ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5501/2009

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5501 din 13 mai 2009 Prin dispoziția nr. 2 din 21 noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc a fost respinsă notificarea formulată de către B.M. pentru restituirea suprafeței de 1.109 mp teren, situată în Câmpulung Moldovenesc, cu motivarea că terenul face parte din patrimoniul SC T.C. SA, fiind inclus în suprafața de 4.421 mp teren menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de către Ministerul Transporturilor la 12 ianuarie 1994, astfel că solicitantul este îndreptățit doar la despăgubiri. Această decizie a fost contestată de către reclamantul B.M. la Tribunalul Suceava, susținându-se că terenul în litigiu a fost expropriat prin decizia nr. 20 din 1976 a fostului Consiliu Popular Județean Suceava, fără titlu, iar în prezent este deținut de SC T.C.

SA Câmpulung Moldovenesc. Prin sentința civilă nr. 309 din 23 februarie 2006, Tribunalul Suceava respins ca nefondată acțiunea reclamantului, iar prin decizia civilă nr. 236 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, (continuat de moștenitorii acestuia), a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru introducerea în cauză și citarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc. La rejudecare, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, care a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, modificată, iar măsurile reparatorii în echivalent pot fi propuse de instituția care a efectuat privatizarea.

În raport de art. 60 C. proc. civ. a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., solicitând ca, în condițiile în care se va constata că reclamanții sunt îndreptățiți măsuri reparatori prin echivalent, să fie obligată chemata în garanție să emită ofertă de restituire prin echivalent. Prin sentința civilă nr. 1502 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis acțiunea, a desființat dispoziția nr. 2 din 21 noiembrie 2005 emisă de către SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, a admis cererea de chemare garanție și a obligat A.V.A.S. București să facă reclamanților o ofertă restituire prin echivalent în limita valorii de circulație a terenului în suprafață de 1.109 mp (de 204 lei/mp). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deoarece B.I.

și M. figurau cu debite la bugetul statului, în sumă de 6.215,90 lei impozite și taxe, în foia de sarcini a C.F. nr. 480 s-a intabulat inscripția ipotecară p entru recuperarea acestei sume, iar prin decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1976 s-a dispus transmiterea din administrarea Consiliului Popular Cîmpulung Moldovenesc în administrarea I.T.A. Suceava, a suprafeței de 3.730 mp teren, în vedere construirii unei autogări. S-a reținut, din probatoriul administrat în cauză, că din p.f. nr. 1901/ din C.F. 400 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc, în suprafață de 1.368 mp teren, ce a aparținut autorilor reclamanților, s-a desprins p.f.

1901/12, în suprafață de 1.109 mp teren, evidențiată în patrimoniul pârâtei ( parte din suprafața totală înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 9 nr. 0240 din 12 ianuarie 1994). Reținând că, potrivit certificatului constatator nr. 15359/2007 emis de Oficiul Registrului Comerțului și a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, intimata a fost privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra p.f. 1901/12 în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a stabilit că devin aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B.M., B.A., B.M.L. și M.M.I., precum și chemata în garanție A.V.A.S București . - În motivarea apelului, reclamanții au susținut că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului, câtă vreme au invocat dispoz. art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 (pretinzând că terenul a intrat în proprietatea statului fără titlu) și de asemenea, s-a arătat că deși există certificat de atestare a dreptului de proprietate, acesta nu reprezintă un impediment pentru restituirea în natură, nefiind incidente dispoz. art. 27 din Legea nr. 10/2001, datorită preluării fără titlu a imobilului. - A.V.A.S. București a susținut că este inadmisibilă chemarea sa în garanție față de dispozițiile art. 60 C. proc.

civ., deoarece societatea pârâtă nu a căzut în pretenții și totodată, obligarea sa de a face reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent în limita valorii de circulație a terenului este nelegală, fiind încălcate dispoz. art. 13 alin. (1) din Cap. III al Legii nr. 247/2005. - SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc Muscel a formulat cerere de aderare la apel, solicitând schimbarea parțială a sentinței, în sensul respingerii solicitării de anulare a dispoziției, care este una legală, având în vedere și faptul că, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, obligația de a face ofertă de restituire în echivalent nu incumbă societății. Prin decizia nr. 46 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanți și cererea de aderare la apel, ca nefondate.

A admis apelul declarat de chemata în garanție A.V.A.S. și în consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat A.V.A.S. să facă ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 1109 mp. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu este evidențiat în patrimoniul SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc (conform certificatului de atestare Seria MO 9 nr. 0240/1994, iar această societate a fost integral privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform certificatului constatator emis de O.R.C. Suceava). SC T.C.

SA Câmpulung Moldovenesc a fost sesizată cu notificarea reclamanților după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de măsurile reparatorii (despăgubiri) prevăzute de art. 29 din actuala reglementare, text care nu mai face nicio distincție între preluările cu titlu și cele fără titlu. Pe de altă parte, s-a constatat că s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra modalității preluării imobilului în litigiu la stat, respectiv cu titlu valabil, prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava.

Astfel, în hotărârea menționată s-a reținut că suprafața de 1.109 mp teren( în litigiu) a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr. 221/1960, pentru recuperarea unui debit restant de 6.125,90 lei, provenind din impozite și taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior în cartea funciară o inscripție ipotecară.

Deși reclamanții, invocând dispozițiile art. 47 și art. 52 din Legea nr. 10/2001, au susținut că aspectele reținute în sentința menționată privind preluarea imobilului cu titlu valabil nu ar avea autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză, criticile lor au fost apreciate neîntemeiate deoarece faptul că art. 47 din actul normativ menționat recunoaște persoanelor îndreptățite dreptul de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, indiferent de natura soluțiilor pronunțate în dosarele de revendicare, nu echivalează cu înlăturarea tuturor efectelor unor asemenea hotărâri, mai ales în ipoteza în care ele statuează asupra modului de preluare în proprietatea statului a imobilelor revendicate.

Aceasta întrucât Legea nr. 10/2001 nu poate servi ca temei juridic nou pentru formularea unei noi cereri de restituire în natură a aceluiași imobil, deoarece ar însemna lipsirea celeilalte părți de un drept câștigat în urma unei hotărâri judecătorești irevocabile. În consecință, cum în cadrul acțiunii în revendicare, reclamanții din prezenta cauză și-au întemeiat pretențiile tot pe faptul juridic al pretinsei preluări fără titlu, argumentat pe aceleași considerente ca în prezenta cauză, s-a conchis că hotărârea judecătorească pronunțată în cauza menționată, prin care au fost examinate pe fond și înlăturate ca neîntemeiate susținerile privind lipsa titlului valabil de preluare, se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în ceea ce privește valabilitatea titlului prin care terenul a fost preluat la stat.

Referitor la apărările reclamanților privind achitarea debitului pentru care s-a înscris ipoteca asupra imobilului în discuție, prin decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că nu a fost dovedită achitarea acestei sume în condițiile în care antecesorul reclamanților avea și alte debite ce au fost restituite ulterior. co. Criticile referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC T.C. SA Câmpulung Moldovenesc au fost înlăturate deoarece pornesc de la premisa eronată a preluării imobilului fără titlu, premisă infirmată de sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și de decizia civilă nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava.

Cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC T.C. SA a fost găsită neîntemeiată, deoarece prin admiterea cererii de chemare în garanție înseamnă că prima instanță a stabilit implicit că societatea datorează obligația de restituire, dar și că această obligație este garantată de A.V.A.S. Cu referire la apelul declarat de chemata în garanție A.V.A.S. , s-a constatat nefondată critica referitoare la lipsa de incidență a dispoz. art. 60 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a reținut că pentru terenul evidențiat în patrimoniul societății, reclamanții au dreptul la despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 29 alin. (3) măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică implicată în privatizare.

A fost găsită însă întemeiată, critica vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanța de fond, întrucât procedura de evaluare a măsurilor reparatorii în echivalent este cea reglementată de art. 13-14, art. 16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pe acest aspect soluția tribunalului a fost schimbată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.V.A.S. și reclamanții. 1. A.V.A.S. a formulat critici cu referire la dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că cererea de chemare în garanție nu putea fi primită față de prevederile art. 60 C. proc. civ., nefiind întrunite cerințele art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru a putea funcționa obligația de garanție și pe de altă parte, față de noile reglementări aduse prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S.

oricum nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale. 2. Reclamanții au criticat decizia sub următoarele aspecte : Instanța a rezolvat greșit posibilitatea restituirii în natură a terenului de 1109 mp, având în vedere dispoz. art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în situația imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale la care statul era asociat sau acționar majoritar, restituirea se face în natură (art. 21), reparația prin echivalent fiind excepția (reglementată de art. 29). Incidența regulii sau a excepției implică analiza regimului juridic al S.T.C. SA Câmpulung Moldovenesc și, cu toate că s-a pretins că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă ar fi fost integral privatizată, la dosar nu există dovada în acest sens, astfel încât deveneau aplicabile dispoz.

art. 21 din Legea nr. 10/2001. Chiar presupunând că societatea are regimul juridic vizat de art. 29 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului tot era posibilă, având în vedere art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, cu jurisprudența aferentă a instanței europene. Deși textul art. 29 a fost declarat constituțional, ca urmare a controlului de constituționalitate declanșat, trebuie observat că numai prin restituirea în natură a bunului se realizează o reparație efectivă. În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând recursurile deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele : 1) Recursul A.V.A.S. București a fost exercitat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, reglementat de art. 301 C. proc.

civ. Aceasta, în condițiile în care comunicarea deciziei instanței de apel s-a realizat la 30 aprilie 2008 (fila 56, apel), iar cererea de recurs a fost transmisă prin poștă la 20 mai 2008, deși ultima zi a termenului de exercitare a căii de atac, determinată conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost 16 mai 2008. În consecință, văzând dispoz. art. 301 C. proc. civ. cu referire la art. 103 alin. (1) C. proc. civ. (neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea), recursul va fi respins ca tardiv. 2 . Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Contrar susținerii acestora, în cauză s-a făcut dovada că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea pârâtă era integral privatizată – parte (respectiv, 18,9%), prin programul privatizării în masă, conform Legii nr. 55/1995, iar restul de acțiuni (89,1%) a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. SV 31 din 5 aprilie 1999, încheiat între Fondul Proprietății de Stat și SC S. SRL (înscrisurile doveditoare fiind depuse încă o dată în faza recursului, filele 28-40). Ca atare, situației juridice a societății îi erau incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, care vizează imobile aflate în patrimoniul altor persoane juridice (privatizate) decât cele reglementate la art. 21 (societăți la care statul este asociat ori acționar majoritar la data intrării în vigoare a legii).

Critica recurenților legată de faptul că art. 29, prin modificările aduse conform Legii nr. 247/2005, ar realiza o reparație discriminatorie, a rămas lipsită de suport, având în vedere că prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (care modificase art. 27, devenit, ca urmare a republicării, art. 29). În consecință, urmare a declarării neconstituționalității textului modificator, s-a revenit la forma anterioară a art. 27 din Legea nr. 10/2001, care reglementează, în mod diferențiat, acordarea măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent, după cum preluarea bunului de către stat s-a făcut fără titlu ori cu titlu.

Or, sub acest aspect, al modalității preluării imobilului în patrimoniul statului, chestiunea a fost tranșată jurisdicțional anterior, în raporturile dintre părți. Astfel, prin sentința civilă nr. 1830/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc (irevocabilă prin decizia nr. 44/2005 a Curții de Apel Suceava) s-a statuat că suprafața de 1109 mp teren (cea care face și obiectul prezentului litigiu) a fost preluată cu titlu, în temeiul art. 31 pct. II lit. d) din Decretul nr. 221/1960, pentru recuperarea unui debit de 6.125,90 lei, provenind din impozite și taxe, pentru asigurarea căruia se înscrisese anterior, în cartea funciară, o inscripție ipotecară. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea SC T.C.

SA Câmpulung Moldovenesc. Aceste statuări ale instanțelor, intrate în putere de lucru judecat, se impun în prezentul proces, fără posibilitatea pentru reclamanți de a pretinde și de a face dovada contrară, având în vedere că în raporturile dintre părți prezumția de lucru judecat are valoare absolută [conform art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.]. În mod corect instanța de apel a reținut că efectele autorității de lucru judecat nu pot fi înlăturate prin aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, pentru că aceasta ar însemna lipsirea celeilalte părți de un drept câștigat (de altfel, ulterior Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 1055 din 9 octombrie 2008, în sensul constatării neconstituționalității prevederilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, considerat că retroactivează dacă se aplică situațiilor litigioase rezolvate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile).

Separat însă acestor considerente, lipsirea de efectul autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești care statuase asupra preluării imobilului cu titlu, din perspectiva art. 47 nu era posibilă și pentru lipsa de incidență a textului care viza hotărâri pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Susținerea potrivit căreia restituirea în natură a bunului trebuia dispusă chiar în condițiile aplicării art 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât numai astfel se respectă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, este de asemenea nefondată. Astfel cum s-a arătat, într-un litigiu anterior ce a purtat între părți, a fost disputată chestiunea dreptului de proprietate asupra terenului și tranșată în favoarea societății pârâte.

Ca atare, acesteia i-a fost confirmat irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului, în patrimoniul său aflându-se un bun în sensul Convenției, așa încât lipsirea de acesta prin aplicarea procedurilor Legii nr. 10/2001, ar însemna încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 în ce o privește. În același timp, recurenții nu pot pretinde că au fost lipsiți de reparație, în condițiile în care aceasta le-a fost recunoscută și acordată prin echivalent conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Mai mult, din considerentele hotărârilor anterioare, intrate în putere de lucru judecat rezultă că reparația pentru același teren s-a realizat, în parte, și prin aplicarea Legii nr. 18/1991 (acordându-se o suprafață de teren de 600 mp reclamantei S.M.).

Potrivit considerentelor arătate, criticile de nelegalitate formulate au fost găsite neîntemeiate, recursul a fost respins în consecință.