ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 490/2016

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 03 martie 2008,

sub nr. x/121/2008, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul

Galați și SC B. SA Galați, a solicitat obligarea deținătorului imobilului -

teren situat în Galați, în suprafață de 400 mp, ia restituirea acestuia în

condițiile Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 247/2005.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 25, art. 27 alin. (2), art. 28 și art. 21 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001 și dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Prin cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenienții C., D. și E. (fila 68), intervenienții au

solicitat admiterea acesteia în principiu, constatarea faptului că sunt

proprietarii terenului ce face obiectul cauzei și obligarea pârâților să le

respecte dreptul de proprietate și posesia asupra terenului menționat.

Totodată, intervenienții au solicitat și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ., art. 25 și următoarele din Legea nr. 10/2001.

Prin cererea de intervenție în interes

propriu formulată la data de 23 iunie 2008 (fila 74), intervenienta SC F. SRL a

solicitat ca, în măsura în care se va dovedi că suprafața de teren indicată de

reclamantă este inclusă în suprafața de teren pe care se află construcțiile

proprietatea, sa, să i se recunoască existența unui drept de superficie cu

titlu gratuit în favoarea sa.

Pârâta SC B. SA a formulat cerere de

chemare în garanție a G. (fila 254) și a solicitat ca, în situația în care

acțiunea principală va fi admisă, să fie obligată chemata în garanție la plata

sumei de 60.000 lei actualizată la prețul pieței, reprezentând contravaloarea

suprafeței de 400 mp teren situat în Galați. Totodată pârâta a solicitat

obligarea chematei în garanție la piața cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2378 din 19

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați, instanța a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați, a respins

excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul

Municipiul Galați, ca fiind invocate de o persoană fără calitate procesuală

pasivă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC H. SRL

Galați prin SC I. SRL Galați, a admis excepția tardivității cererii de chemare

în garanție formulată de SC B. SA Galați invocată de mterveniențiî în interes

propriu C.și B., a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție,

a respins ca fiind rămase fără obiect excepția inadmisibilității cererii de

chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de

chemata în garanție G. București, a respins ca nefondată acțiunea civilă

formulată de reclamanta A., a respins ca nefondată cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienții B.- prin procurist H., E. prin

procurist H., și C. și a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC F. SRL Galați.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați instanța a constatat

că aceasta este întemeiată întrucât terenul revendicat de reclamantă și

intervenienții B., E. și C. nu se află în administrarea municipiului Galați.

Referitor la pârâta SC H. SRL Galați,

s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece

prin Sentința comercială nr. 1246 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Galați,

în baza art, 131. din Legea nr. 85/2006, s-a dispus față de această societate

închiderea procedurii insolvenței și radierea din Registrul Comerțului.

În ce privește excepția tardivității

cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SA la 29 mai 2009,

invocată de intervenienții în interes propriu E. și B., s-a constatat că față

de dispozițiile art. 61 alin. (1) coroborate cu art. 134 C. proc. civ., această

cerere a fost tardiv introdusă, prima zi de înfățișare fiind la 2 aprilie 2008.

Prin Decizia civilă nr. 234/A din 21

octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apei Galați, instanța a admis apelui civil

declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2378 din 19 noiembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2008 în contradictoriu cu

pârâții Municipiul Galați prin primar, SC B. SA Galați, SC H. SRL prin

lichidator judiciar SC I. SRL Galați, SC F. SRL Galați și G. București, a

desființat sentința civilă nr. 2378 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Galați

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Decizia civilă nr. 6103 din 09

octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 234/A din 21

octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost menținută de Înalta

Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia civilă nr. 6103 din 09

octombrie 2012, a respins ca nefondat recursui declarat de pârâta SC B. SA

împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.

Înalta Curte a apreciat că nu se poate

reține că, prin trimiterea Ia dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, prima

instanță ar fi intrat implicit în cercetarea fondului cauzei, de vreme ce nu

s-a reținut și nici nu s-a motivat cererea privind nulitatea contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate după înregistrarea notificării, conform ipotezei

prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, text legal

care a fost invocat de reclamantă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, secția I civilă, în rejudecare, sub nr. x/121/2008.

Prin cererea formulată la data de 07

octombrie 2013 (fila 15 dosar rejudecare), reclamanta A., în contradictoriu cu

parații SC H. SA, SC K. SRL Galați, și SC B. SA Galați a solicitat constatarea

nulității contractului de vânzare - cumpărare înregistrat din 26 martie 2002,

încheiat între SC H. SA și SC K. SRL Galați și a contractului de vânzare -

cumpărare din 16 aprilie 2003 încheiat între SC K. SRL și SC B. SA privind

terenul în litigiu, respectiv terenul situat în Galați, pentru încălcarea

dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005.

În ședința publică din data de 04

septembrie 2014, instanța a pas în discuție introducerea în cauză, în calitate

de pârâta G. și, la solicitarea reclamantei, s-a dispus introducerea acesteia

în cauză în calitate de pârâtă.

Prin întâmpinarea formulată (fila 227

- dosar rejudecare), pârâta E., a invocat excepția lipsei calității sale

procesual pasive.

În motivarea excepției invocate,

pârâta a arătat că imobilul în cauză a fost identificat anterior emiterii

notificării de către reclamantă și intervenienți, în patrimoniul SC H. SA,

societate cu privire la care pârâta mai deținea un procent de 18,4455% din

capitalul social, iar competența soluționării notificării a fost declinată în

favoarea acestei societăți.

Prin sentința civilă nr. 118 din 4 februarie

2015 a Tribunalului Galați s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei SC H. SA.

S-a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta SC H. SA, prin SC I. SRL Galați, cu sediul în mun.

Galați, jud. Galați, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără

capacitate procesuală de folosință.

S-a admis excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a SC K. SRL.

S-a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta SC K. SRL Galați, ca fiind formulată în contradictoriu

cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

A fost respinsă excepția

prematurității acțiunii, ca nefondată.

A fost respinsă excepția inadmisibilitățu

acțiunii, ca nefondată.

S-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Municipiul

Galați.

S-a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galați, ca fiind formulată în

contradictoriu cu o persoană tară calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei E., ca nefondată.

A fost admisă excepția tardivității

cererii de chemare în garanție E., formulată de pârâta SC B. SA, prin

administrator judiciar SC J. SRL Filiala București.

S-a respins cererea de chemare în garanție

E., formulată de pârâta SC B. SA, ca fiind tardiv formulată.

S-a respins excepția inadmisibilității

cererii de chemare în garanție a G. și excepția lipsei calității procesuale

pasive a E., invocată cu referire la aceeași cerere, ca fiind rămase rară

obiect.

S-a admis în principiu cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. , D. și C., prin

procurist H.

S-a respins acțiunea formulată de

reclamanta A., în contradictoriu cu SC B. SA, prin administrator judiciar SC J.

SRL Filiala București și SC L. SRL Galați, cu referire la constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 26 martie 2002,

a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 aprilie 2003 și a

contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 12 ianuarie 2011, ca

nefondată.

S-a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanta A., în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu

pârâta K.

S-a admis în parte cererea de

intervenție principală formulată de intervenienții C. , D. și C.

A fost obligată pârâta M. (fosta E.)

la restituirea prin echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013, către

reclamanta A. și intervenienții C., D. și C., a imobilului în suprafață de 400

mp situat în Galați.

A fost respinsă cererea de restituire

în natura a imobilului, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta

M. (fosta L.), ca nefondată.

A fost respinsă cererea de restituire

în natură a imobilului, formulată de intervenienții C., D. și C., în

contradictoriu cu pârâta M. (fosta L.), ca nefondată.

S-a respins cererea de intervenție

principala formulată de intervenienta SC O. SRL, ca fiind rămasă fără obiect.

A obligat pe pârâta M. (fosta L.) la

plata către reclamanta A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel M. (fosta L.) care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale

procesuale pasive, susținând că imobilul revendicat se evidenția în patrimoniul

SC H. SA, la care apelanta

deținea un procent de 18,4455% din capitalul social, un număr de 17.994 acțiuni

cu valoare nominală de 25.000 lei acțiunea, valoarea totală a acestora

acoperind valoarea imobilului revendicat.

Prin Decizia civilă nr. 153/A din 7

octombrie 2015 Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de M. (fostă L.) împotriva sentinței civile nr. 118 din 04

februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2008.

Instanța de apel a reținut că din probele

administrate în cauză (contractul de vânzare-curnpărare din 01 iulie 1939 -

fila 5, adresa din 2009 emisa de Primăria Galați, privind renumerotarea

străzilor - fila 127, foaia matricolă din anii 1958-1961-fila 63, concluzii

raport de expertiză-fila 149) rezultă că soții P. și R. au fost proprietarii

suprafeței de 400 mp.

Din probele dosarului mai rezultă că

reclamanta și intervenienții au dovedit calitatea de succesori ai foștilor

proprietari, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor din 11 septembrie

1992 (fila 7), din 4 septembrie 2006 (fila 93), din 1 mai 2002 (fila 137-dosar

rejudecare) și din 1 mai 2002 (fila 135 dosar rejudecare).

Imobilul a fost trecut în proprietatea

statului fără titlu, iar ulterior, prin Decizia nr. 565 din 19 noiembrie 1968

și Decizia nr. 18 din 1 februarie 1978 emise de Consiliul Popular al Județului

Galați (filele 125,126), o suprafață de 6.470 mp (în fapt 7.755 mp), ce

includea și suprafața de 400 mp din prezenta cauză, a fost trecută în

Administrarea Consiliului Executiv al Consiliului Popular Galați în

administrarea S. Galați.

În baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2002, a fost recunoscut dreptul

de proprietate ai SC H. SA asupra suprafeței de 7.755 mp, ce a fost înscris în

Cartea Funciară (fila 103, fila 204 - dosar rejudecare). Conform documentației

topografice suprafața de 676,44 mp era ocupată de construcții.

Ulterior, prin mai multe acte

succesive de vânzare-cumpărare din 26 martie 2002 (fila 256), din 16 aprilie

2003 (fila 258), din 12 ianuarie 2011 (fila 96), dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 7.755 mp teren a fost transmis către SC K. SRL, SC B. SA și SC L.

SRL, menționându-se în contracte că pe acest teren se află construcțiile

proprietatea SC H. SA, în suprafață de 676,44 mp, fiind constituit un drept de

superficie în favoarea proprietarului construcțiilor - SC H. SA și, ulterior,

SC F. SRL conform sentinței civile nr. 3572 din 22 iunie 2004, aceasta din urmă

societate dobândind construcțiile în cadrul unei executări silite împotriva debitoarei

SC H. SA (filele 311, 313 - dosar rejudecare - filele 80,86).

În continuare, prin contractul de

vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2014 SC F. SRL, societate în. faliment, a

transmis intervenientei SC O. SRL dreptul de proprietate asupra imobilelor

construcții (fila 269 - dosar rejudecare).

Conform actelor de la dosarul cauzei

pârâtele SC H. SA și SC K. SRL au fost radiate ca urmare a închiderii

procedurii falimentului (filele 242, 247, 249, 233, 157 dosar).

Raportat la această situație de fapt

atipică, corect instanța a apreciat că Legea nr. 10/2001 nu conține o

dispoziție expresă care să reglementeze această ipoteză și a aplicat prin

analogie dispozițiile art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Astfel, de principiu, potrivit

reglementarilor din art. 21 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor

preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, deținute la data intrării în

vigoare a legii de o regie autonomă, societate sau companie națională, o

societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație

cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public, imobilul ar fi

trebuit să fie restituit în natură prin decizie a organelor de conducere ale

unității deținătoare.

Aceleași obligații erau instituite

conform dispozițiilor ar. 21 alin. (2) și în cazul în care statul sau o

autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatista este

acționar minoritar al unității ce deține imobilul dacă valoarea acțiunilor sau

a părților sociale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a

imobilului a cărui restituire în natură se cere.

Astfel, în principiu, aceste

dispoziții ar fi fost aplicabile in cauză.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că nu a fost identificat actul de preluare al imobilului de către stat,

reclamanta probând că autorii săi l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare

din 1938 și că în perioada 1958-1961 (fila 8, fila 63) autoarea R. a plătit

impozite pentru teren. în continuare, pentru perioada 1962-1968 nu au fost

identificate acte de preluare, cert este însă că prin Decizia nr. 565 din 19

noiembrie 1968 și Decizia nr. 18 din decembrie 1978 imobilul a fost trecut din

administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular în administrarea S. Galați.

În aceste condiții, în mod corect a

făcut Tribunalul Galați aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din

H.G. nr. 250/2007 apreciind că faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul

statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă a imobilului ce nu

a fost răsturnată de alte probe.

Din actele și lucrările dosarului mai

rezultă ca imobilul era evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale la

care o autoritate publică deținea 17.994 acțiuni cu valoare de 25.000

lei/acțiune, reprezentând un procent de 18,4455% din capitalul social, valoarea

totală a acestora acoperind valoarea imobilului revendicat, situație ce ar fi

atras incidența dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Singurul impediment, însă, îl

constituie faptul că entitatea deținătoare SC H. SA, în favoarea căreia L.,

și-a declinat competența (fila 49) prin Decizia nr. 50 din 25 ianuarie 2005 a

fost radiată în Registrul Comerțului, fără a soluționa în vreun fel

notificarea, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1246 din 16 noiembrie 2007

(filele 247-248 vol. II dosar fond).

Or, legiuitorul nu a avut în vedere o

astfel de ipoteză a radierii persoanei juridice învestite cu soluționarea

notificării după intrarea în vigoare a legii.

Există, însă, dispoziții exprese

pentru încetarea activității persoanei juridice anterior intrării în vigoare a

legii.

Conform art. 4 alin. (1) din Titlul l

al Legii nr. 247/2005 „în cazul în care, la data intrării în vigoare a

prezentei legi, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu

modificările aduse prin prezentul titlu, șî-a încetat activitatea ca persoană

juridică, competența de soluționare a cererii de restituire revine entității

care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva

societate comercială.”

Din aceste considerente, apreciind că

singura soluție posibilă este aplicarea prin analogie a acestor dispoziții

legale, pentru a evita denegarea de dreptate, instanța de apel a constatat că

apelanta are calitate procesuală pasivă, revenindu-i competența de soluționare

a notificării în calitate de acționar în numele statului la fosta societate SC

H. SA, astfel că a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs M. (fosta L.) București care a reiterat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, susținând ca imobilul revendicat se evidenția în patrimoniul

SC H. SA, la care M. deținea un procent de 18,4455% din capitalul social, un

număr de 17.994 acțiuni cu valoare nominală de 25.000 lei acțiunea, valoarea

totală a acestora acoperind valoarea imobilului revendicat.

Pârâta M. (fosta L.) București și-a

întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului astfel cum

a fost formulat, iar pe fond, respingerea acțiunii față de K.

Înalta Curte urmează să constate

nulitatea recursului, în considerarea argumentelor ce succed, ceea ce exclude

analiza excepției autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de

intimata SC L. SRL.

Conținutul motivelor de recurs este

identic motivelor de apel, cu singura mențiune a formulării împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel.

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat,

Întrucât decizia pronunțată în apel

este supusă recursului, în condițiile art. 299 C. proc. civ., motivele care pot

fi invocate prin cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluționare a

cererii de apel.

Prin decizia pronunțată în apel se

arată că singura soluție posibilă pentru a evita denegarea de dreptate este

aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr.

247/2005. în conformitate cu aceste dispoziții, în cazul în care, la data

intrării în vigoare a legii, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările

ulterioare, și-a încetat activitatea ca persoană juridică, competența de

soluționare a cererii de restituire revine entității care a exercitat, în

numele statului, calitatea de acționar la respectiva societate comercială.

Din aceste considerente, instanța de

apel a constatat că M. (fostă L.) are calitate procesuală pasivă, revenindu-i

competența de soluționare a notificării în calitate de acționar în numele

statului la fosta societate SC H. SA.

În cuprinsul cererii de recurs nu se

regăsesc critici care sa vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel.

Se reiau susținerile formulate în

cererea de apel în sensul că M. deținea un procent de 18,4455% din capitalul

social al SC H. SA, motiv pentru care s-a decimat competența de soluționare a

notificării din 10 iulie 2001 către SC H. SA, prevalându-se de dispozițiile art.

20 alin. (2) coroborat cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Nu se face

vreo referire ia dispozițiile art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005,

reținute de instanța de apel, în raport de faptul că entitatea deținătoare SC

H. SA, în favoarea căreia N. și-a declinat competența (fila 49) prin Decizia nr.

50 din 25 ianuarie 2005 a fost radiată în Registrul Comerțului, fără a

soluționa în vreun fel notificarea, așa cum rezultă din sentința civilă nr.

1246 din 16 noiembrie 2007 (filele 247-248 vol. II dosar fond).

Or, eventualele critici susceptibile

de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte

argumente prin care să se tinda a se demonstra, în concret, pentru care motive

este nelegal raționamentul instanței de apel, în soluționarea cererii de apel,

obiect al recursului eonstituindu-l decizia pronunțată în apel.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de

nelegalitate ale acelei hotărâri, or din conținutul recursului formulat,

rezultă că nici o critică nu vizează nelegalitatea deciziei din apel,

echivalând practic cu o nemotivare. Potrivit art. 306 coroborat cu art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., este nul recursul nemotivat în termenul legai,

cererea trebuind să cuprindă, sub sancțiunea nulității, și motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Având în vedere că cererea de recurs

nu respectă aceste dispoziții procedurale, Înalta Curte urmează să facă

aplicarea și a art. 306 alin. (1) C. proc. civ. - neputând fi identificate

motive de ordine publică, în sensul alin. (2) al aceluiași articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat

de pârâta M. (fostă L.) împotriva Deciziei nr. 153/A din data de 7 octombrie

2015 a Curții de Apel Galați, secția a I-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 martie 2016.