ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 G.A.D. a cerut Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc restituirea în natură a unor imobile (clădire și teren) situate în Câmpulung Moldovenesc. Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc a emis dispoziția nr. 1037 din 9 decembrie 2005, prin care a respins cererea de restituire în natură și a propus atribuirea de titluri de despăgubire în echivalentul terenurilor în suprafață de 1806 mp și în suprafață de 114 mp, precum și în echivalentul casei de locuit demolate, iar cu privire la un teren în suprafață de 781 mp a îndrumat pe notificator să se adreseze Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin contestația din 9 ianuarie 2006, precizată la 14 februarie 2006, G.A.D. a cerut desființarea dispoziției de mai sus, obligarea intimaților primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc și Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Consiliul Local la restituirea în natură a imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, compus din o clădire și 3 terenuri cu suprafețele de 1429 mp, 690 mp și 582 mp, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Contestația a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 2063 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 208 din 20 iunie 2007, prin care a admis apelul declarat de G.A.D.

și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte contestația, a desființat în parte dispoziția atacată și, păstrând celelalte dispoziții ale acesteia, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, identificat cu parcela 165 din C.F. 1233 Câmpulung Moldovenesc, compus din casă și teren aferent în suprafață de 1307 mp. Ca stare de fapt, tribunalul a reținut că statul a preluat abuziv, în temeiul art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, de la părinții contestatorului (M. și R.G.) un imobil compus dintr-un teren și casă de locuit, iar în perioada 1952-1955 clădirea a fost demolată până la nivelul terenului, fiind transformată, extinsă orizontal și vertical, modificându-i-se destinația inițială de locuință în una pentru activități socio-culturale în așa fel încât clădirea rezultată este un imobil nou edificat pe întreg terenul preluat de stat.

În raport cu asemenea situație, tribunalul a hotărât că sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 și art. 18 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 în sensul că restituirea în natură se dispune numai pentru terenurile rămase libere și construcțiile nedemolate, iar pentru terenurile ocupate de noi construcții și pentru construcțiile demolate, cum este cazul în speță, foștilor proprietari li se acordă sau li se propun măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum s-a stabilit, de altfel, prin decizia contestată.

Interpretând, la rândul său, probele administrate, curtea de apel a stabilit o altă stare de fapt, anume aceea că suprafața desfășurată actuală a construcției este de 1034,49 mp, din care 273,33 mp reprezintă suprafața obținută prin extindere constând în hol, casa scării și anexele din spatele construcției principale, ceea ce reprezintă 26,42% din suprafața desfășurată a construcției, iar construcția inițială nu a fost demolată, ci doar supraînălțată. În drept, aceeași instanță de apel a reținut că art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, li se propun măsuri reparatorii prin echivalent în situația imobilelor construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri noi a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial.

Ca urmare, instanța de apel a hotărât că starea actuală a imobilului nu permite concluzia că ar fi un imobil nou care să necesite aplicarea art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la terenuri curtea a stabilit că sunt aferente construcției suprafețele de 1307 mp și de 499 mp, iar suprafața de 781 mp se afla în proprietatea SC G. SA, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 1 din Legea nr. 10/2001. Contestatorul G.A. a declarat recurs solicitând modificarea deciziei dată în apel în sensul restituirii în natură a întregului teren în suprafață de 2.701 mp preluat fără titlu de Statul Român, înscris în C.F. nr. 1233 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc identic cu p.f.

nr. 165 în suprafață de 1429 mp, p.f. nr. 478/1 în suprafață de 690 mp și p.f. nr. 478/2 în suprafață de 582 mp. Dezvoltând recursul, contestatorul a susținut că dispozitivul hotărârii comunicate nu este în concordanță cu considerentele hotărârii și dispozitivul publicat pe site-ui instanței de apel, primul dispunând restituirea în natură doar a terenului în suprafață de 1307 mp din p.f. nr. 165, în timp ce secundele se referă și la suprafața de 499 mp identică p.f. nr. 478/2.

De asemenea, contestatorul a mai susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care se impune restituirea integrală a terenurilor preluate fără titlu valabil, indiferent în posesia cui se află în prezent deoarece terenul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 111/1951 dar fără a exista o hotărâre judecătorească în acest sens, ceea ce exclude incidența art. 2 lit. d 1 ) din Legea nr. 10/2001 și face aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din aceeași lege. Cu alte cuvinte, contestatorul a susținut că greșit instanța de apel a refuzat restituirea în natură a terenului de 781 mp pe motiv că este deținut de SC G. SA.

În drept, contestatorul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Împotriva aceleiași decizii a instanței de apel a declarat recurs și intimatul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primarul său, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și păstrarea sentinței de primă instanță. În dezvoltarea faptică a recursului se susține că instanța de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit de SC E.I. SRL, dispozițiile a trei martori și documente de arhivă, probe care sunt esențial diferite și chiar diametral opuse raportului de expertiză C.C. omologat de instanță. De asemenea, raportul de expertiză omologat este contrazis în unele aspecte de suplimentul întocmit de același expert, neputând fi probă concludentă pentru că este consecința unei simple vizionări a imobilului de către expertul desemnat.

În drept, recurentul a invocat cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Examinând recursurile astfel motivate, Înalta Curte constată cele ce succed. Într-adevăr, așa cum corect susține contestatorul recurent, există vădită contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii recurate. Astfel, în considerente se menționează că „terenurile de 1307 mp și 499 mp sunt aferente imobilului casă" și „reclamantul apelant este îndreptățit (odată ce primește casa în natură) să i se restituie în natură și terenul aferent" în timp ce dispozitivul cuprinde, pe lângă casă, doar măsura restituirii în natură a terenului în suprafață de 1307 mp. Așadar, considerentele conduc la concluzia îndreptățirii contestatorului de a-i fi restituite în natură două terenuri, dar dispozitivul se referă numai la unul dintre ele.

În asemenea situație, adică atunci când există contrarietate între dispozitiv și considerente în sensul că dispozitivul cuprinde o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau, hotărârea dată apare ca nemotivată, deoarece motivarea unei hotărâri trebuie să corespundă dispozitivului ei așa cum a fost întocmit în momentul pronunțării, instanța neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra celor statornicite prin dispozitiv. Atare nelegalitate constituie caz de recurs potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Este întemeiată și critica intimatului Municipiului Câmpulung Moldovenesc referitoare la nelegalitatea raportului de expertiză pe care instanța de apel și-a fundamentat esențial soluția dată cauzei.

Astfel, în conținutul a însuși raportului de expertiză în cauză, a se vedea fila 113 în dosarul de primă instanță, expertul ing. C.C. a explicat că „și-a exprimat opiniile proprii bazate strict pe cele vizualizate la fața locului și în baza experienței personale ca inginer constructor de peste douăzeci de ani" admițând că raportul pe care 1-a întocmit este posibil a nu fi suficient de clar, iar pentru „a se trage o concluzie corectă" a propus ca lucrarea să fie făcută de un expert autorizat MLPTL. Este deci în afara oricărui dubiu că raportul de expertiză a fost omologat nelegal, admițându-se o probă lipsită de concludentă, care exprimă opinia unui anume specialist, dar ale cărei concluzii nu sunt rezultatul unor constatări cu valoare științifică, așa cum se cere oricărei expertize tehnice, însăși autoarea lui punând la îndoială realitatea pe care o relevă.

Consecința omologării acestei probe neconcludente este că instanța de apel a aplicat legea la o situație de fapt empiric prezentată, ceea ce împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar dedus judecății sale. Or, conform cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În raport cu toate cele astfel constatate, se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, prilej cu care vor fi administrate toate probele necesare lămuririi pe deplin a situației de fapt, inclusiv o nouă expertiză tehnică, iar celelalte critici din recursurile de față vor fi cercetate ca susțineri de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul G.A. și de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 208 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.