ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5501/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5501/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală, decizia nr. 5501 din 13 mai 2009

Prin dispoziția nr. 2 din 21

noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc

a fost respinsă notificarea

formulată de către B.M. pentru restituirea suprafeței de 1.109 mp teren,

situată în Câmpulung Moldovenesc, cu motivarea că terenul face parte din

patrimoniul SC T.C. SA, fiind inclus în suprafața de 4.421 mp teren menționat

în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de către Ministerul

Transporturilor la 12 ianuarie 1994, astfel că solicitantul este îndreptățit

doar la despăgubiri.

Această decizie

a fost contestată de către reclamantul B.M. la Tribunalul Suceava,

susținându-se că terenul în litigiu a fost expropriat prin decizia nr. 20 din

1976 a fostului Consiliu Popular Județean Suceava, fără titlu, iar în prezent

este deținut de SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc.

Prin

sentința civilă nr. 309 din 23 februarie 2006, Tribunalul Suceava

respins ca nefondată

acțiunea reclamantului, iar prin decizia civilă nr. 236 din 17 octombrie 2006,

Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, (continuat de

moștenitorii acestuia), a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe pentru introducerea în cauză și citarea SC T.C.

SA Câmpulung Moldovenesc.

La rejudecare, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în

calitate de pârâtă, a SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, care a arătat că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr.

10/2001, modificată, iar măsurile reparatorii în echivalent pot fi propuse de

instituția care a efectuat privatizarea. În raport de art. 60 C. proc. civ. a

formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., solicitând ca, în

condițiile în care se va constata că reclamanții sunt îndreptățiți măsuri

reparatori prin echivalent, să fie obligată chemata în garanție să emită ofertă

de restituire prin echivalent.

Prin

sentința civilă nr. 1502 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Suceava

a admis acțiunea, a

desființat dispoziția nr. 2 din 21 noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA

Câmpulung Moldovenesc, a admis cererea de chemare garanție și a obligat

A.V.A.S. București să facă reclamanților o ofertă restituire prin echivalent în

limita valorii de circulație a terenului în suprafață de 1.109 mp (de 204

lei/mp).

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deoarece B.I. și M. figurau cu

debite la bugetul statului, în sumă de 6.215,90 lei impozite și taxe, în foia

de sarcini a C.F. nr. 480 s-a intabulat inscripția ipotecară p

entru recuperarea acestei sume, iar prin decizia

nr. 20 din 30 ianuarie 1976 s-a dispus

transmiterea din administrarea

Consiliului Popular Cîmpulung Moldovenesc în administrarea I.T.A. Suceava, a

suprafeței de 3.730 mp teren, în vedere construirii unei autogări.

S-a

reținut, din probatoriul administrat în cauză, că din p.f. nr. 1901/

din C.F. 400 a comunei cadastrale Câmpulung

Moldovenesc, în suprafață de 1.368

mp teren, ce a aparținut autorilor

reclamanților, s-a desprins p.f. 1901/12, în suprafață de 1.109 mp teren,

evidențiată în patrimoniul pârâtei ( parte din

suprafața totală înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria

MO 9 nr. 0240 din 12 ianuarie 1994).

Reținând că, potrivit certificatului constatator nr.

15359/2007 emis de Oficiul Registrului Comerțului și a contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni

nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, intimata a fost privatizată integral

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr.

1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a dispus înscrierea în C.F. a

dreptului de proprietate asupra p.f. 1901/12 în favoarea SC T.C. SA Câmpulung

Moldovenesc, prima instanță a stabilit că devin aplicabile dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamanții fiind îndreptățiți la

despăgubiri.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanții B.M., B.A., B.M.L. și M.M.I.,

precum și chemata în garanție A.V.A.S București

.

-

În motivarea apelului, reclamanții au susținut că în mod greșit le-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului, câtă vreme au invocat

dispoz. art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 (pretinzând că terenul a intrat în

proprietatea statului fără titlu) și de asemenea, s-a arătat că deși există certificat

de atestare a dreptului de proprietate, acesta nu reprezintă un impediment

pentru restituirea în natură, nefiind incidente dispoz. art. 27 din Legea nr.

10/2001, datorită preluării fără titlu a imobilului.

-

A.V.A.S. București a susținut că este inadmisibilă chemarea sa în garanție față

de dispozițiile art. 60 C. proc. civ., deoarece societatea pârâtă nu a căzut în

pretenții și totodată, obligarea sa de a face reclamanților o ofertă de

restituire prin echivalent în limita valorii de circulație a terenului este

nelegală, fiind încălcate dispoz. art. 13 alin. (1) din Cap. III al Legii nr.

247/2005.

-

SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc Muscel a formulat cerere de aderare la apel,

solicitând schimbarea parțială a sentinței, în sensul respingerii solicitării

de anulare a dispoziției, care este una legală, având în vedere și faptul că,

potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, obligația de a face ofertă de

restituire în echivalent nu incumbă societății. Prin decizia nr. 46 din 1

aprilie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins apelul declarat

de reclamanți și cererea de aderare la apel, ca nefondate. A admis apelul

declarat de chemata în garanție A.V.A.S. și în consecință, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a obligat A.V.A.S. să facă ofertă de restituire prin

echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale pentru terenul

în suprafață de 1109 mp.

Au

fost menținute  celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu este

evidențiat în patrimoniul SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc (conform

certificatului de atestare Seria MO 9 nr. 0240/1994, iar această societate a

fost integral privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

conform certificatului

constatator emis de

O.R.C. Suceava). SC T.C. SA Câmpulung

Moldovenesc a fost sesizată cu

notificarea reclamanților după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de măsurile reparatorii

(despăgubiri) prevăzute de art. 29 din actuala reglementare, text care nu mai

face nicio distincție între preluările cu titlu și cele fără titlu.

Pe de altă parte, s-a constatat că s-a statuat cu autoritate de lucru

judecat asupra

modalității preluării

imobilului în litigiu la stat, respectiv cu titlu valabil, prin

sentința

civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă prin

decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava.

Astfel,

în hotărârea menționată s-a reținut că suprafața de 1.109 mp teren( în litigiu)

a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr.

221/1960, pentru recuperarea unui debit restant de 6.125,90 lei, provenind din

impozite și taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior în cartea

funciară o inscripție ipotecară.

Deși reclamanții,

invocând dispozițiile art. 47 și art. 52 din Legea nr. 10/2001, au susținut că

aspectele reținute în sentința menționată privind preluarea imobilului cu titlu

valabil nu ar avea autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză,

criticile lor au fost apreciate neîntemeiate deoarece faptul că art. 47 din

actul normativ menționat recunoaște persoanelor îndreptățite dreptul de a

solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent,

indiferent de natura soluțiilor pronunțate în dosarele de revendicare, nu

echivalează cu înlăturarea tuturor efectelor unor asemenea hotărâri, mai ales

în ipoteza în care ele statuează asupra modului de preluare în proprietatea

statului a imobilelor revendicate. Aceasta întrucât Legea nr. 10/2001 nu poate

servi ca temei juridic nou pentru formularea unei noi cereri de restituire în

natură a aceluiași imobil, deoarece ar însemna lipsirea celeilalte părți de un

drept câștigat în urma

unei hotărâri

judecătorești irevocabile.

În

consecință, cum în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanții din

prezenta cauză și-au întemeiat pretențiile tot pe

faptul juridic al pretinsei preluări

fără titlu, argumentat pe aceleași

considerente ca în prezenta cauză, s-a conchis că hotărârea judecătorească

pronunțată în cauza menționată, prin care au fost examinate pe fond și

înlăturate ca neîntemeiate susținerile privind lipsa titlului

valabil de preluare, se impune cu autoritate de

lucru judecat în prezenta cauză în

ceea ce privește valabilitatea

titlului prin care terenul a fost preluat la stat.

Referitor

la apărările reclamanților privind achitarea debitului pentru care s-a înscris

ipoteca asupra imobilului în discuție, prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curții

de Apel Suceava s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că nu a fost

dovedită achitarea acestei sume în condițiile în care antecesorul reclamanților

avea și alte debite ce au fost restituite ulterior.

co.

Criticile

referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc au fost

înlăturate deoarece pornesc de la

premisa eronată a preluării imobilului fără titlu, premisă infirmată de

sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și de decizia

civilă nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava.

Cererea

de aderare la apel

formulată de pârâta SC T.C. SA a fost găsită neîntemeiată, deoarece

prin admiterea cererii de chemare în garanție înseamnă că prima instanță a

stabilit implicit că societatea datorează obligația de restituire, dar și că

această obligație este garantată de A.V.A.S.

Cu

referire la apelul declarat de chemata în garanție A.V.A.S.

, s-a constatat nefondată

critica referitoare la lipsa de incidență a dispoz. art. 60 C. proc. civ., în

condițiile în care instanța de fond a reținut că pentru terenul evidențiat în

patrimoniul societății, reclamanții au dreptul la despăgubiri conform art. 29

din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 29 alin. (3) măsurile reparatorii prin

echivalent se propun de instituția publică implicată în privatizare.

A

fost găsită însă întemeiată, critica vizând stabilirea cuantumului

despăgubirilor de către instanța de fond, întrucât procedura de evaluare a

măsurilor reparatorii în echivalent este cea reglementată de art. 13-14, art.

16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pe acest aspect soluția

tribunalului a fost schimbată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs A.V.A.S. și reclamanții.

1.

A.V.A.S. a formulat critici

cu referire la dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că cererea de chemare în garanție nu putea fi primită față de

prevederile art. 60 C. proc. civ., nefiind întrunite cerințele art. 29 din

Legea nr. 10/2001, pentru a putea funcționa obligația de garanție și pe de altă

parte, față de noile reglementări aduse prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S.

oricum nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci

doar de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale.

2.

Reclamanții au criticat decizia sub următoarele aspecte

:

Instanța

a rezolvat greșit posibilitatea restituirii în natură a terenului de 1109 mp,

având în vedere dispoz. art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora în situația imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

la care statul era asociat sau acționar majoritar, restituirea se face în

natură (art. 21), reparația prin echivalent fiind excepția (reglementată de

art. 29).

Incidența

regulii sau a excepției implică analiza regimului juridic al S.T.C. SA

Câmpulung Moldovenesc și, cu toate că s-a pretins că la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă ar fi fost integral privatizată,

la dosar nu există dovada în acest sens, astfel încât deveneau aplicabile

dispoz. art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Chiar

presupunând că societatea are regimul juridic vizat de art. 29 din Legea nr.

10/2001, restituirea în natură a imobilului tot era posibilă, având în vedere

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, cu jurisprudența aferentă a

instanței europene.

Deși

textul art. 29 a fost declarat constituțional, ca urmare a controlului de

constituționalitate declanșat, trebuie observat că numai prin restituirea în

natură a bunului se realizează o reparație efectivă.

În

drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând

recursurile deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele

:

1)

Recursul A.V.A.S. București

a fost exercitat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea

hotărârii atacate, reglementat de art. 301 C. proc. civ.

Aceasta, în condițiile în care comunicarea deciziei

instanței de apel s-a realizat la 30 aprilie 2008 (fila 56, apel), iar cererea

de recurs a fost transmisă prin poștă la 20 mai 2008, deși ultima zi a

termenului de exercitare a căii de atac, determinată conform art. 101 alin. (1)

C. proc. civ., a fost 16 mai 2008.

În consecință, văzând dispoz. art. 301 C. proc. civ. cu

referire la art. 103 alin. (1) C. proc. civ. (neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea), recursul va fi respins ca tardiv.

2

. Recursul declarat de

reclamanți este nefondat.

Contrar

susținerii acestora, în cauză s-a făcut dovada că la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă era integral privatizată – parte

(respectiv, 18,9%), prin programul privatizării în masă, conform Legii nr.

55/1995, iar restul de acțiuni (89,1%) a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, încheiat între Fondul

Proprietății de Stat și SC S. SRL (înscrisurile doveditoare fiind depuse încă o

dată în faza recursului, filele 28-40).

Ca

atare, situației juridice a societății îi erau incidente dispozițiile art. 29

din Legea nr. 10/2001, care vizează imobile aflate în patrimoniul altor

persoane juridice (privatizate) decât cele reglementate la art. 21 (societăți

la care statul este asociat ori acționar majoritar la data intrării în vigoare

a legii).

Critica

recurenților legată de faptul că art. 29, prin modificările aduse conform Legii

nr. 247/2005, ar realiza o reparație discriminatorie, a rămas lipsită de

suport, având în vedere că prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 Curtea

Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 60 din Titlul I

al Legii nr. 247/2005 (care modificase art. 27, devenit, ca urmare a

republicării, art. 29).

În

consecință, urmare a declarării neconstituționalității textului modificator,

s-a revenit la forma anterioară a art. 27 din Legea nr. 10/2001, care

reglementează, în mod diferențiat, acordarea măsurilor reparatorii, în natură

sau prin echivalent, după cum preluarea bunului de către stat s-a făcut fără

titlu ori cu titlu.

Or,

sub acest aspect, al modalității preluării imobilului în patrimoniul statului,

chestiunea a fost tranșată jurisdicțional anterior, în raporturile dintre

părți.

Astfel,

prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

(irevocabilă prin decizia nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava) s-a statuat că

suprafața de 1109 mp teren (cea care face și obiectul prezentului litigiu) a

fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr.

221/1960, pentru recuperarea unui debit de 6.125,90 lei, provenind din impozite

și taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior, în cartea funciară, o

inscripție ipotecară. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a dispus înscrierea

în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea SC

T.C. SA Câmpulung Moldovenesc.

Aceste

statuări ale instanțelor, intrate în putere de lucru judecat, se impun în

prezentul proces, fără posibilitatea pentru reclamanți de a pretinde și de a

face dovada contrară, având în vedere că în raporturile dintre părți prezumția

de lucru judecat are valoare absolută [conform art. 1200 pct. 4, cu referire la

art. 1202 alin. (2) C. civ.].

În

mod corect instanța de apel a reținut că efectele autorității de lucru judecat

nu pot fi înlăturate prin aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr.

10/2001, pentru că aceasta ar însemna lipsirea celeilalte părți de un drept

câștigat (de altfel, ulterior Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia

nr. 1055 din 9 octombrie 2008, în sensul constatării neconstituționalității

prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, considerat că retroactivează dacă

se aplică situațiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile).

Separat

însă acestor considerente, lipsirea de efectul autorității de lucru judecat a

hotărârii judecătorești care statuase asupra preluării imobilului cu titlu, din

perspectiva art. 47 nu era posibilă și pentru lipsa de incidență a textului

care viza hotărâri pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Susținerea

potrivit căreia restituirea în natură a bunului trebuia dispusă chiar în

condițiile aplicării art 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât numai astfel se

respectă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, este de asemenea

nefondată.

Astfel

cum s-a arătat, într-un litigiu anterior ce a purtat între părți, a fost

disputată chestiunea dreptului de proprietate asupra terenului și tranșată în

favoarea societății pârâte.

Ca

atare, acesteia i-a fost confirmat irevocabil dreptul de proprietate asupra

imobilului, în patrimoniul său aflându-se un bun în sensul Convenției, așa

încât lipsirea de acesta prin aplicarea procedurilor Legii nr. 10/2001, ar

însemna încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 în ce o privește.

În

același timp, recurenții nu pot pretinde că au fost lipsiți de reparație, în

condițiile în care aceasta le-a fost recunoscută și acordată prin echivalent

conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Mai mult, din considerentele

hotărârilor anterioare, intrate în putere de lucru judecat rezultă că reparația

pentru același teren s-a realizat, în parte, și prin aplicarea Legii nr.

18/1991 (acordându-se o suprafață de teren de 600 mp reclamantei S.M.).

Potrivit

considerentelor arătate, criticile de nelegalitate formulate au fost găsite

neîntemeiate, recursul a fost respins în consecință.