ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 347/2016

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrata sub nr. x/121/2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta

A. a chemat în judecata pe pârâții Municipiul Galați și Consiliul Local Galați,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să-i lase

în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Galați, compus

din teren în suprafața de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

este unica moștenitoare, în calitate de nepoată de fiică predecedată, a lui B.,

decedat.

Imobilul în litigiu a fost dobândit de către B.,

conform actului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 noiembrie 1946 și

transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui, secția I.

Reclamanta a mai arătat că, prin sentința

civila nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, a fost reconstituită

Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui, secția I, prin care

s-a încuviințat adopția mamei reclamantei (C.), de către D. și B. (soți).

În ce privește situația juridică a bunului

revendicat, reclamanta a precizat că acesta apare ca fiind preluat de stat ca

urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile

și transmis în administrarea pârâtei care, de peste 19 ani, nu a efectuat nici

un act de conservare, imobilul construcție fiind într-o stare avansată de

degradare.

A menționat, totodată, că dreptul de

proprietate deținut de autorul său nu a ieșit niciodată din sfera lui de

dispoziție ca urmare a manifestării de voință a acestuia concretizată în acte

juridice valabile, și, astfel, acest drept este valabil și în prezent.

A depus la dosar înscrisuri și a invocat, în

drept, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Dreptului

Omului, precum și dispozițiile art. 480 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galați a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați, excepția

autorității de lucru judecat, excepția netimbrării acțiunii și excepția

inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată

a acțiunii.

La termenul de judecată din 13 octombrie

2009, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cauza întrucât

valoarea imobilului este de 510.000 lei.

Totodată, instanța a respins excepția lipsei

capacității procesuale a Consiliului Local Galați și a pus în discuția părților

excepția autorității de lucru judecat.

Prin încheierea din 16 octombrie 2009,

această excepție a fost respinsă.

Ulterior, la termenul de judecata din 30

noiembrie 2009, a fost pusă în discuție excepția inadmisibilității acțiunii,

aceasta fiind respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2009 cu motivarea că

acțiunea în revendicare de față este supusă prevederilor C. civ.

La termenul de judecata din 11 ianuarie 2010,

reprezentantul pârâtei a depus la dosar Protocolul încheiat la 27 mai 2001 prin

care imobilul a intrat în patrimoniul Municipiului Galați, precum și O.U. nr.

30 din 14 aprilie 2000.

La același termen, la solicitarea

reclamantei, a fost admisă proba cu expertiza topometrică pentru a se identifica

prin dimensiuni și vecinătăți imobilul situat în Galați, compus din teren în

suprafața de 1.761,28 mp și construcțiile existente pe acesta.

S-a mai solicitat ca, în situația existenței

unor construcții noi amplasate pe terenul respectiv, să se facă descrierea

acestora și să se stabilească proprietarul.

La termenul de judecata din 27 mai 2011,

apărătorul pârâtului Consiliul Local Galați a depus la dosar întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local

Galați, invocând în drept dispozițiile art. 20, 21 și 23 alin. (1) din Legea nr.

215/2001 privind administrația publică locală.

Prin sentința civilă nr. 1642 din 15

septembrie 2011 a Tribunalului Galați a fost respinsă ca nefondată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați. A fost

admisă acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligați pârâții să lase

reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în

Galați, compus din suprafața de teren de 377 mp și construcția de 227 mp

situată pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin raportul de

expertiză și anexa nr. 1 la acesta, întocmite de expert tehnic judiciar E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Consiliul Local Galați, că, prin Protocolul încheiat la 27 mai 2001,

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2000 și a adresei din 26 aprilie

2000, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” Galați a predat pârâtului Consiliul

Local Galați terenurile și clădirile în care acest liceu își desfășoară

activitatea.

În atare situație, Tribunalul a apreciat că

pârâtul Consiliul Local Galați, ca posesor neproprietar al imobilului din

litigiu, are calitate procesuală pasivă în cauza de față.

În acțiunea în revendicare are calitate

procesuala pasivă nu numai pârâtul care deține posesia bunului revendicat, ci

și persoana (fizica sau juridica) care administrează din punct de vedere

juridic bunul respectiv tulburându-l, astfel, pe proprietar în exercitarea

prerogativelor dreptului său de proprietate.

Pe cale de consecință, excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați a fost respinsă

ca nefondată.

Pe fondul litigiului, Tribunalul a reținut

că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub din 28 noiembrie 1946,

transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui , secția I, (fila 5),

imobilul situat în Galați, compus din teren și construcție, a fost dobândit

prin cumpărare de B., decedat, a cărui unică moștenitoare, în calitate de

nepoată de fiică-predecedata, este reclamanta, așa cum rezultă din certificatul

de calitate de moștenitor din 16 decembrie 2008 eliberat de B.N.P., F. și

Asociații (fila 4).

În atare situație, întrucât reclamanta și-a

dovedit dreptul de proprietate pentru imobilul revendicat, Tribunalul a

apreciat că sunt îndeplinite în cauza dispozițiile art. 480-481 C. civ. și ale art.

1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului (cu privire la garantarea dreptului de proprietate),

astfel că a admis acțiunea, obligând pe cele două pârâte să lase reclamantei în

deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în municipiul Galați,

compus din suprafața de 377 mp și construcția de 227 mp situata pe acest teren,

așa cum au fost identificate în raportul de expertiza și anexa nr. 1, întocmit

de expert E. (filele 168-171).

Împotriva sentinței civile nr. 1642 din 15

septembrie 2011 a Tribunalului Galați a declarat apel pârâtul Municipiul Galați

prin primar, criticând-o pe motive de nelegalitate.

În esență, apelantul a susținut că în mod

greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat în

condițiile în care, prin sentința civilă nr. 245 din 06 martie 2006 a

Tribunalului Galați au fost respinse definitiv și irevocabil pretențiile

reclamantei, instanța analizând cauza, în respectivul dosar, atât prin prisma

prevederilor art. 480 C. civ. cât și prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001.

Sub un alt aspect, apelantul a susținut că în

mod greșit a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii. În opinia

apelantului pârât, acțiunea în revendicare promovată de reclamantă, întemeiată

pe dispozițiile dreptului comun, este inadmisibilă în condițiile în care

imobilul în litigiu, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950,

intră sub incidența Legii nr. 10/2001 iar reclamanta nu a înțeles să urmeze

procedura specială de revendicare a imobilului instituită prin acest act

normativ.

Pe fond, apelantul a susținut că, în

operațiunea de comparare a titlurilor, instanța de fond a ignorat faptul că,

prin O.U.G. nr. 30/2000 și în baza Protocolului nr. 27682 din 29 mai 2001,

bunul revendicat a intrat de drept din patrimoniul statului în patrimoniul Municipiului

Galați, titlul pârâtului fiind mai caracterizat decât cel al reclamantei.

În schimb, reclamanta a prezentat, în

dovedirea dreptului său de proprietate, un act de vânzare-cumpărare incomplet,

mai precis o copie de pe Registrul de transcripțiuni din anul 1946 al

Tribunalului Covurlui, fără schița anexă, act care, în opinia apelantului nu

poate constitui o probă pe baza căreia să se poată stabili calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită.

A solicitat admiterea apelului și schimbarea

în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Intimata reclamantă nu a formulat

întâmpinare, dar, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 05 martie 2012

a solicitat respingerea apelului declarat de pârât și menținerea sentinței atacate

ca fiind temeinică și legală.

A susținut, în esență, că în cauză nu există

autoritate de lucru judecat întrucât, în litigiul anterior, soluționat prin

sentința civilă nr. 245/2006 a Tribunalului Galați, temeiul de drept al

acțiunii deduse judecății l-a constituit prevederile Legii nr. 10/2001,

acțiunea fiind respinsă ca tardiv formulată.

Prin urmare, nu există tripla identitate de

părți, obiect și cauză cerută de dispozițiile art. 120

1

C. civ.,

astfel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat.

Sub un alt aspect, intimata reclamantă a

susținut că nici excepția inadmisibilității acțiunii reiterată de către pârât

nu poate fi primită, dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii negăsindu-și

aplicabilitatea în cauză în condițiile în care acțiunea anterioară, întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu a fost soluționată pe fond ci pe excepția

tardivității. Motivele care au împiedicat-o pe reclamantă să promoveze în

termen acțiunea în revendicare potrivit procedurii speciale reglementate de

Legea nr. 10/2001 au fost prezentate pe larg în cadrul litigiului anterior, au

fost de natură obiectivă și au fost primite ca atare, ca și argument juridic

explicativ, în hotărârea fondului. În opinia reclamantei, faptul că în

considerentele hotărârii nu se face referire expresă la acest aspect trebuie

privit ca o acceptare tacită a lui prin preluare din acțiunea introductivă și

nu constituie un motiv de desființare a hotărârii atacate cu atât mai mult cu

cât instanța de control judiciar poate substitui propria sa motivare celei a

instanței de fond.

Pe de altă parte, reclamanta consideră că,

atât timp cât imobilul nu a ieșit din sfera de dispoziție juridică a pârâtelor

pe temeiul prevederilor altei legi adoptate anterior Legii nr. 10/2001,

acțiunea dedusă judecății este principial admisibilă întrucât formularea ei nu

aduce atingere securității altor raporturi juridice și nici drepturilor altor

persoane, prezentarea situației care a împiedicat-o pe reclamantă să acționeze

până în prezent fiind făcută exclusiv pentru justificarea întârzierii și

nicidecum a pasivității sale.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că

preluarea imobilului în litigiu de către stat s-a făcut în baza unui act

normativ care încălca prevederile Constituției și ale acordurilor

internaționale semnate de România, fiind, astfel, un act abuziv, că a făcut

dovada dreptului de proprietate al autorului ei și că dreptul de proprietate al

acestuia nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, împrejurări față de care,

reclamanta consideră că susținerile apelantului pârât referitoare la faptul că

titlul său de proprietate ar fi mai caracterizat nu pot fi primite.

Judecarea prezentului apel a fost suspendată

în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/121/2008 al Tribunalului Galați,

dosar având ca obiect refacerea sentinței nr. 21/1948 a Tribunalului Covurlui, secția

I, privind adopția numitei C., mama reclamantei, de către familia B. și D.

Prin sentința civilă nr. 15 din 21 februarie 2013

a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 420 din 09

septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, cererea reclamantei de refacere a

sentinței de adopție a fost respinsă ca nefondată, instanțele reținând, în

esență, că, în realitate, sentința de adopție nr. 21/1948, în realitate, nu a

existat niciodată.

Ulterior soluționării acestui litigiu,

prezenta cauză a fost repusă pe rol la solicitarea apelantului pârât.

Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea

calității sale de moștenitor al fostului proprietar al imobilului revendicat, B.,

certificatul de moștenitor eliberat de Tribunalul de Primă Instanță Atena, din

care rezultă că aceasta este moștenitoare „în proporție de ¾ în

indiviziune din averea mobilă și imobilă a acestuia”.

Față de înscrisul nou depus la dosar,

apelantul pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale active exclusive

a reclamantei precum și nulitatea certificatului de moștenitor, apreciind că,

atât timp cât s-a stabilit că mama reclamantei nu a fost niciodată adoptată de

familia Constantinidis, certificatul de moștenitor întocmit de pe urma

defunctului, în care apare ca moștenitor reclamanta, este nul, fiind act

subsecvent adopției.

Prin notele de concluzii depuse la dosar la

data de 20 aprilie 2015, reclamanta a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Municipiului Galați prin primar, susținând, în esență, că,

așa cum rezultă din Protocolul nr. 27682 din 29 mai 2001, imobilul în litigiu a

fost transferat în domeniul public al Municipiului Galați, către Consiliul

Local Galați, acesta din urmă având în administrare bunul revendicat, astfel că

doar Consiliul Local are calitatea de pârât în cauză.

A solicitat, pe cale de consecință, admiterea

apelului declarat de Municipiul Galați prin primar și schimbarea în parte a

sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale

pasive a acestui pârât.

Referitor la excepțiile invocate de apelantul

pârât, Municipiul Galați, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și cea

a autorității de lucru judecat (invocate la fond și reiterate prin motivele de

apel), precum și excepția lipsei calității procesuale active exclusive a

reclamantei și cea a nulității certificatului de moștenitor eliberat de

Tribunalul de Primă Instanță Atena, depus de reclamantă la dosar în apel,

(excepții invocate în calea de atac, urmare depunerii la dosar, de către

reclamantă a certificatului de moștenitor), Curtea a apreciat că, într-o

ierarhie a acestora, făcută în funcție de prioritatea pe care o au în

operațiunea de soluționare, primează excepția inadmisibilității acțiunii,

excepție a cărei analizare și soluționare face de prisos luarea în discuție a

celorlalte excepții precum și cercetarea în fond a cererii.

Prin Decizia civilă nr. 127/A din 21

septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a

fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Municipiul Galați invocată de intimata reclamantă.

A admis apelul declarat de pârâtul Municipiul

Galați prin primar împotriva sentinței civile nr. 1692 din 15 septembrie 201 pronunțată

de Tribunalul Galați, secția I civilă.

A schimbat în tot sentința civilă nr. 1642

din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galați în sensul că a respins acțiunea

formulată de reclamanta A. ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un recurs

în interesul legii, s-a statuat, cu referire la acțiunile întemeiate pe

dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele

judecătorești, că, în drept, concursul dintre legea specială și legea generală

se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia

generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea

specială.

Totodată, s-a precizat că, în cazul în care

sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001,

și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate.

Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare,

întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere

unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.

Reclamanta se află în situația de a solicita

direct în instanță, prin formularea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe

dispozițiile dreptului comun, să fie obligați pârâții să îi lase în deplină

proprietate și pașnică folosință, imobilul situat în Galați, compus din teren

în suprafață de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta, invocând preluarea

abuzivă, fără titlu valabil.

Temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată indicat, vizează dispozițiile art. 480 C. civ., cu referire și la

dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Curtea a apreciat că, în acord cu principiul

specialia generalibus derogant, așa cum a fost interpretat acesta de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 33/2008, dispozițiile

Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului

comun, astfel că, după adoptarea legii de reparație, nu mai există

posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 10/2001 și a

recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acțiuni

întemeiate pe dispozițiile C. civ.

Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură

administrativă prealabilă, cât și anumite termene și sancțiuni menite să

limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele

preluate abuziv de stat, astfel că, în prezent, Legea nr. 10/2001, în limitele

date de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie

dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără

titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În fapt, reclamanta a formulat o notificare,

în procedura Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a

imobilului în litigiu, dar aceasta a fost făcută cu mult după expirarea

termenului legal instituit de legea specială în acest sens, respectiv abia la

data de 16 septembrie 2005, în condițiile în care, termenul limită a fost 14

februarie 2002.

Notificarea nu a fost soluționată, Municipiul

Galați, prin primar, comunicându-i petentei, cu adresa din 07 octombrie 2005,

că aceasta a fost făcută peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Ca urmare, reclamanta s-a adresat instanței

de judecată, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, să îi fie retrocedat

imobilul.

Prin sentința civilă nr. 245 din 06 martie 2006

a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 77 din 14 aprilie 2008

a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7844 din 09

decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea reclamantei a

fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a formulat

notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, reclamanta nu a urmat procedura

de revendicare a imobilului instituită prin Legea nr. 10/2001 din motive care

îi sunt imputabile exclusiv, depășirea termenului de formulare a notificării

nefiind justificată de nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi

împiedicat să acționeze în termen.

Împrejurarea invocată de reclamantă, în

sensul că nu a putut formula notificarea în termen întrucât nu a fost în

posesia tuturor actelor doveditoare ale dreptului său de proprietate, a fost

analizată de către instanțele învestite cu soluționarea acțiunii întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și apreciată ca fiind lipsită de relevanță, în

condițiile în care actele doveditoare puteau fi depuse și ulterior formulării

notificării.

Prin urmare, nimic nu o împiedica pe

reclamantă să formuleze în termen notificarea și abia apoi să depună actele

doveditoare ale dreptului său de proprietate. Sunt aspecte intrate în puterea

lucrului judecat, care nu mai pot fi repuse în discuție.

Perioada de timp scursă de la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001) și până la expirarea termenului

de depunere a notificărilor, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001

și O.U.G. nr. 145/2001, ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare

obținerii tuturor probelor pe care le aprecia ca fiind necesare soluționării

pretențiilor sale. Pe de altă parte, chiar în situația în care această perioadă

ar fi fost insuficientă, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 24 și

următoarele din Legea nr. 10/2001, o eventuală dispoziție de respingere a

notificării formulate de reclamantă, pe considerentul că lipsesc acte

doveditoare, ar fi putut fi atacată în instanță, iar, în acest cadru procesual,

reclamanta ar fi dispus de mai multe mijloace pentru valorificarea drepturilor

recunoscute de Legea nr. 10/2001.

Or, reclamanta nu a înțeles să procedeze în

acest mod, ci, dimpotrivă, a manifestat lipsă de diligență, a pierdut termenele

instituite prin dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 și, după o

încercare eșuată de a obține, totuși, în procedura specială instituită de acest

act normativ, o soluționare a pretențiilor sale, dincolo de termenele legale, a

promovat prezenta acțiune, prevalându-se, de această dată, de dispozițiile

dreptului comun.

Împotriva acestei din urmă decizii și a

încheierii de ședință din 9 septembrie 2015 pronunțată în camera de consiliu

reclamanta A. a formulat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:

Prin încheierea din 9 septembrie 2015, a fost

respinsă ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor G. și H. formulată în

temeiul art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe motiv

că acestea pronunțându-se la termenul din 22 aprilie 2015 în ședință publică în

sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului

pârât Municipiul Galați prin primar deveniseră incompatibili să soluționeze din

nou, la termenul din 20 mai 2015, aceeași excepție.

Din motivarea acestei încheieri rezultă că,

„după examinarea mențiunilor caietului de ședință al grefierului și

înregistrării audio a dezbaterilor la termenul din 22 aprilie 2015, completul

recuzat a constatat că nu se pronunțase asupra calității procesuale pasive a

apelantului Municipiul Galați prin primar așa cum din eroare reiese din încheierea

de ședință din 4 martie 2015, motiv pentru care a dispus refacerea acestei

încheieri”.

Practic, în modalitatea prezentată completul

care a soluționat cererea de recuzare nu a realizat chiar el, așa cum era

obligatoriu și procedural verificarea înregistrării audio a dezbaterilor de la

termenul din 4 martie 2015, ci și-a însușit constatările făcute chiar de

completul care fusese recuzat.

În aceste împrejurări, și cum din

considerentele Deciziei civile nr. 127/A din 21 septembrie 2015 rezultă că aspectul

calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați constituie un element

esențial al analizei care a condus la pronunțarea soluției recurate, este

evident că această soluție finală a fost pronunțată de magistrați care

deveniseră incompatibili, să continue soluționarea pe fond a cauzei.

Recurenta-reclamantă a mai criticat hotărârea

atacată și pentru nelegala rezolvare a acțiunii în revendicare ca inadmisibilă

cu motivarea că acesta nu a făcut dovada unei împrejurări care să o împiedice

să formuleze în termenul prevăzut de legea specială notificare către

deținătorul terenului.

În acest sens, reclamanta a susținut că este

unica moștenitoare în calitate de nepoată de fiică predecedată a numitului B.,

astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor din 16 decembrie

2008 eliberat de B.N.P., F. și Asociații.

Imobilul în litigiu a fost dobândit prin

cumpărare de către B., conform actului de vânzare autentificat din 28 noiembrie

1946 și transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui.

Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului

Județului Covurlui, secția I, prin care s-a încuviințat adopția mamei

reclamantei, C., de către D. și B. (soți) a fost reconstituită prin sentința

civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, întrucât originalul

nu se mai găsea în posesia Direcției Naționale a Arhivelor Statului,

împrejurare care a împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze

notificare pentru restituirea imobilului în litigiu.

În aceste condiții, instanța de apel a

ignorat analizarea acestui aspect justificator al nerealizării în termenul

legal a notificării prevăzută de legea specială, situație care trebuia privită

ca și o împrejurare obiectivă de natură a-i permite să își apere dreptul său pe

temeiul dispozițiilor din dreptul comun și nu ca expresie a propriei culpe

constând în neobservarea cerințelor legii speciale.

Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia

atacată ca nelegală și pentru analiza pe baza căreia instanța de apel a reținut

că imobilul în litigiu aparține domeniului public al unității administrativ

teritoriale a Municipiului Galați prin raportare la conținutul Protocolului nr.

27682 din 29 mai 2011 și prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 30/2000.

Potrivit acestui protocol regimul acestui bun

este dat de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, caz în care în mod

corect administrarea sa este realizată de Consiliul Local Galați, calitate în raport

de care trebuia corect dezbătută și excepția lipsei calității procesuale a

pârâtului apelant Municipiul Galați.

În raport cu cele expuse recurenta-reclamantă

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a

fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Recurenta - reclamantă și-a încadrat

dezvoltarea criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

sub două aspecte: nelegala soluționare a cererii de recuzare a completului de

judecată compus din judecătorii G. și H. și rezolvarea greșită a acțiunii în

revendicare imobiliară formulată de reclamantă.

În speță, cererea de recuzare a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., text potrivit căruia judecătorul poate fi recuzat „când și-a

exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost

desemnat să o judece”.

S-a invocat în cererea de recuzare faptul că

la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, când s-a solicitat

cuvântul pentru susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a

apelantului-pârât Municipiul Galați prin primar, instanța a constatat că

excepția fusese rezolvată prin respingere conform încheierii de ședință din

data de 22 aprilie 2015.

La acest din urmă termen, instanța, în

aceeași compunere, a dispus verificarea caietului de ședință al grefierului și

înregistrarea ședinței de judecată din data de 4 martie 2015, în sensul de a se

constata dacă instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive a apelantului Municipiul Galați prin primar.

În urma verificărilor efectuate, s-a

constatat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale

pasive a apelantului - pârât, așa cum din eroare s-a consemnat în încheierea de

ședință din data de 4 martie 2015, motiv pentru care s-a dispus rectificarea

acestei încheieri.

Faptul că membrii completului de judecată

care au soluționat cererea de recuzare nu au realizat chiar ei, procedura

verificării înregistrării audio a dezbaterilor de la termenul din 4 martie

2015, nu poate constitui motiv de a crede că judecătorii nu au făcut o analiză

obiectivă a încheierii de ședință din data de 4 martie 2015 din care rezultă

fără putință de tăgadă eroarea strecurată în conținutul considerentelor acestei

încheieri cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale

pasive a apelantului - pârât.

De altfel, pentru acest motiv s-a dispus

rectificarea încheierii de ședință.

Nefondată este și critica referitoare la

motivul de soluționare a acțiunii în revendicare formulată de reclamanta A..

Prin cererea introductivă de instanță

formulată la data de 18 mai 2009 reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților

Municipiul Galați prin primar și Consiliul Local Galați să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Galați, compus din

teren în suprafață de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 480 C. civ.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

imobilul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către B. conform actului

de vânzare autentificat din 28 noiembrie 1946 și transcris din 11 decembrie

1946 la Tribunalul Covurlui, secția I-a.

Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului

Județului Covurlui prin care s-a încuviințat adopția mamei reclamantei, C., de

către D. și B. (soți), a fost reconstituită prin sentința civilă nr. 113 din 13

octombrie 2008 a Tribunalului Galați întrucât originalul nu se mai regăsea în

posesia Direcției Naționale a Arhivelor Statului. Lipsa acestei hotărâri a

împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze notificarea pentru

restituirea imobilului în litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001.

Referitor la situația juridică a imobilului

reclamanta a arătat că a fost preluat de stat ca urmare a aplicării Decretului nr.

92/1950 privind naționalizarea unor imobile.

Fiind vorba de un imobil trecut în

patrimoniul statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001,

instanța de apel în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile legii

speciale de reparație, dispoziții ce se aplică prioritar în raport cu dreptul

comun, respectiv art. 480 C. civ. invocat de reclamantă prin acțiune.

În speță, prin notificările formulate la data

de 16 septembrie 2005 reclamanta a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilelor situate în Galați, a fabricii de textile și

a suprafeței de 5 ha teren situat în Galați, dar și a imobilelor situate în

Galați, foste proprietatea unchiului său I.

Municipiul Galați prin primar a comunicat

reclamantei cu adresa din 7 octombrie 2015 că notificările au fost făcute peste

termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, reclamanta a contestat dispoziția

emisă de Municipiul Galați prin primar, astfel că prin sentința civilă nr. 245

din 6 martie 2006 a Tribunaluluui Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 27

din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin Decizia civilă nr.

7844 din 9 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea a

fost respinsă cu motivarea că notificarea nu a fost formulată în termenul

prevăzut de art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, hotărârea instanței de

apel este legală și prin raportare la dispozițiile Deciziei nr. 33/2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un

recurs în interesul legii, care tranșând raportul dintre legea specială și

dreptul comun, a statuat în sensul că nu există posibilitatea de a se opta

între aplicarea Legii nr. 10/2001, și aplicarea dreptului comun în materia

revendicării, decât cu riscul încălcării principiului specialia generalibus

derogant.

Critica reclamantei referitoare la faptul că,

nefiind în posesia Hotărârii nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui, a fost

împiedicată în mod obiectiv să formuleze notificarea pentru restituirea

imobilului în litigiu, împrejurare pe care instanța de apel a ignorat-o este,

de asemenea, nefondată.

Din considerentele deciziei atacate rezultă

că instanța de apel a analizat această împrejurare obiectivă, stabilind, în

raport de perioada scursă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

(februarie 2001) și până la expirarea termenului de depunere a notificărilor,

termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 107/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, că

această perioadă ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare pentru

soluționarea pretențiilor sale.

În același sens, art. 21 alin. (1) și (5) din

Legea nr. 10/2001 privește exclusiv perioada de timp în care partea interesată

este obligată a comunica notificarea, iar termenul de depunere a actelor

doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefiind unul de

decădere, reclamanta ar fi avut posibilitatea să continue procedura administrativă

de restituire a imobilului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 9 septembrie 2015 și a Deciziei

nr. 127/A din 21 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17

februarie 2016.