ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1723/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1330/com/2005, reclamanta SC G. SA Galați a chemat în judecată pârâtele SC V. SRL Galați și SC C. SRL Galați, solicitând prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 146 din 13 septembrie 2004 efectuat de Biroul Notarului Public A.P., cu cheltuieli de judecată.

Întrucât, în speță, pârâta SC V. SRL Galați, prin actul autentificat sub nr. 246 din 13 septembrie 2004, a vândut bunul altuia, respectiv spațiul nr. 3 care aparținea reclamantei și nu spațiul nr. 2 pentru care aceasta avea titlul de proprietate și anume procesul – verbal de adjudecare nr. 2 din 18 aprilie 1996 care atestă câștigarea licitației pentru spațiul nr. 2, reclamanta apreciază că actul translativ de proprietate este nul absolut, fiind încălcate dispozițiile art. 948 C. civ., care prevăd elementele esențiale de valabilitate a convențiilor.

Consideră că lipsește contractului de vânzare – cumpărare elementul referitor la cauza licită menționat în conținutul art. 948 pct. 4 C. civ., deoarece numai împrejurarea că spațiul nr. 1 și 2 care aparțineau SC V. SRL erau situate în același bloc, la același nivel a făcut posibilă realizarea actului de vânzare – cumpărare pentru spațiul nr. 3 care aparținea reclamantei, or conform art. 966 C. civ., obligația fără justă cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu produce efecte juridice. Totodată, consimțământul cumpărătorului nu a fost valabil dat, întrucât acesta intenționa să cumpere spațiul nr. 2, astfel cum rezultă din actele prezentate notarului și nu spațiul nr. 3 cum s-a consemnat în actul de vânzare – cumpărare.

Prin sentința comercială nr. 2427 din 20 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Galați, au fost respinse excepțiile invocate de pârâte și s-a admis acțiunea. Instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat în anul 1995 un contract cu L. SA prin care aceasta din urmă se obligă să urmărească realizarea în comun a obiectivului de investiții cu mai multe funcțiuni la blocul D19 cu spații comerciale la parterul acestuia, în speță spațiul nr. 3. La rândul său L. SA Galați a contractat cu SC V. SRL în calitate de constructor execuția de lucrări de investiție pentru spațiul nr. 3 care aparținea reclamantei.

În acest sens s-a încheiat contractul nr. 303 din 28 iulie 1995. Execuția proiectului de investiții trebuia finalizată în termen de 16 luni, dar din cauza lipsei de finanțare la spațiile cu destinație comună cât și la cele cu destinație de locuințe și alte destinații acesta s-a finalizat în anul 2003, cu mult peste termenul prevăzut în contractul încheiat și actele întocmite ulterior. Pârâta SC V. SRL Galați, în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează validitatea convențiilor, respectiv a art. 948 C. civ., a vândut spațiul nr. 3, aparținând reclamantei. Cumpărătoarea cunoștea neregulile existente în raport cu spațiul comercial nr. 3 și cu rea credință a precizat că, de fapt a cumpărat un nou spațiu creat din spațiul 3 și care a fost numerotat 3 doar pentru intabulare.

Or, documentele prezentate notarului vizau și făceau referire precis la spațiul 2, pentru care pârâta SC V. SRL Galați avea titlul de proprietate, iar în contractul de vânzare – cumpărare a fost trecut ca făcând obiectul vânzării spațiul comercial nr. 3, situat în Galați, spațiu care aparținea reclamantei și nu vânzătoarei pârâte SC V. SRL Galați. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, s-a reținut că SC C. SRL a intenționat, să cumpere spațiul 2, așa cum rezultă din actele prezentate notarului, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului și constituie, deci, o cauză de nulitate absolută care putea fi invocată de orice persoană. Împotriva menționatei sentințe au declarat apel SC C. SRL și SC V. SRL.

Prin decizia civilă nr. 104/ A din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că excepțiile privind necompetența materială și lipsa calității procesuale active au fost corect respinse, iar pe fond reținută nulitatea absolută a contractului raport cu care s-a probat reaua credință a părților care au fraudat legea. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, ambele pârâte. Recurenta-pârâta SC C. SRL Galați a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, iar instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii.

Astfel, deși, reclamanta a invocat contractul nr. 303 din 28 iulie 1995, încheiat ulterior procesului verbal de adjudecare a licitației pentru spațiul comercial nr. 2 în care figurează ca adjudecator recurenta și anterior contractului încheiat la 19 septembrie 1995 între prestatorul SC L. SA Galați și beneficiarul M.P. SA, instanța a reținut că reclamanta a preluat poziția predecesoarei sale, SC M.P. SA, care a câștigat licitația, în alte condiții fiind imposibilă încheierea contractului de prestări de servicii între SC L. și SC V. SRL. Or, nu rezultă din nici un act că SC M.P. SA este predecesoarea reclamantei, dimpotrivă și nu există niciun proces verbal de adjudecare la licitație de către aceasta a spațiului în litigiu.

Cât privește cauzele de nulitate, s-a invocat vânzarea bunului altuia și vicierea consimțământului care constituie cauze de nulitate relativă și nu absolută, astfel că, în cauză, se justifica admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu a fost parte în contractul de vânzare – cumpărare nr. 146/2004. Totodată, nu rezultă din acțiunea introductivă că reclamanta ar fi invocat reaua sa credință, și cum instanța de fond nu a reținut-o, nelegal, instanța de apel a considerat că a fost de rea credință, înrăutățindu-i-se astfel situația în propria cale de atac.

Sub acest aspect, pe fond, a arătat că intimata-reclamanta nu și-a respectat obligația de finanțare a investiției, fapt recunoscut, recurenta-pârâtă SC V. SRL continuând lucrările din surse proprii, ceea ce a atras rezilierea tacită a contractului încheiat între acestea, încât în calitatea sa de antreprenor general și proprietar asupra lucrării executate aceasta putea să înstrăineze spațiul trecut în cartea funciară pe numele acesteia, iar prețul corespunde valorii bunului. Recurenta-pârâta SC V. SRL Galați a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că hotărârea este nelegală, deoarece reclamanta nu are calitate procesuală activă, nedeținând spațiul cu titlu de proprietar, aceasta putând cel mult să pretindă predarea bunului, în baza contractului de prestări de servicii, deoarece numai de la această dată ar fi devenit proprietar, act care nu s-a mai încheiat.

În aceste condiții, nu se justifică nici interesul, deoarece desființarea contractului nu ar aduce bunul imobil în patrimoniul acesteia, dimpotrivă revine în patrimoniul recurentei-pârâte, care a înscris bunul în cartea funciară, ca efect al reținerii bunului în contul lucrărilor efectuate încât nu se poate susține că s-a vândut bunul altuia ceea ce oricum ar atrage cel mult sancțiunea nulității relative iar consimțământul cumpărătoarei a fost valabil exprimat, în condițiile în care dreptul se proprietate asupra bunului cumpărat a fost înscris în cartea funciară iar prețul reflectă valoarea reală a bunului. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea introductivă reclamanta a invocat drept cauze de nulitate din punctul de vedere al vânzătorului, existența cauzei false prin vânzarea bunului altuia și lipsa consimțământului din partea cumpărătorului, care a intenționat să cumpere spațiul nr. 2 și nu nr. 3, așa cum s-a consemnat în actul de vânzare – cumpărare. Instanța de fond a reținut în motivarea soluției de admitere a cererii formulate de reclamantă, atât cauza ilicită, vânzătorul înstrăinând și cumpărătorul cumpărând în cunoștință de cauză bunul proprietatea reclamantei cât și lipsa consimțământului cumpărătorului, pentru eroare asupra substanței bunului iar instanța de apel a confirmat hotărârea cu motivarea, de esență, că s-a dovedit reaua credință a părților care au fraudat legea, ambele instanțe făcând trimitere și la preț ca element esențial al contractului.

Or, cauzele de nulitate invocate cu care reclamanta a investit instanța de fond sunt vânzarea lucrului, altuia și lipsa consimțământului cumpărătorului pentru eroare asupra substanței lucrului ceea ce nu se confundă cu nulitatea pentru cauză ilicită fondată pe concursul ambelor părți pentru fraudarea intereselor adevăratului proprietar, respectiv frauda la lege, neindicată, ce presupune deturnarea acesteia de la scopul pentru care a fost edictată. Față de această situație, se constată că instanțele nu s-au pronunțat pe fond în limitele investirii, criticile astfel dezvoltate subsumându-se doar motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Cum instanțele au încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., făcând imposibilă astfel exercitarea controlului judiciar asupra legalității hotărârilor pronunțate, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se vor casarea ambele hotărâri și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC C. SRL Galați și de SC V. SRL împotriva deciziei nr. 104/ A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, casează decizia atacată și sentința nr. 2427 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Galați și trimite cauza Tribunalului Galați pentru rejudecare în fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.