Decizia nr. 99/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2007 la Tribunalul Galați, secția civilă, reclamantul Municipiul Galați, prin reprezentant Primarul municipiului Galați, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galați, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/4 octombrie 2007 încheiat de pârâtă cu numiții B. și C.. Totodată, s-a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în municipiul Galați, str. x în suprafață de 7.684 mp. În fapt, s-au arătat următoarele: - că reclamantul este proprietar al terenului revendicat în baza Ordinului nr. 142/26 aprilie 2007 emis de Prefect, drept înscris în cartea Funciară nr. x, iar în luna octombrie 2007, când a vrut să-și exercite prerogativele de proprietar, a constatat că în cartea funciară era intabulată sentința civilă nr. 125/11 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați în favoarea numitului D., pentru suprafața de teren de 7.684 mp; - că verificările efectuate au evidențiat faptul potrivit căruia această hotărâre este falsă și nu a fost pronunțată de Judecătoria Galați; - că, întrucât există aparență de autenticitate, în baza acestei sentințe s-a procedat la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare succesive și, astfel, D. a vândut numitului E., iar acesta a vândut familiei B. și C., care a revândut imobilul pârâtei. S-a susținut de către reclamant că actul de proprietate al pârâtei este nul absolut. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 948 și următoarele C. civ. Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2007, cu motivarea că, în cauză, nu se neagă buna sa credință, iar reclamanta nu are calitatea să solicite anularea unui act față de care este terț, ci are posibilitatea să formuleze acțiunea în revendicare. Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. x/2007, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați, prin primar, B., C. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați, să se constate că este proprietară pe terenul în suprafață de 7.684,18 mp, situat în Galați, str. x și, totodată, să se constate inopozabilitatea titlului de proprietate al municipiului Galați. Prin aceeași acțiunea, a formulat cerere de chemare în garanție contra evicțiunii împotriva numiților B. și C. și a solicitat ca, în situația desființării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2007, aceștia, în solidar cu O.C.P.I. Galați, să fie obligați la plata prețului achitat cu ocazia vânzării și a taxelor ocazionate de formalitățile necesare autentificării și intabulării, la plata impozitului achitat, a comisioanelor ocazionate de perfectarea actelor, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În fapt, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a arătat că a fost de bună-credință la momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare și, astfel, este îndreptățită să fie considerată proprietar și să fie constatat, ca inopozabil, titlul invocat de municipiul Galați. S-a arătat că în culpă pentru situația creată este și pârâta O.C.P.I. Galați care prin prepușii săi nu a efectuat demersurile necesare ce ar fi preîntâmpinat dubla intabulare a dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu. La 29 ianuarie 2008, pârâții B. și C. au solicitat respingerea acțiunii și chemarea în garanție a numitului E. de la care au achiziționat imobilul. O.C.P.I. Galați a solicitat respingerea acțiunii formulată împotriva sa. La data de 11 februarie 2008, cele două dosare au fost conexate.

Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual. Prin sentința civilă nr. 483/11 aprilie 2008, Tribunalul Galați a admis acțiunea principală formulată de reclamantul municipiul Galați și a admis în parte acțiunea conexă formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. Galați. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/4 octombrie 2007 la F., încheiat între B., C. și S.C. A. S.R.L. Galați, pentru suprafața de 7.684,18 mp, teren intravilan situat în municipiul Galați, str. x. A obligat-o pe pârâta S.C. A. S.R.L. Galați să lase în deplină proprietate și panică folosință imobilul sus-menționat reclamantului Municipiul Galați. A admis cererea de chemare în garanție contra evicțiunii formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.. A obligat pe pârâții B. și C. să plătească reclamantei următoarele sume: - 300.000 euro sau echivalentul în RON la data plății efective actualizate cu rata inflației cu începere de la 4 octombrie 2007 și până la data plății efective și la 56.268 RON reactualizați la rata inflației cu începere de la 4 octombrie 2007 și până la data plății efective, cu titlu de preț și speze ale vânzării. Totodată, instanța a respins ca nefondate acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați în contradictoriu cu pârâta O.C.P.I. Galați, precum și celelalte pretenții ale reclamantei S.C. A. S.R.L. Galați, solicitate prin cererea conexă. A anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâții B. și C., în contradictoriu cu pârâtul E.. S-a luat act că reclamantul Municipiul Galați nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată, iar pârâții B. și C. au fost obligați să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. Galați suma de 18.016,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței au declarat apel pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați și pârâții B. și C.. Pârâta-reclamantă a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive și excepției inadmisibilității acțiunii, ambele excepții vizând capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între A. S.R.L. și sxxoții Lungu, pentru fraudă la lege. S-a susținut, totodată, greșita determinare a calității procesuale pasive doar față de S.C. A. în cadrul acțiunii de constatarea nulității, precum și interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor privind frauda la lege ce a determinat, în final, greșita soluționare a excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinarea depusă în fața instanței. De asemenea, s-a arătat că situația de fapt nu a fost corect stabilită, respectiv culpa O.C.P.I., și au fost ignorate dispozițiile legale ce reglementează activitatea acestuia. A fost invocată, ca motiv de nelegalitate, greșita aplicare a dispozițiilor vizând cazurile de înlăturare a răspunderii civile delictuale. Prin decizia civilă nr. 269A/5 decembrie 2008, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. Galați și a desființat sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Apelul declarat de pârâții B. și C. a fost anulat ca netimbrat. În considerentele deciziei s-au reținut, în esență, următoarele: - că se confirmă criticile referitoare la nepronunțarea instanței asupra excepțiilor invocate de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., respectiv lipsa calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității față de capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. A. și pârâții B. și C. pentru frauda la lege; - că, deși au fost invocate, instanța nu s-a pronunțat asupra acestor excepții. S-a mai arătat în considerentele deciziei că, în rejudecare, vor fi avute în vedere și aspectele invocate în apel de câtre părți. 2. Hotărârile pronunțate de prima instanță în al doilea ciclu procesual. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, sub nr. x/2007. La 15 aprilie 2009, pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați a depus la dosar cerere de chemare în garanție a S.C. G. S.R.L. Galați și a solicitat că, în cazul în care O.C.P.I. Galați va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție să plătească sumele ce trebuie plătite către S.C. A. S.R.L. Galați. Reclamanta A. S.R.L. Galați a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție și a solicitat disjungerea acesteia, cu consecința formării unui alt dosar. Au fost invocate în drept dispozițiile art. 61 alin. (3) și art. 135 C. proc. civ. Prin încheierea din 13 mai 2009, Tribunalul Galați a constatat că această cerere de chemare în garanție a fost formulată în termenul procedural și, astfel, a respins excepția tardivității invocată de reclamantă. Prin sentința civilă nr. 105 din 19.01.2010, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cu privire la cererea de constatarea nulității vizând frauda la lege formulată de Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galați. A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Municipiul Galați, prin reprezentant Primarul municipiului Galați, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.R.L. Galați. A admis în parte acțiunea conexă formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâții municipiul Galați, B. și C.. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/4 octombrie 2007 la F., încheiat între B., C. și S.C. A. S.R.L. Galați pentru suprafața de 7.684,18 mp, teren intravilan situat în municipiul Galați, str. x. A obligat pe pârâta S.C. A. S.R.L. Galați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantului Municipiul Galați, imobilul situat în intravilanul municipiului Galați, str. x, în suprafață de 7.684 mp. A admis cererea de chemare în garanție contra evicțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâții B. și C.. A admis cererea în pretenții formulată de S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu O.C.P.I. Galați. A obligat pe pârâtul O.C.P.I. Galați, în solidar cu pârâții B. și C. să plătească reclamantului S.C. A. S.R.L. suma de 300.000 euro sau echivalentul în RON la data plății efective actualizate la rata inflației cu începere de la data de 4 octombrie 2007 și până la data plății efective, și dobânzi, și la plata sumei de 56.268 RON, actualizată la rata inflației, cu începere de la data de 4 octombrie 2007 și până la data plății efective, și dobânzi, cu titlu de preț și speze ale vânzării. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive în cadrul cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale formulate de municipiul Galați, se constată că aceasta este fondată. Atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea reconvențională, Municipiul Galați a solicitat numai în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. Galați să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și soții B. și C., fără să solicite ca sancțiunea nulității să fie aplicată față de toate părțile din contractul de vânzare-cumpărare. În atare situație, a fost admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive cu consecința respingerii capătului de cerere respectiv ca fiind introdus împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă. În ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii vizând constatarea nulității actului pentru fraudă la lege formulată de Municipiul Galați în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. Galați, s-a constatat că există contradicție între petitul cererii de chemare în judecată și motivele invocate de Municipiul Galați, iar pe de altă parte, nu s-a putut reține nici un caz de fraudă la lege privind pe S.C. A. sau alte părți din actul juridic. În susținerea cererii privind anularea pentru fraudă la lege, reclamantul Municipiul Galați nu a invocat motive de fapt din care să rezulte că S.C. A. S.R.L. ar fi cunoscut de situația falsului invocat ori alte împrejurări ce ar fi determinat existența unei fraude la lege. În altă ordine de idei, în lipsa dovedirii și, respectiv a reținerii relei-credințe în persoana S.C. A. S.R.L., precum și a pârâților B. și C., instanța nu poate constata nulitatea contractului pentru fraudă la lege, așa cum s-a solicitat. Pe cale de consecință, nefiind dovedită reaua-credință a S.C. A. S.R.L.,prima instanța a avut în vedere instituția juridică a vânzării lucrului altuia și, astfel, sancțiunea aplicabilă în cauza de față nu este nulitatea absolută a actului juridic, ci sancțiunea inopozabilității acestui act cu consecința admiterii acțiunii în revendicare. Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția de inadmisibilitate a acțiunii în constatare a nulității formulate de Municipiul Galați, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. Galați. Pe fond, având în vedere limitele de rejudecare determinate de instanța de apel, s-au reținut următoarele: - soluția din sentința civilă nr. 483/11 aprilie 2008 privind acțiunea în revendicare formulată de Municipiul Galați în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. Galați este definitivă și irevocabilă și, în rejudecare, nu mai poate fi schimbată întrucât nu a fost atacată în apel; - cu privire la acțiunea în constatarea nulității formulate de Municipiul Galați în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. s-au avut în vedere considerentele deja expuse, iar în ce privește soluționarea cererii pentru constatarea dreptului de proprietate al S.C. A. și a inopozabilității titlului de proprietate al municipiului Galați, s-a ținut seama, de asemenea, de faptul că soluția respectivă nu a fost atacată în apel; Chemarea în garanție contra evicțiunii formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva soților B. și C., admisă prin sentința civilă nr. 483/11 aprilie 2008, este irevocabilă deoarece apelul declarat împotriva soluției inițiale a fost anulat ca netimbrat. Cu privire la pretențiile solicitate în contradictoriu cu O.C.P.I. Galați, s-a reținut culpa acestuia constând în aceea că, pentru același imobil, a acordat două numere cadastrale diferite pentru același imobil. Acordarea unui nou număr cadastral pentru același imobil a determinat înregistrarea acestui imobil în Cartea Funciară, precum și, ulterior, emiterea mai multor certificate de carte funciară ce au stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare succesive prin care s-au atestat identitatea proprietarului și faptul că imobilul este liber de sarcini. În atare situație, prin operațiunile efectuate (intabularea dreptului de proprietate la solicitarea numitului D. în baza unei hotărâri falsificate și emiterea de certificate de carte funciară pentru încheierea contractelor succesive asupra imobilului respectiv), O.C.P.I. Galați a determinat producerea unui prejudiciu în sarcina S.C. A. S.R.L., în cuantum de 300.000 euro. În concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară depus la dosar de S.C. A. S.R.L., ale cărui concluzii nu au fost combătute de O.C.P.I. Galați, se precizează că "în ceea ce privește verificarea și avizarea tehnică de către O.C.P.I. Galați, nu era posibilă avizarea și acordarea a două numere cadastrale cu o suprapunere totală a terenului S=7.684 mp din str. x nr. 4(proprietar S.C. A. SRL) cu terenul din str. x (Corp II - proprietatea municipiului Galați) decât, dacă s-a făcut cu bună-știință sau au fost pierdute datele anterior introduse, având în vedere faptul că cele două parcele au fost reprezentate în același sistem de proiecție". Având în vedere considerentele expuse, prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cu privire la cererea pentru constatarea nulității vizând frauda la lege formulată de Municipiul Galați, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galați. Pe fond, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Galați în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Galați. Totodată, s-a admis în parte acțiunea conexă formulată de reclamanta –pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați, B. și C.. Pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/4 octombrie 2007 la F. și Asociații, încheiat între B., C. și S.C. A. S.R.L. Galați, pentru suprafața de 7.684,18 mp teren intravilan situat în municipiul Galați, str. x. Pârâta S.C. A. S.R.L. Galați a fost obligată să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantului Municipiul Galați imobilul sus-menționat. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție contra evicțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați, în contradictoriu cu pârâții B. și C. și, de asemenea, a fost admisă cererea în pretenții formulată de S.C. A. S.R.L. Galați în contradictoriu cu pârâtul O.C.P.I. Galați. Prin sentința civilă nr. 1843 din 30.09.2010, Tribunalul Galați a admis cererea formulată de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați și, în baza art. 281 2 C. proc. civ., a dispus completarea sentinței civile nr. 105 din 19 ianuarie 2010 în sensul că a dispus anularea, ca netimbrată, a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul O.C.P.I. Galați în contradictoriu cu S.C. G. S.R.L. Galați. Totodată, O.C.P.I. Galați a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, respectiv în sumă de 24.333,27 RON – singur, către S.C. A. S.R.L. Galați și suma de 18.016,54 RON – în solidar cu pârâții B. și C.. Împotriva sentinței civile nr. 105 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați au declarat apel atât pârâta – reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați, cât și pârâtul O.C.P.I. Galați. Acesta din urmă a înțeles să declare apel și împotriva sentinței civile nr. 1843 din 30.09.2010, prin care s-a admis cererea completatoare în sensul mai-sus precizat.

Hotărârea pronunțată în apel în al doilea ciclu procesual. Prin decizia civilă nr. 125/A din 30 mai 2011 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați și de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați împotriva sentinței civile nr. 105 din 19.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2007, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară.

Recursul exercitat în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 125/A din 30 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă a declarat recurs pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) Galați. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele: Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel formulate de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr. 105/2010, astfel că hotărârea este nelegală. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 125/A/30 mai 2011, nu s-a pronunțat cu privire la: excepția lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.L Galați; fondul motivelor de apel; împrejurarea că Tribunalul Galați a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 105/2010 o expertiză extrajudiciară efectuată la cererea A. S.R.L. Galați. În motivarea deciziei civile nr. 125/A/30 mai 2011, instanța de apel a susținut că "la baza înstrăinării terenului în suprafață de 7.684,18mp, situat în Galați str. x de către pârâții H. către A. S.R.L. Galați s-a aflat, cu certitudine, culpa O.C.P.I. Galați, aceasta acordând două numere cadastrale diferite pentru același imobil, orice critică privind greșita reținere a calității procesuale pasive a acestuia și a obligării acestuia la restituirea prețului, în baza răspunderii civile delictuale, apare ca fiind total nejustificată și va fi respinsă ca atare". Consideră că instanța de apel nu a analizat cauza dedusă judecății, făcând o apreciere lapidară și superficială a acesteia, ignorând toate aspectele supuse judecății. În acest sens, arată că în apel a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive din perspectiva faptului că S.C. A. S.R.L. Galați nu a stabilit corect cadrul procesual, trebuind să se îndrepte numai împotriva vânzătorilor imobilului teren situat în Galați str. x, în speță B. și C., și cărora le-a plătit suma de 300.000 euro, iar nu împotriva recurentului-pârât. În cauză nu s-a dovedit că vânzătorii ar fi exonerați de răspundere, astfel că soluția dată prin sentința civilă nr. 105/2010 echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză, întrucât sxxoții Lungu, deși au primit suma de 300.000 euro, sunt obligați prin această sentință, în solidar cu recurentul, să restituie suma încasată. Instanța de apel nu a reținut faptul că intabularea dreptului de proprietate a imobilului situat în Galați str. x din Galați s-a efectuat în baza sentinței civile nr. 125/2006 pronunțate de Judecătoria Galați, care s-a dovedit a fi falsă, deci intabularea a avut ca izvor frauda la lege. Pe fond, instanța de apel nu a reținut că, așa cum a susținut și în motivele de apel și în completarea acestora, nu poate fi admisă acțiunea în pretenții formulată de A. S.R.L. Galați împotriva recurentului-pârât, întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Susțin că, în raport cu recurentul, nu există nici o faptă delictuală, pentru a fi angajată răspunderea delictuală este necesar ca cele patru condiții să fie îndeplinite cumulativ. Mai mult, nu există nicio faptă ilicită și, deci, nici raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, nici culpa instituției sau a vreunui angajat al acesteia. Un alt aspect invocat în apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 105/2010 este acela că ne aflăm în prezența evicțiunii potrivit art. 1337, art. 1340 și art. 1341 C. civ., împrejurare ignorată de instanța de apel. S.C. A. S.R.L. Galați formulează cerere în pretenții în contradictoriu cu O.C.P.I. Galați, deși tranzacția privind imobilului teren din str. x Galați s-a încheiat între vânzătorii B. și C. și aceasta, în calitate de cumpărător. În primul ciclu de judecată, Tribunalul Galați, prin încheierea de ședință, a considerat că aceasta trebuie privită din perspectiva vânzării lucrului altuia. De altfel,S.C. A. S.R.L. Galați, în primul ciclu de judecată, la termenul din 11.02.2008, a solicitat instanței de judecată să se analizeze răspunderea vânzătorului pentru evicțiune. În caz de evicțiune consumată vânzătorul este ținut să restituie integral prețul, ca la rezoluțiune pentru neexecutare. Așadar, legea acordă cumpărătorului evins de totalitatea bunului dreptul la o despăgubire integrală, ca efect al rezoluțiunii contractului. Potrivit art. 1341 pct. 3 C. civ., cumpărătorul este îndreptățit să pretindă de la vânzător restituirea cheltuielilor de judecată, dacă a fost evins în urma unui proces intentat de adevăratul proprietar, în speță - Primăria Galați, chiar dacă vânzătorul este de bună-credință, neștiind că a vândut bunul altuia. Instanța de apel nu a luat în considerare susținerea recurentului potrivit căreia O.C.P.I. Galați a acordat două numere cadastrale pentru același imobil, din perspectiva faptului că imobilul cumpărat de S.C. A. S.R.L. Galați este situat în str. x cu suprafața de 7.684,18 mp, înscris în cartea funciară nr. x, iar imobilul proprietatea Municipiului Galați, peste care s-a suprapus imobilul de mai sus, este în suprafață de 22.839,78mp, identificat în cartea funciară nr. x, cu număr cadastral x, situat pe str. x - Parc C.F.R. Galați. . Admiterea cererii în pretenții și obligarea O.C.P.I. Galați la plata contravalorii imobilului achiziționat de A. S.R.L. Galați este nelegală și din perspectiva faptului că intabularea este dispusă pentru opozabilitate și nu are efecte asupra transferului de proprietate. Publicitatea imobiliară este prevăzută ca o măsură de protecție a terților, iar nu ca o modalitate de exonerare a vânzătorului de obligația privind informarea asupra situației bunului înstrăinat. Instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra motivului de apel potrivit căruia instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii o expertiză extrajudiciară efectuată la cererea A. S.R.L. Galați. Expertiza extrajudiciară s-a realizat la cererea A. S.R.L. Galați, fără a fi încuviințată de instanță prin încheiere, cu stabilirea punctelor asupra cărora expertul trebuia să prezinte și termenul în care trebuia sa efectueze expertiza, încălcându-se dispozițiile art. 201 2 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că expertul nu a fost desemnat cu acordul părților din dosar și nici nu a fost desemnat de instanță prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită de biroul local de expertiză, expertul fiind ales de pe lista Biroului Central de Expertize, iar nu de pe lista întocmită de biroul local de experți. Mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate împotriva sentinței civile nr. 1843/30.09.2010 pronunțate de Tribunalul Galați. Prin sentința civilă nr. 1843/30.09.2010, Tribunalul Galați i-a obligat să plătească către A. S.R.L. Galați suma de 24.333,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 18.16,54 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în solidar, cu B. și C.. Consideră sentința civilă nr. 1843/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât instanța avea posibilitatea modificării sumei ce reprezintă onorariu avocat, conform art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. A solicitat instanței de apel să observe faptul că, față de cheltuielile cu onorariul avocat de la primul ciclu de judecată, în sumă de 3.710 RON, stabilit prin contract de asistență juridică încheiat între avocat și A. S.R.L. Galați, și onorariul de avocat din al doilea ciclu procesual, în sumă de 17.025 RON, există o diferență de aproximativ 5 ori mai mare, deși la parcurgerea celei de-a doua etape procesuale avocatul s-a confruntat cu aceeași speță, cu același grad de complexitate ca în prima etapă procesuală. A susținut faptul că, prin angajarea unui apărător, nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate, și nu pedepsirea celui căzut în pretenții. Deși onorariile avocaților sunt negociabile și se stabilesc prin contract de asistență juridică, acest contract nu este opozabil terților și, ca atare, în raport de natura litigiului, instanța poate micșora suma pe care o include în cheltuielile de judecată cu titlul de onorariu de avocat. Un ultim motiv de recurs vizează incompatibilitatea președintelui completului din calea de atac a apelului din perspectiva faptului că este același cu președintele completului care a pronunțat decizia civilă nr. 269A/5.12.2008, pronunțată în dosarul x/2007, din apelul de la primul ciclu de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în fond apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare. Considerăm că președintele completului de judecată era incompatibil în pronunțarea deciziei civile nr. 125/A/2011, întrucât s-a pronunțat în aceeași cauză care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Galați, în dosarul nr. x/2007, prin decizia nr. 269 A/5. 12.2008. În concluzie, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea deciziei atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză și incidentele procedurale ivite în recurs Intimata S.C. A. S.R.L. Galați a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și cheltuieli de judecată. Intimatul-reclamant Municipiul Galați, prin Primarul Mun. Galați, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. La 15 noiembrie 2012, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Galați. La termenul din 11 martie 2021 instanța de recurs a repus cauza pe rol la solicitarea recurentului, având în vedere că dosarul penal a fost soluționat, în mod definitiv, prin sentința penală nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin decizia nr. 392 din 29 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. A fost depus extras din sentința penală, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile care are legătură cu imobilul în cauză. Prin adresa înregistrată la 15 februarie 2022, recurentul - pârât a depus decizia penală nr. 392 din 29 decembrie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. x/2012 și a învederat faptul că împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație, depunând înscrisuri în acest sens. Prin încheierea din 31 martie 2022 a fost suspendată judecata recursului declarat de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară împotriva deciziei civile nr. 125/A din 30 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea recursului în casație împotriva deciziei penale nr. 392 din 29 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, urmând ca, la momentul repunerii cauzei pe rol, să se comunice părților și cererea de intervenție accesorie formulată de numitul I., în vederea discutării eventualei admisibilității în principiu a acesteia. Ulterior, la 8 august 2022, recurentul – pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei ca urmare a faptului că recursul în casație a fost soluționat în sensul respingerii prin încheierea nr. 223/RC din 10 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Prin încheierea din 17 noiembrie 2022, a fost admisă, față de împrejurarea că dosarul penal a fost finalizat, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul – pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Prin aceeași încheiere, a fost respinsă cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de numitul I., apreciind că aceasta nu poate fi admisă în principiu, pentru motivele reținute prin acea încheiere. II. Judecata în recurs. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele: Cu caracter preliminar, în scopul unei mai bune înțelegeri a particularităților juridice ale cauzei de față, Înalta Curte găsește potrivit a arăta că, în acord cu reglementarea oferită de lege răspunderii civile, precum și cu interpretările jurisprudențiale și doctrinare în materie, răspunderea civilă corespunde unui raport juridic de obligații în care o persoană este ținută să repare prejudiciul cauzat în mod injust unei alte persoane, fiind de distins însă, în interiorul instituției generale a răspunderii civile, între răspunderea delictuală și răspunderea contractuală. Deși fiecare dintre aceste categorii este, fundamental, caracterizatâ de faptul că vizează repararea unui prejudiciu cauzat fără temei legitim, finalitatea lor fiind prin excelență reparatorie, trebuie să se țină seama că fiecare dintre ele cunoaște anumite particularități care îi conferă un regim juridic distinct. Astfel fiind, rezultă că fiecare dintre cele două regimuri de răspundere este, în principiu, autonom în raport cu celălalt, elementele care le sunt comune nefiind de natură a înlătura particularitățile ce le sunt specifice și în raport de care pot fi stabilite atât condiții distincte de angajare a răspunderii civile, cât și efecte juridice proprii. Este necesar a se ține seama inclusiv de faptul că, în considerarea particularităților lor juridice, răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală (adică cea rezultată din săvârșirea unei fapte ilicite delictuale) reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, în vreme ce răspunderea civilă contractuală (izvorâtă din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale) reprezintă o răspundere civilă specială. În considerarea caracterului ei special și derogatoriu, răspunderea contractuală trebuie considerată ca prevalentă în raport cu aceea delictuală, ceea ce înseamnă că atunci când printr-o faptă determinată (sau prin fapte autonome săvârșite de subiecți diferiți) s-a cauzat un prejudiciu unei persoane, obligația de dezdăunare, ca manifestare activă a răspunderii civile, trebuie să-i revină, cu întâietate, aceluia care este ținut a răspunde în temeiul contractului, concretizând marele principiu al forței obligatorii a contractului afirmat prin dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. 1864: "Convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante". Numai în mod excepțional, în măsura în care, în circumstanțe particulare, repararea prejudiciului nu s-ar putea realiza prin angajarea răspunderii civile a debitorului obligat contractual, s-ar putea considera că devine posibilă, cu caracter subsidiar, activarea obligației de a răspunde a persoanei care a săvârșit o faptă ilicită delictuală necontractuală, adică angajarea răspunderii civile delictuale, ca răspundere de drept comun. O asemenea înțelegere a relației dintre cele două forme (regimuri) ale răspunderii civile respectă și conservă particularitățile lor juridice, lăsând specialul să prevaleze în raport cu generalul, ori de câte ori o asemenea prevalență apare ca posibilă (specialia generalibus derogant) . Tot cu caracter preliminar, Înalta Curte consideră util a menționa și că în cazul obligațiilor civile cu pluralitate de subiecte pasive (debitori), regula caracteristică este aceea a divizibilității lor, ceea ce înseamnă, între altele, că dacă sunt mai mulți debitori, fiecare este ținut să răspundă și poate fi urmărit numai pentru plata părții sale din datorie. Cu caracter de excepție, legea reglementează unele situații în care principiul divizibilității debitorilor este înlăturat de la aplicare, precum, spre exemplu, în cazul obligațiilor solidare, caracterizate prin faptul că, în cazul pluralității de debitori, fiecare dintre ei poate fi obligat de creditor la plata integrală a datoriei, iar nu doar la plata părții lui din datorie: conform art. 1039 C. civ. 1864, "Obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți către creditor". Corelativ, trebuie observat și că potrivit dispozițiilor art. 1041 C. civ. 1864, "Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii". Aceste din urmă dispoziții legale precizează, așadar, că în cazul solidarității pasive, în considerarea caracterului ei de excepție de la regula divizibilității datoriei, caracterul solidar al obligației nu se prezumă, el trebuind să fie stipulat expres prin convenția părților sau prevăzut ân mod neechivoc de lege. Atunci când un asemenea izvor al solidarității debitorilor lipsește, această răspundere specială a lor nu poate fi reținută și lăsată să acționeze, regula care se impune fiind aceea a divizibilității obligației, înțeleasă ca principiu comun în materie de răspundere civilă. În procesul de față, observă Înalta Curte că prin sentința civilă nr. 105 din 19.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în primă instanță și menținută apoi în apel, s-a dispus, între altele: - obligarea pârâtei S.C. A. să lase în deplina proprietate, posesie și folosință a reclamantului Municipiul Galați imobilul situat în intravilanul municipiului Galați, str. x, în suprafață de 7684,18 mp. - admiterea cererii "... de chemare în garanție contra evicțiunii formulată de S.C. A. S.R.L. Galați în contradictoriu cu pârâții B. și C."; - admiterea cererii "… în pretenții formulată de S.C. A. S.R.L. Galați în contradictoriu cu OCPI Galați… ". - obligarea pârâtului "… OCPI Galați, în solidar cu pârâții B. și C., să plătească reclamantului S.C. A. S.R.L. Galați suma de 300.000 Euro sau echivalentul în RON la data plății efective actualizate cu rata inflației cu începere de la data de 04 octombrie 2007 și până la data plății efective, și dobânzi, și la plata sumei de 56.268 RON actualizată la rata inflației, cu începere de la data de 4 octombrie 2007 și până la data plății efective, și dobânzi, cu titlu de preț și speze ale vânzării". Rezultă din aceste dispoziții ale sentinței, precum și din examinarea considerentelor care întemeiază dispozitivul, că obligarea pârâților B., C. și O.C.P.I. Galați la plata de despăgubiri către S.C. A. S.R.L. Galați s-a făcut în solidar, precum și că, în cazul pârâților Lungu, fundamentul răspunderii este reprezentat de faptul că aceștia sunt persoanele care i-au vândut S.C. A. S.R.L. Galați terenul în n suprafață de 7684,18 mp de care cumpărătoarea a fost evinsă în urma admiterii acțiunii în revendicare promovate de municipiul Galați. Astfel fiind, rezultă cu claritate din considerentele sentinței că, în acord cu cele menționate în dispozitiv, în contra pârâților Lungu s-a reținut că aceștia sunt răspunzători față de cumpărătoare cu titlu de garanție contra evicțiunii. Deși prima instanță nu le-a menționat în mod expres, reoferindu-se doar la răspunderea pentru evicțiune a pârâților H., este evident că a avut în vedere prevederile art. 1337 C. civ. 1864 ("Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut… "). Obligația de despăgubire stabilită în sarcina pârâților H. a fost, așadar, una exclusiv contractuală, neinteresând, cu privire la ei, angajarea răspunderii civile delictuale, ca răspundere de drept comun și subsidiară în raport cu aceea contractuală. În ce-l privește pe pârâtul O.C.P.I. Galați, obligarea acestuia la plată s-a întemeiat pe săvârșirea unei fapte de natură pur delictuală(extracontractuală), iar nu contractuală: potrivit considerentelor sentinței, acestui pârât îi este imputată săvârșirea faptei ilicite delictuale constând în aceea că a acordat pentru același imobil două numere cadastrale diferite, ceea ce a condus și la emiterea mai multor certificate de carte funciară care au stat la baza încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare succesive cu privire la terenul în litigiu, ajungându-se la întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor succesivi în baza unei hotărâri judecătorești falsificate și, finalmente, la prejudicierea pârâtei S.C. A. S.R.L. Galați. Astfel fiind, este în afara oricărei îndoieli că dacă în cazul pârâților H. răspunderea lor civilă față de cumpărătoarea evinsă este de natură exclusiv contractuală, în cazul pârâtei recurente OCPI Galați răspunderea acesteia este de natură exclusiv delictuală. Față de această esențială diferență de natură între cele două forme de răspundere, era necesar ca prima instanță, precum și, ulterior, instanța de apel să stabilească în mod corect efectele juridice atrase de particularitățile fiecăreia dintre aceste forme de răspundere. În armonie cu dezlegările cu caracter general făcute de Înalta Curte în partea de început a considerentelor de față, concluzia care se impune este aceea că în mod nelegal prima instanță, confirmat în apel, a dispus obligarea în solidar a pârâților H. și OCPI Galați la despăgubirea S.C. A. S.R.L. Galați, căci față de natura juridică diferită a răspunderii fiecăruia dintre pârâți,solidaritatea nu putea fi reținută. Astfel cum deja rezultă din cele ce preced, solidaritatea pasivă nu se presupune și nici nu acționează ca regulă atunci când există mai mulți debitori, fiind necesar ca ea să rezulte în mod neîndoielnic (pentru că a fost expres prevăzută) fie dintr-o stipulație contractuală, fie dintr-o dispoziție legală anume dedicată. Or, în procesul de față niciuna dintre aceste ipoteze nu este prezentă, astfel că, pe cale de consecință, pârâtul O.C.P.I. Galați nu putea fi obligat la plată în solidar cu pârâții H.. Prin urmare, instanța de apel, la fel ca prima instanță, a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie de solidaritate pasivă, atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1864. Continuând raționamentul juridic impus de particularitățile cauzei de față, Înalta Curte mai arată și că obligarea pârâtului OCPI Galați la plată nu putea fi dispusă nici în mod exclusiv, deci chiar dacă nu s-ar reține solidaritatea acestuia cu pârâții H.. Este necesar a se ține seama de faptul că întrucât răspunderea civilă delictuală are un caracter subsidiar în raport cu aceea contractuală, obligarea pârâților H. la despăgubirea S.C. A. S.R.L. Galați în virtutea obligației de garanție pentru evicțiune care le revenea, asociată cu împrejurarea că partea evinsă se putea îndestula în urma executării (fie și silită) în contra debitorilor H., impune concluzia potrivit căreia în prezentul proces nu s-ar fi putut dispune admiterea cererii în despăgubire, pe temeiul ilicitului delictual, formulată de S.C. A. S.R.L. Galați împotriva pârâtei OCPI Galați. Dacă, dimpotrivă, s-ar admite că o asemenea obligare la plată ar fi fost posibilă, s-ar ajunge ca, pe fondul înlăturării solidarității între pârâții H. și OCPI Galați, pârâta S.C. A. S.R.L. Galați să obțină un titlu de despăgubire împotriva fiecăreia dintre cele două categorii de pârâți, cu posibilitatea de a-și realiza dreptul la despăgubire în contra fiecăreia și în mod distinct. S-ar ajunge, prin aceasta, la dubla despăgubire a pârâtei evinse, deci la injusta ei îmbogățire prin depășirea limitelor între care dezdăunarea ei era legitimă . Are în vedere Înalta Curte că, în materia reparării prejudiciului, regula de principiu este aceea ca reparația să fie integrală, iar aceasta înseamnă (și trebuie să însemne) că deși cel prejudiciat are dreptul la despăgubiri, acestea trebuie să corespundă întinderii reale a pagubei suferite, fără a putea depăși limitele prejudicierii. Altfel, dezdăunarea devine excesivă și necuvenită, transformându-se, pe de o parte, într-o sursă de injustă îmbogățire a celui prejudiciat, iar pe de altă parte într-o sursă de însărăcire a celui obligat la plată, în speță a O.C.P.I .Galați. Mai observă Înalta Curte, în context, și că pârâta intimată S.C. A. S.R.L. Galați este inclusiv beneficiara unui titlu executoriu destinat despăgubirii sale obținut într-un proces penal, fiind de văzut că prin sentința nr. 32 din 30 iulie 2018 a Curții de Apel Iași s-a dispus obligarea inculpaților I., J. și K. la a=i plăți părții civile S.C. A. S.R.L. Galați, actuala intimată, suma de 210.000 Euro (ca parte efectiv plătită din prețul imobilului) sau echivalentul în RON la data plății efective, sumă actualizată la data plății efective cu rata inflației, cu începere de la data de 4 octombrie 2007, plus 56.268 RON, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective, cu începere de la data de 4 octombrie 2007. Or, în acest fel S.C. A. S.R.L. Galați a obținut și un al doilea titlu destinat despăgubirii sale, facilitându-i recuperarea prejudiciului cauzat prin evicțiune. Toate cele ce preced trimit la concluzia că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1864 este incident și prin raportare la caracterul nelegal al soluției de obligare la plata a O.C.P.I. Galați, ignorându-se caracterul prevalent al răspunderii de sorginte contractuală ce le revenea pârâților H.. Pentru motivele de mai sus, se va admite recursul declarat de pârâta OCPI Galați și se va modifica în parte decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul O.C.P.I. Galați împotriva sentinței civile nr. 105 din 19.01.2010 a Tribunalului Galați. Pe care de consecință, sentința va fi schimbată în sensul respingerii cererii în pretenții formulate de S.C. A. S.R.L. Galați împotriva pârâtului O.C.P.I. Galați, înlăturându-se dispoziția de obligare a acestui pârât la plata de despăgubiri. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta hotărâre. În ce privește celelalte motive de recurs formulate de pârâtul O.C.P.I Galați, examinarea lor nu se mai impune câtă vreme, astfel cum rezultă din cele de mai sus, admiterea recursului și înlăturarea dispoziției de obligare a pârâtului recurent la plata de despăgubiri și-au avut un suficient temei în considerentele ce preced.