ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 217/2018

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. x/12.02.2015 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C.C. S.A. București și S.C.C. S.A.-Sucursala Buzău solicitând a se constata caracterul abuziv și constatarea nulității absolute a clauzei de risc valutar inserată la art. 4.1 în contractul de credit nr. x/29.08.2007, stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului,curs valabil pe toată durata derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților,constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc în procent de 0,15% aplicat la soldul creditului și al clauzei referitoare la comisionul de administrare stabilit în procent de 0,15% aplicat la soldul creditului,obligarea pârâtelor la restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de comision de risc și comision de administrare,obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale și la emiterea unor noi grafice de rambursare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1156 din 11 decembrie 2015 Tribunalul Buzău a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. C. S.A. - SUCURSALA BUZĂU. A respins excepția lipsei de interes în ce privește capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare și de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și comision de administrare și a constatat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare. A obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc și comision de administrare, respectiv suma de 20.538,86 RON precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată potrivit O.G. nr. 13/2011,cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată. A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de schimb valutar, stabilizare a cursului de schimb RON-CHF și denominare în moneda națională a plăților și a obligat reclamanții să plătească pârâtei 500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pronunțate au formulat apel atât reclamanții A. și B., cât și pârâta S.C. D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunțată de CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a fost respins ca nefondat apelul declarant de pârâta S.C. D. S.A. care a preluat calitatea procesuală prin efectul fuziunii prin absorbție a S.C. C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1156 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău. A fost admis apelul declarant de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1156 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău. A fost schimbată în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferentă sumei de 20.538,86 RON de la data efectuării plăților. Au fost menține restul dispozițiilor sentinței. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunțate de CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL au formulat recurs A. și B..

Recurenții invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenții sunt scutiți de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 31 ianuarie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilității căii de atac și a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă deciziei civile nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunțată de CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speță, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată precizat este în cuantum de 249.041,094 RON, sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate, prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv, 13 septembrie 2016 cu atât mai mult față de data introducerii acțiunii, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII".

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 490 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.