ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
cererii de recurs de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin
contestația înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 1762/c/2006, SC E. SA
Galați a contestat formele de executare pornite la cererea intimatei A.V.A.S.,
solicitând anularea procesului verbal de licitație din data de 18 octombrie 2005
pentru vânzarea imobilului din Galați, str. Prutului, compus din construcție și
teren.
În motivarea contestației s-a arătat că acest imobil
este proprietatea SC ELNAV SA Galați și a fost adjudecat de SC E.F.R. SRL
Galați iar terenul pe care este amplasată construcția M.D.M. nu a făcut
obiectul unei vânzării la licitație.
Ulterior întocmirii acestui proces-verbal, prin adresa
nr. 1956 din 25 ianuarie 2006, A.V.A.S. rectifică procesul-verbal de adjudecare
din 18 octombrie 2005, menționând că terenul situat sub construcția M.D.M., în
suprafață de 3107,26 m.
2
, ar fi făcut obiectul vânzării la
licitație.
Pentru aceste motive s-a solicitat anularea
procesului-verbal de adjudecare din 18 octombrie 2005 și a actului modificator
al acestuia.
Judecătoria Galați, prin sentința comercială nr. 4951
din 12 iulie 2006, a admis contestația la executare și a dispus anularea atât a
procesului-verbal de adjudecare, cât și a adresei emisă de A.V.A.S., reținând
că executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 71 și
următoarele din O.U.G. nr. 51/1998.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata
A.V.A.S. București, invocând pe cale de excepție necompetența materială a
instanței de fond, excepție respinsă de prima instanță cu motivarea că
litigiile ivite în legătură cu creanțele comerciale supuse valorificării
potrivit O.U.G. nr. 51/1998 sunt supuse regulilor de drept comun.
Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 888 din 28
noiembrie 2006, a admis recursul, a admis cererea de intervenție în interesul
recurentei formulată de SC E.F.R. SRL Ilfov, a casat sentința civilă nr. 4951
din 12 iulie 2006 și în rejudecare, a admis excepția necompetenței materiale de
soluționare a contestației la executare și a declinat competența materială de
soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
La Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
cauza a fost înregistrată sub nr. 3232/121/2006.
Prin
cererea completatoare SC E. SA Galați a precizat că până la 4 septembrie 2006 a
executat în întregime obligația de plată a datoriilor către F.N.U.A.S.S.,
creanța cesionată către A.V.A.S. București, în valoare totală de 1.063.260 lei
și solicită că în conformitate cu dispozițiile art. 371
5
C. proc.
civ., să se constate încheiată executarea silită pornită la cererea creditoarei
A.V.A.S. București prin realizarea integrală de către SC E. SA a obligației
prevăzută în titlul executoriu.
Intimata
A.V.A.S. București a depus întâmpinare prin care a invocat:
- excepția tardivității depunerii contestației la
executare în ceea ce privește solicitarea anulării procesului verbal de
licitație nr. 495 din 18 octombrie 2005, în sensul că s-a depus contestația la
executare, la Judecătoria Galați, cu mult peste termenul legal de 15 zile
prevăzut de art. 401 C. proc. civ., respectiv la 14 februarie 2006.
- excepția prematurității, întemeiată pe dispozițiile art.
46 și 47, coroborat cu art. 44 din O.G. nr. 51/1998 și cu art. 109 alin. (2) C.
proc. civ.
Intervenienta SC E.F.R. SRL, prin întâmpinare a
invocat excepția prematurității formulării contestației, întemeiată pe
dispozițiile art. 46 din O.G. nr. 51/1998, iar pe fond respingerea contestației
ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 100 din 21 mai 2007
a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, se admite excepția
prematurității și se respinge acțiunea ca prematur formulată.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele:
Procedura prealabilă este o cerință obligatorie
prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.G. nr. 51/1998, cu modificările
ulterioare. Acest text de lege prevede ca în cazul cererilor de orice natură cu
excepția celor prin care se exercită o cale de atac, reclamantul este obligat
să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul
scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea
acestora în instanță. În cauză dedusă judecății, reclamanta (contestatoarea) nu
a îndeplinit acest act procedural prevăzut imperativ de legea specială, lege
care prevede în mod expres și consecința încălcării acestei obligații legale.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs contestatoarea care a invocat prevederile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 44 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998.
Recurenta
a susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a legii cu ocazia
soluționării excepției și a atribuit o semnificație extensivă noțiunii de
procedură prealabilă.
Analizând
hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul,
ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Contestația a fost introdusa de către debitoarea SC E.
SA, neîndeplinindu-se obligația prevăzuta de art. 46 alin. (l) din O.U.G. nr. 51/1998:
„Reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază si,
după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de
primire înainte de depunerea acestora in instanța. Judecătorul nu va primi
cererea fără dovadă privind îndeplinirea obligației de comunicare ..”
Curtea de Apel, nu putea trece peste această excepție
de ordine publică, special prevăzută de o reglementare expresă, motiv pentru
care s-a pronunțat în sensul respingerii contestației ca fiind prematur
introdusă.
Desigur, recurenta contestatoare avea posibilitatea
respectării prevederilor legale si a promovării unei acțiuni cu prealabila
comunicare a cererii si a actelor invocate, in conformitate cu art. 46 din
O.U.G. nr. 51/1998.
Nu poate fi primită interpretarea recurentei, cum că
acțiunea fiind înregistrată si acordându-se termen de judecată, excepția
prematurității nu mai este actuală, instanța nemaiputând-o pune in discuție.
Conform art.
46 din O.U.G. nr. 51/1998 rep., reclamantul este obligat să comunice cererea,
actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora la
instanță. Fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare,
judecătorul nu va primi cererea.
Faptul
că instanța a înregistrat acțiunea reclamantei nu înseamnă ca a și primit-o.
Sintagma folosită de legiuitor: „judecătorul nu va primi cererea”,procedural,
nu poate însemna decât că: judecătorul este legal investit doar dacă există la
dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile a comunicării. A considera că
fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare, acțiunea nu poate fi
nici măcar înregistrată pe rolul instanței înseamnă a aduce o gravă atingere
principiului constituțional al liberului acces la justiție. Cercetarea îndeplinirii
sau neîndeplinirii procedurii prealabile a comunicării nu se poate face decât
prin actul de judecată si nu prin eventuale acte de verificare
formal-administrativă, ce pot ține de organizarea sau de administrarea
justiției, dar in nici un caz de înfăptuirea ei.
Pentru
considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că se
deduce judecății o veritabilă excepție dirimanta in raport de prev. art. 109 C.
proc. civ. Conform acestuia: „În cazurile anume prevăzute de lege (in speța de
față O.G. 51/1998) sesizarea instanței competente se poate face numai după
îndeplinirea unei proceduri speciale, in condițiile stabilite de acea lege.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in
judecata.” Cum în cauza de față, recurenta nu a făcut dovada că a îndeplinit
obligația prealabilă de comunicare a acțiunii si a celorlalte acte către
intimată, rezultă că sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea condițiilor
stabilite de legea specială, iar excepția invocată a fost în mod corect admisă.
Pentru
cele reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea
SC E. SA GALAȚI împotriva sentinței nr. 100 din 21 mai 2007 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC E. SA GALAȚI împotriva
sentinței nr. 100 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2008.