori [art. 4 alin. (4)]. Expertiza efectuată în cauză reliefează că parcela în litigiu era virană, având destinația de drum și curte pentru alte parcele de clădire, iar în prezent pe această parcelă nu există construcții, dar este ocupată de str., care aparține domeniului public al municipiului Câmpulung Moldovenesc, astfel încât, această parcelă, în suprafață de 88 mp teren nu poate fi restituită în natură. S-a mai reținut că, prin dispoziția nr. 1068 din 27 aprilie 2004 s-a respins cererea de restituire în natură a bunurilor imobile situate în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, formulată de reclamanți.

Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea cu nr. 30/2002, iar raportul comisiei interne pentru analizarea acestei notificări face dovada faptului că obiectul ei l-a constituit parcela topo nr. 110/2 casă înscrisă în C.F. nr. 1906 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc. Împotriva dispoziției nr. 1068 din 27 aprilie 2004 reclamanții au formulat contestație, care a constituit obiectul dosarului nr. 3554/86/2007. Prin sentința civilă nr. 1606 din 14 octombrie 2008 s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată. Pe de altă parte, prin dispoziția nr. 1069 din 27 aprilie 2004 a fost respinsă cererea de restituire în natură a bunurilor imobile situate în Municipiului Câmpulung Moldovenesc, formulată de reclamanți.

Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea cu nr. 17/2001 formulată de reclamanți având ca obiect, așa cum rezultă din raportul comisiei interne pentru analizarea acestei notificări, parcela topo nr. 110/3 curte și drum de trecere, înscrisă în C.F. nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc. Această decizie nr. 1069 din 27 aprilie 2004 face obiectul prezentului dosar. Așa fiind, o eventuală confuzie între parcelele nr. 110/2 casă din C.F. nr. 1906 și 110/3 din C.F. nr. 4698 nu era posibilă, fiecare imobil fiind solicitat prin notificări diferite, care au făcut obiectul unor dispoziții diferite emise de Municipiul Câmpulung Moldovenesc și care, la rândul lor, au făcut obiectul unor dosare diferite.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții S.B. și S.M.J. și pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc. Prin recursul declarat, reclamanții formulează următoarele critici de nelegalitate: Reclamanții au cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele teren si construcție situate in mun. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava. Aceste imobile se identifica cadastral cu parcela topo 110/2 case și 110/3. Notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 se referea la clădire și la teren. Dispoziția 1069 din 27 aprilie 2004 privește exclusiv construcțiile, terenurile neavand număr de imobil, ci număr cadastral. În acest mod, nu s-a răspuns la notificarea nr. 30/2002 în care numărul cadastral trecut este acela care privește prezenta cauza - 110/2.

Recurenții susțin că este vorba despre o simplă eroare materială și că au notificat restituirea locuinței din str. I. nr. 1, atacând în prezentul litigiu dispoziția 1069/2004. Pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc critică decizia recurată pentru următoarele considerente întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este nelegală, aceste prevederi nefiind aplicabile în prezenta cauză. Astfel, din copia după cartea funciară nr. 4698 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, rezultă că proprietara tabulară, la data preluării, a bunului imobil care face obiectul prezentei cauze a fost R.S., în temeiul certificatului de moștenitor nr. 179 din 31 august 1945. R.S.

a decedat la data de 10 decembrie 1987 și, fiind sora reclamanților, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile. De asemenea, reclamanții nu au depus la dosar un înscris din care să rezulte calitatea de moștenitori după proprietarul tabular de la data preluării. Se formulează, de asemenea, critici privind tardivitatea formulării contestației. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente: 1. Reclamanții susțin existența unei erori materiale în privința numărului cadastral al imobilului.

Pe de altă parte, nu contestă că, în prezentul litigiu, au atacat dispoziția 1069 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, iar prin decizia recurată instanța de apel a desființat această dispoziție și a obligat pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Or, față de natura măsurilor reparatorii acordate prin hotărârea instanței, o eventuală eroare materială în privința numărului cadastral nu ar produce recurenților nici o vătămare procesuală, în măsură să determine admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. raportat la art. 281 C. proc. civ. 2. Este necontestat în cauză că reclamanții sunt colaterali privilegiați ai defunctei R.S., proprietara tabulară, la data preluării, a bunului imobil în litigiu. Prin dispozițiile art. 4, Legea nr. 10/2001 stipulează că beneficiari ai măsurilor reparatorii reglementate prin dispozițiile sale sunt moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, succesibili care nu au acceptat succesiunea fiind de drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire a acestor bunuri având valoare de acceptare a succesiunii. Nu există nici o dispoziție legală care să limiteze mijloacele de probă în dovedirea calității de moștenitor, la certificatul de moștenitor sau la cel de calitate de moștenitor.

Mai mult, Legea nr. 10/2001, prin art. 23, atunci când menționează actele ce trebuie să însoțească notificarea, face referire la „actele care dovedesc calitatea de moștenitor”. Or, în cauză, prin acte de stare civilă depuse, reclamanții au dovedit că sunt moștenitori legali ai proprietarului tabular, în calitate de colaterali privilegiați, legea neexcluzând, așa cum se susține prin motivele de recurs, această categorie de moștenitori de la acordarea măsurilor reparatorii pe care le reglementează. În ceea ce privește criticile formulate cu privire la excepția tardivității formulării contestației în cauză, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe de respingere a acestei excepții nu a fost criticată de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc.

Or, dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanța de recurs nu poate să examineze, omissio medio, aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel. Prin urmare, deși pot fi încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceste critici nu învestesc în mod legal instanța de recurs cu analiza lor întrucât ele nu au constituit în prealabil și motive de apel. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții S.B. și S.M.J. și de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 24 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2011