ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2016

Decizia nr. 347/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata sub nr. x/121/2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâții Municipiul Galați și Consiliul Local Galați, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Galați, compus din teren în suprafața de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare, în calitate de nepoată de fiică predecedată, a lui B., decedat.

Imobilul în litigiu a fost dobândit de către B., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 noiembrie 1946 și transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui, secția I. Reclamanta a mai arătat că, prin sentința civila nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, a fost reconstituită Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui, secția I, prin care s-a încuviințat adopția mamei reclamantei (C.), de către D. și B. (soți). În ce privește situația juridică a bunului revendicat, reclamanta a precizat că acesta apare ca fiind preluat de stat ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile și transmis în administrarea pârâtei care, de peste 19 ani, nu a efectuat nici un act de conservare, imobilul construcție fiind într-o stare avansată de degradare.

A menționat, totodată, că dreptul de proprietate deținut de autorul său nu a ieșit niciodată din sfera lui de dispoziție ca urmare a manifestării de voință a acestuia concretizată în acte juridice valabile, și, astfel, acest drept este valabil și în prezent. A depus la dosar înscrisuri și a invocat, în drept, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Dreptului Omului, precum și dispozițiile art. 480 C. civ. Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galați a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați, excepția autorității de lucru judecat, excepția netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.

La termenul de judecată din 13 octombrie 2009, instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cauza întrucât valoarea imobilului este de 510.000 lei. Totodată, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale a Consiliului Local Galați și a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat. Prin încheierea din 16 octombrie 2009, această excepție a fost respinsă. Ulterior, la termenul de judecata din 30 noiembrie 2009, a fost pusă în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2009 cu motivarea că acțiunea în revendicare de față este supusă prevederilor C. civ. La termenul de judecata din 11 ianuarie 2010, reprezentantul pârâtei a depus la dosar Protocolul încheiat la 27 mai 2001 prin care imobilul a intrat în patrimoniul Municipiului Galați, precum și O.U.

nr. 30 din 14 aprilie 2000. La același termen, la solicitarea reclamantei, a fost admisă proba cu expertiza topometrică pentru a se identifica prin dimensiuni și vecinătăți imobilul situat în Galați, compus din teren în suprafața de 1.761,28 mp și construcțiile existente pe acesta. S-a mai solicitat ca, în situația existenței unor construcții noi amplasate pe terenul respectiv, să se facă descrierea acestora și să se stabilească proprietarul. La termenul de judecata din 27 mai 2011, apărătorul pârâtului Consiliul Local Galați a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Galați, invocând în drept dispozițiile art. 20, 21 și 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

Prin sentința civilă nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galați a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în Galați, compus din suprafața de teren de 377 mp și construcția de 227 mp situată pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză și anexa nr. 1 la acesta, întocmite de expert tehnic judiciar E. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați, că, prin Protocolul încheiat la 27 mai 2001, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 30/2000 și a adresei din 26 aprilie 2000, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” Galați a predat pârâtului Consiliul Local Galați terenurile și clădirile în care acest liceu își desfășoară activitatea. În atare situație, Tribunalul a apreciat că pârâtul Consiliul Local Galați, ca posesor neproprietar al imobilului din litigiu, are calitate procesuală pasivă în cauza de față. În acțiunea în revendicare are calitate procesuala pasivă nu numai pârâtul care deține posesia bunului revendicat, ci și persoana (fizica sau juridica) care administrează din punct de vedere juridic bunul respectiv tulburându-l, astfel, pe proprietar în exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate. Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galați a fost respinsă ca nefondată.

Pe fondul litigiului, Tribunalul a reținut că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub din 28 noiembrie 1946, transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui , secția I, (fila 5), imobilul situat în Galați, compus din teren și construcție, a fost dobândit prin cumpărare de B., decedat, a cărui unică moștenitoare, în calitate de nepoată de fiică-predecedata, este reclamanta, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor din 16 decembrie 2008 eliberat de B.N.P., F. și Asociații (fila 4). În atare situație, întrucât reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate pentru imobilul revendicat, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauza dispozițiile art. 480-481 C. civ.

și ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului (cu privire la garantarea dreptului de proprietate), astfel că a admis acțiunea, obligând pe cele două pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în municipiul Galați, compus din suprafața de 377 mp și construcția de 227 mp situata pe acest teren, așa cum au fost identificate în raportul de expertiza și anexa nr. 1, întocmit de expert E. (filele 168-171). Împotriva sentinței civile nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galați a declarat apel pârâtul Municipiul Galați prin primar, criticând-o pe motive de nelegalitate.

În esență, apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 245 din 06 martie 2006 a Tribunalului Galați au fost respinse definitiv și irevocabil pretențiile reclamantei, instanța analizând cauza, în respectivul dosar, atât prin prisma prevederilor art. 480 C. civ. cât și prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001. Sub un alt aspect, apelantul a susținut că în mod greșit a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii. În opinia apelantului pârât, acțiunea în revendicare promovată de reclamantă, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, este inadmisibilă în condițiile în care imobilul în litigiu, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, intră sub incidența Legii nr. 10/2001 iar reclamanta nu a înțeles să urmeze procedura specială de revendicare a imobilului instituită prin acest act normativ.

Pe fond, apelantul a susținut că, în operațiunea de comparare a titlurilor, instanța de fond a ignorat faptul că, prin O.U.G. nr. 30/2000 și în baza Protocolului nr. 27682 din 29 mai 2001, bunul revendicat a intrat de drept din patrimoniul statului în patrimoniul Municipiului Galați, titlul pârâtului fiind mai caracterizat decât cel al reclamantei. În schimb, reclamanta a prezentat, în dovedirea dreptului său de proprietate, un act de vânzare-cumpărare incomplet, mai precis o copie de pe Registrul de transcripțiuni din anul 1946 al Tribunalului Covurlui, fără schița anexă, act care, în opinia apelantului nu poate constitui o probă pe baza căreia să se poată stabili calitatea reclamantei de persoană îndreptățită.

A solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 05 martie 2012 a solicitat respingerea apelului declarat de pârât și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. A susținut, în esență, că în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât, în litigiul anterior, soluționat prin sentința civilă nr. 245/2006 a Tribunalului Galați, temeiul de drept al acțiunii deduse judecății l-a constituit prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea fiind respinsă ca tardiv formulată. Prin urmare, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de dispozițiile art. 120 1 C. civ., astfel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat.

Sub un alt aspect, intimata reclamantă a susținut că nici excepția inadmisibilității acțiunii reiterată de către pârât nu poate fi primită, dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii negăsindu-și aplicabilitatea în cauză în condițiile în care acțiunea anterioară, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu a fost soluționată pe fond ci pe excepția tardivității. Motivele care au împiedicat-o pe reclamantă să promoveze în termen acțiunea în revendicare potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 au fost prezentate pe larg în cadrul litigiului anterior, au fost de natură obiectivă și au fost primite ca atare, ca și argument juridic explicativ, în hotărârea fondului.

În opinia reclamantei, faptul că în considerentele hotărârii nu se face referire expresă la acest aspect trebuie privit ca o acceptare tacită a lui prin preluare din acțiunea introductivă și nu constituie un motiv de desființare a hotărârii atacate cu atât mai mult cu cât instanța de control judiciar poate substitui propria sa motivare celei a instanței de fond. Pe de altă parte, reclamanta consideră că, atât timp cât imobilul nu a ieșit din sfera de dispoziție juridică a pârâtelor pe temeiul prevederilor altei legi adoptate anterior Legii nr. 10/2001, acțiunea dedusă judecății este principial admisibilă întrucât formularea ei nu aduce atingere securității altor raporturi juridice și nici drepturilor altor persoane, prezentarea situației care a împiedicat-o pe reclamantă să acționeze până în prezent fiind făcută exclusiv pentru justificarea întârzierii și nicidecum a pasivității sale.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că preluarea imobilului în litigiu de către stat s-a făcut în baza unui act normativ care încălca prevederile Constituției și ale acordurilor internaționale semnate de România, fiind, astfel, un act abuziv, că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei și că dreptul de proprietate al acestuia nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, împrejurări față de care, reclamanta consideră că susținerile apelantului pârât referitoare la faptul că titlul său de proprietate ar fi mai caracterizat nu pot fi primite. Judecarea prezentului apel a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/121/2008 al Tribunalului Galați, dosar având ca obiect refacerea sentinței nr. 21/1948 a Tribunalului Covurlui, secția I, privind adopția numitei C., mama reclamantei, de către familia B. și D. Prin sentința civilă nr. 15 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Galați, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 420 din 09 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, cererea reclamantei de refacere a sentinței de adopție a fost respinsă ca nefondată, instanțele reținând, în esență, că, în realitate, sentința de adopție nr. 21/1948, în realitate, nu a existat niciodată. Ulterior soluționării acestui litigiu, prezenta cauză a fost repusă pe rol la solicitarea apelantului pârât.

Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea calității sale de moștenitor al fostului proprietar al imobilului revendicat, B., certificatul de moștenitor eliberat de Tribunalul de Primă Instanță Atena, din care rezultă că aceasta este moștenitoare „în proporție de ¾ în indiviziune din averea mobilă și imobilă a acestuia”. Față de înscrisul nou depus la dosar, apelantul pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale active exclusive a reclamantei precum și nulitatea certificatului de moștenitor, apreciind că, atât timp cât s-a stabilit că mama reclamantei nu a fost niciodată adoptată de familia Constantinidis, certificatul de moștenitor întocmit de pe urma defunctului, în care apare ca moștenitor reclamanta, este nul, fiind act subsecvent adopției.

Prin notele de concluzii depuse la dosar la data de 20 aprilie 2015, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Galați prin primar, susținând, în esență, că, așa cum rezultă din Protocolul nr. 27682 din 29 mai 2001, imobilul în litigiu a fost transferat în domeniul public al Municipiului Galați, către Consiliul Local Galați, acesta din urmă având în administrare bunul revendicat, astfel că doar Consiliul Local are calitatea de pârât în cauză. A solicitat, pe cale de consecință, admiterea apelului declarat de Municipiul Galați prin primar și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Referitor la excepțiile invocate de apelantul pârât, Municipiul Galați, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și cea a autorității de lucru judecat (invocate la fond și reiterate prin motivele de apel), precum și excepția lipsei calității procesuale active exclusive a reclamantei și cea a nulității certificatului de moștenitor eliberat de Tribunalul de Primă Instanță Atena, depus de reclamantă la dosar în apel, (excepții invocate în calea de atac, urmare depunerii la dosar, de către reclamantă a certificatului de moștenitor), Curtea a apreciat că, într-o ierarhie a acestora, făcută în funcție de prioritatea pe care o au în operațiunea de soluționare, primează excepția inadmisibilității acțiunii, excepție a cărei analizare și soluționare face de prisos luarea în discuție a celorlalte excepții precum și cercetarea în fond a cererii.

Prin Decizia civilă nr. 127/A din 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați invocată de intimata reclamantă. A admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin primar împotriva sentinței civile nr. 1692 din 15 septembrie 201 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă. A schimbat în tot sentința civilă nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galați în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat, cu referire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, că, în drept, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.

Totodată, s-a precizat că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Reclamanta se află în situația de a solicita direct în instanță, prin formularea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, să fie obligați pârâții să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință, imobilul situat în Galați, compus din teren în suprafață de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta, invocând preluarea abuzivă, fără titlu valabil.

Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat, vizează dispozițiile art. 480 C. civ., cu referire și la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a apreciat că, în acord cu principiul specialia generalibus derogant, așa cum a fost interpretat acesta de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 33/2008, dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului comun, astfel că, după adoptarea legii de reparație, nu mai există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 10/2001 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile C. civ.

Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură administrativă prealabilă, cât și anumite termene și sancțiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat, astfel că, în prezent, Legea nr. 10/2001, în limitele date de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În fapt, reclamanta a formulat o notificare, în procedura Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, dar aceasta a fost făcută cu mult după expirarea termenului legal instituit de legea specială în acest sens, respectiv abia la data de 16 septembrie 2005, în condițiile în care, termenul limită a fost 14 februarie 2002. Notificarea nu a fost soluționată, Municipiul Galați, prin primar, comunicându-i petentei, cu adresa din 07 octombrie 2005, că aceasta a fost făcută peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, să îi fie retrocedat imobilul. Prin sentința civilă nr. 245 din 06 martie 2006 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 77 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7844 din 09 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Prin urmare, reclamanta nu a urmat procedura de revendicare a imobilului instituită prin Legea nr. 10/2001 din motive care îi sunt imputabile exclusiv, depășirea termenului de formulare a notificării nefiind justificată de nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să acționeze în termen.

Împrejurarea invocată de reclamantă, în sensul că nu a putut formula notificarea în termen întrucât nu a fost în posesia tuturor actelor doveditoare ale dreptului său de proprietate, a fost analizată de către instanțele învestite cu soluționarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și apreciată ca fiind lipsită de relevanță, în condițiile în care actele doveditoare puteau fi depuse și ulterior formulării notificării. Prin urmare, nimic nu o împiedica pe reclamantă să formuleze în termen notificarea și abia apoi să depună actele doveditoare ale dreptului său de proprietate. Sunt aspecte intrate în puterea lucrului judecat, care nu mai pot fi repuse în discuție. Perioada de timp scursă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001) și până la expirarea termenului de depunere a notificărilor, termen prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare obținerii tuturor probelor pe care le aprecia ca fiind necesare soluționării pretențiilor sale. Pe de altă parte, chiar în situația în care această perioadă ar fi fost insuficientă, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 24 și următoarele din Legea nr. 10/2001, o eventuală dispoziție de respingere a notificării formulate de reclamantă, pe considerentul că lipsesc acte doveditoare, ar fi putut fi atacată în instanță, iar, în acest cadru procesual, reclamanta ar fi dispus de mai multe mijloace pentru valorificarea drepturilor recunoscute de Legea nr. 10/2001.

Or, reclamanta nu a înțeles să procedeze în acest mod, ci, dimpotrivă, a manifestat lipsă de diligență, a pierdut termenele instituite prin dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 și, după o încercare eșuată de a obține, totuși, în procedura specială instituită de acest act normativ, o soluționare a pretențiilor sale, dincolo de termenele legale, a promovat prezenta acțiune, prevalându-se, de această dată, de dispozițiile dreptului comun. Împotriva acestei din urmă decizii și a încheierii de ședință din 9 septembrie 2015 pronunțată în camera de consiliu reclamanta A. a formulat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate: Prin încheierea din 9 septembrie 2015, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor G. și H. formulată în temeiul art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., pe motiv că acestea pronunțându-se la termenul din 22 aprilie 2015 în ședință publică în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât Municipiul Galați prin primar deveniseră incompatibili să soluționeze din nou, la termenul din 20 mai 2015, aceeași excepție. Din motivarea acestei încheieri rezultă că, „după examinarea mențiunilor caietului de ședință al grefierului și înregistrării audio a dezbaterilor la termenul din 22 aprilie 2015, completul recuzat a constatat că nu se pronunțase asupra calității procesuale pasive a apelantului Municipiul Galați prin primar așa cum din eroare reiese din încheierea de ședință din 4 martie 2015, motiv pentru care a dispus refacerea acestei încheieri”.

Practic, în modalitatea prezentată completul care a soluționat cererea de recuzare nu a realizat chiar el, așa cum era obligatoriu și procedural verificarea înregistrării audio a dezbaterilor de la termenul din 4 martie 2015, ci și-a însușit constatările făcute chiar de completul care fusese recuzat. În aceste împrejurări, și cum din considerentele Deciziei civile nr. 127/A din 21 septembrie 2015 rezultă că aspectul calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați constituie un element esențial al analizei care a condus la pronunțarea soluției recurate, este evident că această soluție finală a fost pronunțată de magistrați care deveniseră incompatibili, să continue soluționarea pe fond a cauzei.

Recurenta-reclamantă a mai criticat hotărârea atacată și pentru nelegala rezolvare a acțiunii în revendicare ca inadmisibilă cu motivarea că acesta nu a făcut dovada unei împrejurări care să o împiedice să formuleze în termenul prevăzut de legea specială notificare către deținătorul terenului. În acest sens, reclamanta a susținut că este unica moștenitoare în calitate de nepoată de fiică predecedată a numitului B., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor din 16 decembrie 2008 eliberat de B.N.P., F. și Asociații. Imobilul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către B., conform actului de vânzare autentificat din 28 noiembrie 1946 și transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui.

Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui, secția I, prin care s-a încuviințat adopția mamei reclamantei, C., de către D. și B. (soți) a fost reconstituită prin sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați, întrucât originalul nu se mai găsea în posesia Direcției Naționale a Arhivelor Statului, împrejurare care a împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze notificare pentru restituirea imobilului în litigiu. În aceste condiții, instanța de apel a ignorat analizarea acestui aspect justificator al nerealizării în termenul legal a notificării prevăzută de legea specială, situație care trebuia privită ca și o împrejurare obiectivă de natură a-i permite să își apere dreptul său pe temeiul dispozițiilor din dreptul comun și nu ca expresie a propriei culpe constând în neobservarea cerințelor legii speciale.

Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia atacată ca nelegală și pentru analiza pe baza căreia instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu aparține domeniului public al unității administrativ teritoriale a Municipiului Galați prin raportare la conținutul Protocolului nr. 27682 din 29 mai 2011 și prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 30/2000. Potrivit acestui protocol regimul acestui bun este dat de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, caz în care în mod corect administrarea sa este realizată de Consiliul Local Galați, calitate în raport de care trebuia corect dezbătută și excepția lipsei calității procesuale a pârâtului apelant Municipiul Galați. În raport cu cele expuse recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Recurenta - reclamantă și-a încadrat dezvoltarea criticilor formulate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub două aspecte: nelegala soluționare a cererii de recuzare a completului de judecată compus din judecătorii G. și H. și rezolvarea greșită a acțiunii în revendicare imobiliară formulată de reclamantă. În speță, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text potrivit căruia judecătorul poate fi recuzat „când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece”.

S-a invocat în cererea de recuzare faptul că la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, când s-a solicitat cuvântul pentru susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului-pârât Municipiul Galați prin primar, instanța a constatat că excepția fusese rezolvată prin respingere conform încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2015. La acest din urmă termen, instanța, în aceeași compunere, a dispus verificarea caietului de ședință al grefierului și înregistrarea ședinței de judecată din data de 4 martie 2015, în sensul de a se constata dacă instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului Municipiul Galați prin primar.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului - pârât, așa cum din eroare s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 4 martie 2015, motiv pentru care s-a dispus rectificarea acestei încheieri. Faptul că membrii completului de judecată care au soluționat cererea de recuzare nu au realizat chiar ei, procedura verificării înregistrării audio a dezbaterilor de la termenul din 4 martie 2015, nu poate constitui motiv de a crede că judecătorii nu au făcut o analiză obiectivă a încheierii de ședință din data de 4 martie 2015 din care rezultă fără putință de tăgadă eroarea strecurată în conținutul considerentelor acestei încheieri cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului - pârât.

De altfel, pentru acest motiv s-a dispus rectificarea încheierii de ședință. Nefondată este și critica referitoare la motivul de soluționare a acțiunii în revendicare formulată de reclamanta A.. Prin cererea introductivă de instanță formulată la data de 18 mai 2009 reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Municipiul Galați prin primar și Consiliul Local Galați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Galați, compus din teren în suprafață de 1.761,28 mp și construcția aflată pe acesta. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. civ. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către B. conform actului de vânzare autentificat din 28 noiembrie 1946 și transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui, secția I-a.

Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui prin care s-a încuviințat adopția mamei reclamantei, C., de către D. și B. (soți), a fost reconstituită prin sentința civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galați întrucât originalul nu se mai regăsea în posesia Direcției Naționale a Arhivelor Statului. Lipsa acestei hotărâri a împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze notificarea pentru restituirea imobilului în litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001. Referitor la situația juridică a imobilului reclamanta a arătat că a fost preluat de stat ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile. Fiind vorba de un imobil trecut în patrimoniul statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, instanța de apel în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile legii speciale de reparație, dispoziții ce se aplică prioritar în raport cu dreptul comun, respectiv art. 480 C. civ.

invocat de reclamantă prin acțiune. În speță, prin notificările formulate la data de 16 septembrie 2005 reclamanta a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor situate în Galați, a fabricii de textile și a suprafeței de 5 ha teren situat în Galați, dar și a imobilelor situate în Galați, foste proprietatea unchiului său I. Municipiul Galați prin primar a comunicat reclamantei cu adresa din 7 octombrie 2015 că notificările au fost făcute peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, reclamanta a contestat dispoziția emisă de Municipiul Galați prin primar, astfel că prin sentința civilă nr. 245 din 6 martie 2006 a Tribunaluluui Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 27 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7844 din 9 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea a fost respinsă cu motivarea că notificarea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, hotărârea instanței de apel este legală și prin raportare la dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un recurs în interesul legii, care tranșând raportul dintre legea specială și dreptul comun, a statuat în sensul că nu există posibilitatea de a se opta între aplicarea Legii nr. 10/2001, și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, decât cu riscul încălcării principiului specialia generalibus derogant. Critica reclamantei referitoare la faptul că, nefiind în posesia Hotărârii nr. 21/1948 a Tribunalului Județului Covurlui, a fost împiedicată în mod obiectiv să formuleze notificarea pentru restituirea imobilului în litigiu, împrejurare pe care instanța de apel a ignorat-o este, de asemenea, nefondată.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța de apel a analizat această împrejurare obiectivă, stabilind, în raport de perioada scursă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001) și până la expirarea termenului de depunere a notificărilor, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 107/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, că această perioadă ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare pentru soluționarea pretențiilor sale. În același sens, art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 privește exclusiv perioada de timp în care partea interesată este obligată a comunica notificarea, iar termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefiind unul de decădere, reclamanta ar fi avut posibilitatea să continue procedura administrativă de restituire a imobilului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 9 septembrie 2015 și a Deciziei nr. 127/A din 21 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2016.