ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin notificări
formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 G.A.D. a cerut Primăriei municipiului
Câmpulung Moldovenesc restituirea în
natură a unor imobile (clădire și teren) situate
în Câmpulung Moldovenesc.
Primarul municipiului
Câmpulung Moldovenesc a emis dispoziția nr.
1037 din 9 decembrie 2005, prin
care a respins cererea de restituire în natură și a propus atribuirea de
titluri de despăgubire în echivalentul terenurilor în
suprafață de 1806 mp și în
suprafață de 114 mp, precum și în echivalentul
casei de locuit demolate, iar cu
privire la un teren în suprafață de 781 mp a
îndrumat pe notificator să se adreseze Autorității
pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin contestația din 9
ianuarie 2006, precizată la 14 februarie 2006,
G.A.D. a cerut desființarea
dispoziției de mai sus, obligarea intimaților primarul municipiului Câmpulung
Moldovenesc și Municipiul
Câmpulung
Moldovenesc prin Consiliul Local la restituirea în natură a imobilului situat
în Câmpulung Moldovenesc, compus din o clădire și 3 terenuri cu suprafețele de
1429 mp, 690 mp și
582 mp, precum și
obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Contestația a fost
respinsă ca nefondată prin sentința nr. 2063 din 11
decembrie 2006 pronunțată de
Tribunalul Suceava, secția civilă.
Curtea de Apel Suceava,
secția civilă, a pronunțat decizia nr. 208 din
20 iunie 2007, prin care a
admis apelul declarat de G.A.D. și
a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte
contestația, a desființat în parte dispoziția atacată și, păstrând celelalte
dispoziții ale acesteia, a dispus restituirea în
natură a imobilului situat în
Câmpulung Moldovenesc, identificat cu
parcela 165 din C.F. 1233 Câmpulung Moldovenesc,
compus din casă și teren
aferent în suprafață de 1307 mp.
Ca stare de fapt, tribunalul a reținut că
statul a preluat abuziv, în temeiul art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951,
de la părinții contestatorului
(M. și R.G.)
un imobil compus dintr-un teren și casă de locuit,
iar în perioada 1952-1955 clădirea a fost demolată
până la nivelul terenului,
fiind
transformată, extinsă orizontal și vertical, modificându-i-se destinația
inițială
de locuință în una pentru activități socio-culturale în așa fel încât
clădirea rezultată este un imobil nou edificat pe
întreg terenul preluat de stat.
În raport cu asemenea
situație, tribunalul a hotărât că sunt incidente
dispozițiile art. 10 pct. 1 și art. 18 pct. 1 din
Legea nr. 10/2001 modificată
prin Legea nr.
247/2005 în sensul că restituirea în natură se dispune numai
pentru
terenurile rămase libere și construcțiile nedemolate, iar pentru terenurile
ocupate de noi construcții și pentru construcțiile demolate, cum
este cazul în speță, foștilor proprietari li se
acordă sau li se propun măsuri
reparatorii prin echivalent, așa cum s-a stabilit,
de altfel, prin decizia contestată.
Interpretând, la rândul său, probele
administrate, curtea de apel a
stabilit o
altă stare de fapt, anume aceea că suprafața desfășurată actuală a
construcției este de 1034,49 mp, din care 273,33
mp reprezintă suprafața obținută prin extindere constând în hol, casa scării și
anexele din spatele
construcției
principale, ceea ce reprezintă 26,42% din suprafața desfășurată a construcției,
iar construcția inițială nu a fost demolată, ci doar supraînălțată.
În drept, aceeași
instanță de apel a reținut că art. 18
1
alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 prevede că foștilor proprietari
li se acordă sau, după caz, li se
propun
măsuri reparatorii prin echivalent în situația imobilelor construcții cărora
le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma
inițială, corpuri noi a căror arie desfășurată
însumează peste 100% din aria
desfășurată inițial.
Ca urmare, instanța de apel a hotărât că
starea actuală a imobilului nu permite concluzia că ar fi un imobil nou care să
necesite aplicarea art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la terenuri curtea a stabilit că
sunt aferente construcției suprafețele de 1307 mp și de 499 mp, iar suprafața
de 781 mp se afla în proprietatea SC G. SA, fiind aplicabile dispozițiile art.
10 alin. 1 și 3
1
din Legea nr. 10/2001.
Contestatorul G.A. a declarat recurs
solicitând modificarea deciziei dată în apel în sensul restituirii în natură a
întregului teren în suprafață de 2.701 mp preluat fără titlu de Statul Român, înscris
în C.F. nr. 1233 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc identic cu p.f. nr.
165 în suprafață de 1429 mp, p.f. nr. 478/1 în suprafață de 690 mp și p.f. nr.
478/2 în suprafață de 582 mp.
Dezvoltând recursul, contestatorul a susținut
că dispozitivul hotărârii comunicate nu este în concordanță cu considerentele
hotărârii și dispozitivul publicat pe site-ui instanței de apel, primul
dispunând restituirea în natură doar a terenului în suprafață de 1307 mp din
p.f. nr. 165, în timp ce secundele se referă și la suprafața de 499 mp identică
p.f. nr. 478/2.
De asemenea, contestatorul a mai susținut că
instanța de apel a încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 și art. 24 din
Legea nr. 10/2001, în raport cu care se impune restituirea integrală a
terenurilor preluate fără titlu valabil, indiferent în posesia cui se află în
prezent deoarece terenul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 111/1951 dar
fără a exista o hotărâre judecătorească în acest sens, ceea ce exclude
incidența art. 2 lit. d
1
) din Legea nr. 10/2001 și face aplicabile
prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, contestatorul a susținut că
greșit instanța de apel a refuzat restituirea în natură a terenului de 781 mp
pe motiv că este deținut de SC G. SA.
În drept, contestatorul a invocat motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Împotriva aceleiași decizii a instanței de
apel a declarat recurs și intimatul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin
primarul său, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și păstrarea
sentinței de primă instanță.
În dezvoltarea faptică a recursului se
susține că instanța de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză
întocmit de SC E.I. SRL, dispozițiile a trei martori și documente de arhivă,
probe care sunt esențial diferite și chiar diametral opuse raportului de
expertiză C.C. omologat de instanță.
De asemenea, raportul de expertiză omologat
este contrazis în
unele aspecte de
suplimentul întocmit de același expert, neputând fi probă
concludentă pentru că este consecința unei simple
vizionări a imobilului de
către expertul desemnat.
În drept, recurentul a
invocat cazurile de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Examinând recursurile
astfel motivate, Înalta Curte constată cele ce
succed.
Într-adevăr, așa cum
corect susține contestatorul recurent, există vădită contradicție între
considerentele și dispozitivul hotărârii recurate.
Astfel, în considerente se menționează că
„terenurile de 1307 mp și
499 mp sunt
aferente imobilului casă" și „reclamantul apelant este îndreptățit
(odată ce primește casa în natură) să i se
restituie în natură și terenul aferent"
în timp ce dispozitivul
cuprinde, pe lângă casă, doar măsura restituirii în natură a terenului în
suprafață de 1307 mp.
Așadar, considerentele
conduc la concluzia îndreptățirii contestatorului
de a-i fi restituite în natură
două terenuri, dar dispozitivul se referă numai la
unul dintre ele.
În asemenea situație, adică atunci când
există contrarietate între
dispozitiv și considerente
în sensul că dispozitivul cuprinde o altă concluzie
decât aceea pe care considerentele o impuneau,
hotărârea dată apare ca
nemotivată, deoarece motivarea unei hotărâri
trebuie să corespundă
dispozitivului ei așa
cum a fost întocmit în momentul pronunțării, instanța
neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii
asupra celor statornicite prin
dispozitiv.
Atare nelegalitate
constituie caz de recurs potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este întemeiată și critica intimatului
Municipiului Câmpulung Moldovenesc referitoare la nelegalitatea raportului de
expertiză pe care
instanța de apel și-a
fundamentat esențial soluția dată cauzei.
Astfel, în conținutul a însuși raportului de
expertiză în cauză, a se
vedea fila 113 în
dosarul de primă instanță, expertul ing. C.C. a
explicat că „și-a exprimat opiniile proprii bazate strict pe cele
vizualizate la fața locului și în baza experienței personale ca inginer
constructor de peste
douăzeci de
ani" admițând că raportul pe care 1-a întocmit este posibil a nu fi
suficient
de clar, iar pentru „a se trage o concluzie corectă" a propus ca lucrarea
să fie făcută de un expert autorizat MLPTL.
Este deci în afara oricărui dubiu că raportul
de expertiză a fost
omologat nelegal,
admițându-se o probă lipsită de concludentă, care exprimă
opinia unui
anume specialist, dar ale cărei concluzii nu sunt rezultatul unor constatări cu
valoare științifică, așa cum se cere oricărei expertize tehnice,
însăși autoarea lui punând la îndoială realitatea
pe care o relevă.
Consecința omologării
acestei probe neconcludente este că instanța de apel a aplicat legea la o
situație de fapt empiric prezentată, ceea ce împiedică
instanța de recurs să exercite
controlul judiciar dedus judecății sale.
Or, conform cu art. 314
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și
Justiție hotărăște asupra
fondului pricinii în toate cazurile în care casează
hotărârea atacată numai în
scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt
ce au fost deplin stabilite.
În raport cu toate cele astfel constatate, se
impune admiterea
recursurilor, casarea
deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași
instanță de apel, prilej cu care vor fi administrate toate probele necesare
lămuririi pe deplin a situației de fapt, inclusiv o nouă expertiză
tehnică, iar celelalte critici din recursurile de
față vor fi cercetate ca susțineri
de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursurile declarate de reclamantul G.A. și de
pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 208 din
20 iunie 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Suceava, secția civilă.
Casează
decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de
Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 ianuarie 2008.