ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin contestația înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 1762/c/2006, SC E. SA Galați a contestat formele de executare pornite la cererea intimatei A.V.A.S., solicitând anularea procesului verbal de licitație din data de 18 octombrie 2005 pentru vânzarea imobilului din Galați, str. Prutului, compus din construcție și teren. În motivarea contestației s-a arătat că acest imobil este proprietatea SC ELNAV SA Galați și a fost adjudecat de SC E.F.R. SRL Galați iar terenul pe care este amplasată construcția M.D.M. nu a făcut obiectul unei vânzării la licitație. Ulterior întocmirii acestui proces-verbal, prin adresa nr. 1956 din 25 ianuarie 2006, A.V.A.S.

rectifică procesul-verbal de adjudecare din 18 octombrie 2005, menționând că terenul situat sub construcția M.D.M., în suprafață de 3107,26 m. 2 , ar fi făcut obiectul vânzării la licitație. Pentru aceste motive s-a solicitat anularea procesului-verbal de adjudecare din 18 octombrie 2005 și a actului modificator al acestuia. Judecătoria Galați, prin sentința comercială nr. 4951 din 12 iulie 2006, a admis contestația la executare și a dispus anularea atât a procesului-verbal de adjudecare, cât și a adresei emisă de A.V.A.S., reținând că executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 71 și următoarele din O.U.G. nr. 51/1998. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A.V.A.S.

București, invocând pe cale de excepție necompetența materială a instanței de fond, excepție respinsă de prima instanță cu motivarea că litigiile ivite în legătură cu creanțele comerciale supuse valorificării potrivit O.U.G. nr. 51/1998 sunt supuse regulilor de drept comun. Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 888 din 28 noiembrie 2006, a admis recursul, a admis cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de SC E.F.R. SRL Ilfov, a casat sentința civilă nr. 4951 din 12 iulie 2006 și în rejudecare, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a contestației la executare și a declinat competența materială de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.

La Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 3232/121/2006. Prin cererea completatoare SC E. SA Galați a precizat că până la 4 septembrie 2006 a executat în întregime obligația de plată a datoriilor către F.N.U.A.S.S., creanța cesionată către A.V.A.S. București, în valoare totală de 1.063.260 lei și solicită că în conformitate cu dispozițiile art. 371 5 C. proc. civ., să se constate încheiată executarea silită pornită la cererea creditoarei A.V.A.S. București prin realizarea integrală de către SC E. SA a obligației prevăzută în titlul executoriu. Intimata A.V.A.S. București a depus întâmpinare prin care a invocat: - excepția tardivității depunerii contestației la executare în ceea ce privește solicitarea anulării procesului verbal de licitație nr. 495 din 18 octombrie 2005, în sensul că s-a depus contestația la executare, la Judecătoria Galați, cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc.

civ., respectiv la 14 februarie 2006. - excepția prematurității, întemeiată pe dispozițiile art. 46 și 47, coroborat cu art. 44 din O.G. nr. 51/1998 și cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Intervenienta SC E.F.R. SRL, prin întâmpinare a invocat excepția prematurității formulării contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 46 din O.G. nr. 51/1998, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 100 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, se admite excepția prematurității și se respinge acțiunea ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele: Procedura prealabilă este o cerință obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.G.

nr. 51/1998, cu modificările ulterioare. Acest text de lege prevede ca în cazul cererilor de orice natură cu excepția celor prin care se exercită o cale de atac, reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță. În cauză dedusă judecății, reclamanta (contestatoarea) nu a îndeplinit acest act procedural prevăzut imperativ de legea specială, lege care prevede în mod expres și consecința încălcării acestei obligații legale. Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatoarea care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 44 și urm. din O.U.G.

nr. 51/1998. Recurenta a susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a legii cu ocazia soluționării excepției și a atribuit o semnificație extensivă noțiunii de procedură prealabilă. Analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefundat, pentru următoarele considerente: Contestația a fost introdusa de către debitoarea SC E. SA, neîndeplinindu-se obligația prevăzuta de art. 46 alin. (l) din O.U.G. nr. 51/1998: „Reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora in instanța. Judecătorul nu va primi cererea fără dovadă privind îndeplinirea obligației de comunicare ..” Curtea de Apel, nu putea trece peste această excepție de ordine publică, special prevăzută de o reglementare expresă, motiv pentru care s-a pronunțat în sensul respingerii contestației ca fiind prematur introdusă.

Desigur, recurenta contestatoare avea posibilitatea respectării prevederilor legale si a promovării unei acțiuni cu prealabila comunicare a cererii si a actelor invocate, in conformitate cu art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998. Nu poate fi primită interpretarea recurentei, cum că acțiunea fiind înregistrată si acordându-se termen de judecată, excepția prematurității nu mai este actuală, instanța nemaiputând-o pune in discuție. Conform art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 rep., reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază si, după caz, interogatoriul scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora la instanță. Fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare, judecătorul nu va primi cererea.

Faptul că instanța a înregistrat acțiunea reclamantei nu înseamnă ca a și primit-o. Sintagma folosită de legiuitor: „judecătorul nu va primi cererea”,procedural, nu poate însemna decât că: judecătorul este legal investit doar dacă există la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile a comunicării. A considera că fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare, acțiunea nu poate fi nici măcar înregistrată pe rolul instanței înseamnă a aduce o gravă atingere principiului constituțional al liberului acces la justiție. Cercetarea îndeplinirii sau neîndeplinirii procedurii prealabile a comunicării nu se poate face decât prin actul de judecată si nu prin eventuale acte de verificare formal-administrativă, ce pot ține de organizarea sau de administrarea justiției, dar in nici un caz de înfăptuirea ei.

Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că se deduce judecății o veritabilă excepție dirimanta in raport de prev. art. 109 C. proc. civ. Conform acestuia: „În cazurile anume prevăzute de lege (in speța de față O.G. 51/1998) sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri speciale, in condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.” Cum în cauza de față, recurenta nu a făcut dovada că a îndeplinit obligația prealabilă de comunicare a acțiunii si a celorlalte acte către intimată, rezultă că sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea condițiilor stabilite de legea specială, iar excepția invocată a fost în mod corect admisă.

Pentru cele reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC E. SA GALAȚI împotriva sentinței nr. 100 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC E. SA GALAȚI împotriva sentinței nr. 100 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2008.