ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3015/2010

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Judecata în primă instanță Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2005, reclamanții M.C. și A.S. au chemat în judecată pe pârâtele Prefectura județului Suceava și Primăria orașului Câmpulung Moldovenesc, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună atribuirea în natură a terenului de 2.551 mp, care a aparținut autorilor reclamanților. Prin sentința civilă nr. 799 din 18 octombrie 2005 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis cererea și a obligat-o pe pârâta Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin primar, să emită o dispoziție privind oferta de acordare a despăgubire pentru imobilul în litigiu. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au formulat notificare cu privire la terenul situat în localitatea Câmpulung Moldovenesc, dar care nu poate fi restituit în natură, deoarece pe el se află construită fabrica de mobilă.

În drept, tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 24 și 36 din Legea nr. 10/2001. Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 125 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin reprezentanții săi legali împotriva sentinței, reținând aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță.

Judecata în recurs Prin Decizia nr. 10000 din 6 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de același pârât împotriva deciziei, a casat atât decizia cât și sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând că minuta întocmită în dosar conține ștersături și adăugiri care sunt sancționate prin neluarea în seamă și că, în atare situație, nu cuprinde în termeni imperativi și lipsiți de echivoc soluția adoptată, respectiv limitele în care a fost admisă cererea de chemare în judecată. II. Judecata în primă instanță Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 581 din 12 iunie 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că terenul în litigiu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, respectiv SC M. SA, situație în care orice ofertă de acordare a despăgubirilor se poate face doar de instituția publică ce a efectuat privatizarea, în prezent A.V.A.S. Judecata în apel Prin Decizia civilă nr. 283 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că reclamanții s-au adresat Prefecturii județului Suceava la data de 12 februarie 2002 cu o solicitare de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de stat prin Decretul nr. 594/1967, notificare care nu a fost soluționată până în prezent.

Cum în speță lipsește răspunsul entității notificate, se justifică acțiunea reclamanților de cenzurare a acestei atitudini, iar pârâtele au legitimare procesuală pasivă. Pe de altă parte, excepția a fost admisă după ce dezbaterile s-au purtat pe fond și fără punerea în discuția părților a acestei excepții. Judecata în recurs Prin Decizia nr. 6992 din 13 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar împotriva deciziei, reținând următoarele: Recurentul a invocat, în baza art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., că nu avea cunoștință despre cererea reclamanților și, ca atare, nu o putea soluționa; pe de altă parte, că terenul revendicat este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, așa încât, potrivit art. 29 alin. (2) și (3)din Legea nr. 10/2001, oferta de acordare a despăgubirilor se poate face doar de către A.V.A.S. Ambele critici sunt nefondate deoarece instanța de apel nu a reproșat recurentei nesoluționarea notificării adresate de reclamanți Prefecturii județului Suceava și nici nu a indicat sau impus modul de soluționare a acestei cereri. III. Judecata în primă instanță Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 985 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondat acțiunea reclamanților, cu următoarea motivare: Reclamantul M.C.

a formulat la data de 7 februarie 2002 în baza Legii nr. 10/2001 o cerere pentru acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în litigiu, pe care a înaintat-o Prefecturii județului Suceava prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 11 februarie 2002. Această cerere nu poate fi asimilată notificării comunicate prin executorul judecătoresc, astfel cum se prevede din art. 36 alin. (2) raportat la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Notificarea înregistrată la B.E.J. D.G. la 25 august 2005 nu acoperă cererea informă inițială, deoarece Legea nr. 247/2005 nu a modificat termenul de formulare a notificării conform Legii nr. 10/2001. Reținând că reclamanții nu au urmat procedura prealabilă obligatorie în condițiile legii, tribunalul a aplicat în drept dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. Judecata în apel Prin Decizia nr. 128 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza din nou spre rejudecare la același tribunal. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Este adevărat că art. 21 din Legea nr. 10/2001 (actual 22), prevede că notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat, care o va înregistra și comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. Legea nu prevede în mod expres sancțiunea nerespectării acestei dispoziții, ci faptul că nerespectarea termenului de notificare atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.

Mai mult, prin art. 22 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007, s-a prevăzut că prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii, exemplificându-se și două cazuri de neregularități privind comunicarea și, respectiv, conținutul notificării. În speță, reclamanții s-au adresat Prefecturii județului Suceava la data de 7 februarie 2002 prin scrisoare recomandată, cererea lor având cuprinsul unei notificări și fiind înregistrată la această instituție din 12 februarie 2002. La solicitarea instanței, Prefectul județului Suceava a comunicat că cererea a fost restituită petentului M.C. pentru ca acesta să se conformeze dispozițiilor art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001 și anume pentru a i-o recomunica prin intermediul executorului judecătoresc.

Pârâta Prefectura județului Suceava nu i-a specificat însă data restituirii și nici nu a produs dovezi privind comunicarea adresei. În perioada 1 septembrie 2005-30 aprilie 2009, în derularea procesului civil de față niciuna dintre instanțe nu a reținut această neregularitate a procedurii prealabile. Dimpotrivă, prin Decizia nr. 125/2006 curtea de apel a reținut că din analiza prevederilor art. 21 a Legii nr. 10/2001 nu rezultă că nerespectarea dispozițiilor privind conținutul sau actele anexe la notificare ar atrage nulitatea sau nesoluționarea acesteia, iar prin Decizia nr. 283/2007, menținută în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea de apel a reținut că acțiunea reclamanților este justificată de lipsa răspunsului unității notificate echivalând cu un refuz al acestuia supus cenzurii instanței de judecată.

Judecata în recurs Împotriva celei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate. În motivarea cererii, recurentul susține că decizia este nelegală deoarece, reclamanții au depus la instituția Prefectului județului Suceava în data de 7 februarie 2002 o cerere prin care solicitau despăgubiri bănești pentru terenul expropriat, cererea pe care această instituție a restituit-o reclamanților cu precizarea de a se conforma dispozițiilor art. 21 și 36 din Legea nr. 10/2001. Cum cererea înregistrată din 12 februarie 2002 nu a fost comunicată recurentului nici de către instituția prefectului și nici de către reclamant, Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc nu a putut și nu o poate soluționa, fiind vorba de o solicitare de care nu avea cunoștință și pe care nu o deține.

Pe de altă parte, reclamanții au depus la Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc notificarea din 25 august 2005, care a fost înregistrată la 1 septembrie 2005 și pe care recurentul a soluționat-o în sensul respingerii ca tardivă prin dispoziția din 16 decembrie 2005, soluția fiind în concordanță cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nemodificate prin Legea nr. 247/2005. În fine, recurenta mai arată că, întrucât terenul în cauză este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată, orice ofertă de acordare a despăgubirilor se poate face doar de instituția publică implicată în privatizare, respectiv A.V.A.S. Recurentul solicită admiterea recursului, anularea deciziei și menținerea sentinței nr. 985/2009 a Tribunalului Suceava, ca fiind temeinică și legală.

Intimatul M.C., în nume propriu și în calitate de mandatar al intimatei A.S. a depus la dosar întâmpinare, prezentând istoricul îndelungatului proces, solicitând respingerea recursului ca nefondat, dar arătând în final că se va „închina oricărei hotărâri pe care o va lua instanța”. Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Două din criticile formulate de recurent nu pot fi primite deoarece, au mai format obiect de analiză într-un ciclu procesual anterior, iar cu privire la aceste aspecte, atât Curtea de Apel Suceava, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție s-au pronunțat în mod irevocabil. Astfel, recurentul reproduce întocmai cererea de recurs înregistrată împotriva Deciziei nr. 283/2007 a Curții de Apel Suceava, care a fost soluționată prin Decizia nr. 6992 din 13 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Atât cu privire la faptul că pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar nu are a soluționa notificarea, deoarece nu i-a fost lui adresată, cât și cu privire la faptul că, terenul fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate oferta de acordare a despăgubirilor se poate face doar de către A.V.A.S., Înalta Curte s-a pronunțat în sensul că ambele critici sunt nefondate și a menținut astfel Decizia nr. 283/2007 a Curții de Apel Suceava, de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motivul lipsei răspunsului la notificare. Dezlegarea acestor probleme de drept are putere de lucru judecat și este obligatorie pentru instanța de trimitere conform art. 315 C. proc. civ., nemaiputând fi repuse în discuție printr-o nouă cerere de recurs.

Susținerea potrivit căreia recurentul a soluționat deja notificarea din 25 august 2005, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată nu poate constitui motiv de recurs deoarece, nu modul de soluționare al acestei de-a doua notificări face obiectul judecății. Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de obligare a pârâților Prefectura județului Suceava și Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar, la soluționarea notificării înregistrate la 12 februarie 2002, cu privire la care, prin ultima decizie pronunțată în apel, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a stabilit că, deși nu a fost trimisă prin executor judecătoresc, întrunește exigențele art. 22 din Legea nr. 10/2001, aspect necontestat prin recursul de față.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar cel prevăzut de art. 304 pct. 8 fiind indicat doar formal, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar împotriva Deciziei nr. 128 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.