ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1415/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1415/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios

administrativ, sub nr. 317/Com/2006 (ulterior nr. 6060/121/2006), reclamanta SC

I.E. SA SRL Galați a chemat în judecată pârâtele SC M.C. SRL Galați și SC A. SA

Galați, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare cumpărare încheiat între pârâte din 28 decembrie 2005 și obligarea lor

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC A. SA Galați contractul

de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare prin novație din

28 iulie 1998, având ca obiect spațiul comercial situat în Galați, contract în

baza căruia, ulterior achitării integrale a prețului de 10.086.000.000 lei plus

T.V.A. aferent și în condițiile refuzului vânzătoarei de perfectare a vânzării,

a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc

de act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, a arătat că, în legătură cu

acest contract, între părți au mai existat litigii și notificări.

În petitul

cererii de chemare în judecată, reclamanta a mai precizat că, la data de 26

ianuarie 2006, a primit din partea pârâtei SC M.C. SRL, notificarea din 17

ianuarie 2006, prin care i se solicita eliberarea spațiului, întrucât, la data

de 28 decembrie 2005, aceasta dobândise dreptul de proprietate asupra

imobilului prin cumpărare de la SC A. SA Galați.

De asemenea, a

mai susținut că, în timpul derulării litigiului dintre ea și pârâta SC A. SA

Galați, privitor la spațiul comercial situat în Galați, aceasta a vândut

spațiul comercial pârâtei SC M.C. SRL Galați, pentru prețul de 700.000 lei fără

T.V.A., ce urma a-i fi achitat în termen 30 de zile de la data autentificării

actului. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost întabulat prin

încheierea din 27 decembrie 2005 în favoarea SC M.C. SRL.

Referitor

la prețul vânzării, reclamanta a arătat că a fost supraevaluat în măsura în

care a fost stabilit în lei, sau, dimpotrivă subevaluat dacă a fost stabilit în

lei și că nu are cunoștință dacă s-a organizat licitație cu privire la vânzarea

pe care o contestă.

A mai arătat

că, la data promovării acțiunii în prezenta cauză, pe rolul Înaltei Curții

de Casație și Justiție se afla înregistrat recursul împotriva

Deciziei nr. 132/A din 17 noiembrie 2005 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, în Dosar nr. 190/C/MF/2005, recurs în care a solicitat și

suspendarea deciziei Curții de Apel Galați.

În drept

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 966, art. 970, art. 975,

art. 1067, art. 1069, art. 1091, art. 1097, art. 1100 C. civ., art. 1128-1137 C.

civ., O.G. nr. 12/1998.

Pârâta SC A.

SA Galați a formulat întâmpinare, întemeiată pe dispozițiile art. 115 C. proc.

civ. și art. 1294-1295 C. civ., prin care a arătat că a încheiat cu reclamanta

contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998 pe o durata de 3 ani, urmând

ca imobilul obiect al acestui contract să fie vândut la prețul stabilit de

ofertant prin licitație. A mai precizat că, prin contractul amintit, reclamanta

s-a obligat ca, în termen de maxim 10 zile de la expirarea duratei

leasing-ului, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare sub sancțiunea

pierderii acestui drept, suma achitată urmând a reprezenta în acest caz,

contravaloarea chiriei pentru utilizarea spațiului.

De asemenea, a susținut că reclamanta

a promovat împotriva sa, pe rolul Tribunalului Galați, o acțiune ce a format

obiectul Dosarului nr. 792/Com/2002, prin care a solicitat restituirea sumei de

1.118.459.308 lei, reprezentând plată nedatorată, obligarea SC A. SA la

perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și la plata de daune cominatorii

în valoare de 5.000.000 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare, acțiune

care a fost respinsă ca nefondată, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 32/R/2004

pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Ulterior, reclamanta a promovat

împotriva sa, o altă acțiune, de această dată, având ca obiect pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, acțiune soluționată prin

sentința civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați

în Dosarul nr. 1802/Com/2004, care a fost schimbată prin admiterea apelului și

respingerea cererii reclamantei ca nefondate prin Decizia civila nr. 132/A din

17 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați (Dosar nr. 190/CMF/2008).

SC A. SA

Galați a mai arătat că, în intervalul 2001- 2005 a plătit taxele și impozitele

aferente proprietății, reclamanta folosind spațiul în litigiu, fără să achite

nici o sumă de bani și că, la data vânzării către SC M.C. SRL, spațiul

comercial în discuție și terenul aferent îi aparțineau, vânzarea realizându-se,

fără licitație, în considerarea faptului că este o societate cu capital

integral privat.

Pârâta SC

M.C. SRL Galați a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei și, pe fond, a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin

încheierea de ședința de la 15 iunie 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului declarat de pârâta SC A. SA Galați prin Decizia comercială nr. 888/R

din 31 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 3664/44/2006,

judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

până la soluționarea irevocabilă a cauzei aflate în apel împotriva sentinței

comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțate de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. 1802/Com/2004, și a fost repusă pe rol la data de 11 decembrie 2009.

Prin

sentința civilă nr. 1176 din 18 martie 2010 Tribunalul Galați a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca nefondată, a admis

acțiunea reclamantei SC I.E. SA SRL Galați, a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele SC A. SA Galați și SC

M.C. SRL Galați la data de 28 decembrie 2005, autentificat din 28 decembrie 2005

de B.N.P., C.C.M. Galați, având ca obiect imobilul situat în Galați și a

obligat în solidar, pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.606,3

lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a apreciat că este

neîntemeiată motivat de existența identității între persoana reclamantei și

titularul dreptului afirmat.

fondul cauzei, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este

întemeiată si a constat ca fiind lovit de nulitate absolută contractul de

vânzare cumpărare intervenit între pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C. SRL

Galați, autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galați, pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 948 C. civ., respectiv neîndeplinirea a două

dintre condițiile de valabilitate ale actului juridic: capacitatea și cauza

licită.

Convingerea

instanței de fond, așa cum rezultă din considerentele hotărârii pe care a

pronunțat-o, s-a format în urma analizei înscrisurilor depuse de părți la

dosarul cauzei, din care a rezultat că, prin Decizia nr. 2452 din 16 octombrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

1520/44/2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA

Galați împotriva Deciziei comerciale nr. 20 din 19 martie 2008 a Curții de Apel

Galați, rămânând irevocabilă sentința civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004

pronunțată de, Tribunalul Galați prin care a fost admisă acțiunea reclamantei SC

A. SA Galați și s-a constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului cu

destinație comercială, situat în Galați, intervenită între reclamanta SC I.E.

SRL Galați, în calitate de cumpărătoare și pârâta SC A. SA Galați, în calitate

de

vânzătoare, pentru prețul de 1.086.000.000 lei, dispunându-se ca hotărârea

pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Astfel,

prin raportarea datei la care s-a perfectat contractul a cărui nulitate s-a

cerut a fi constatată - 28 decembrie 2005, la data hotărârii mai sus amintite,

respectiv: 14 decembrie 2004, prima instanță a apreciat că pârâta SC A. SA nu a

putut transmite, în mod valabil, proprietatea imobilului în litigiu către

pârâta SC M.C. SRL, deoarece acesta nu se mai afla în patrimoniul său, fiind

înstrăinat în favoarea reclamantei prin contractul de leasing imobiliar din 28

iulie 1998.

Împotriva

sentinței civile nr. 1176 din 18 martie 2010 pronunțate de Tribunalul Galați au

declarat apel pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C. SRL Galați criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii

și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la

plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea apelului pârâtele au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de SC M.C. SRL

Galați, cumpărătoare de bună credință care a achiziționat imobilul cu extras de

carte funciară și pentru un preț serios, determinat și în condițiile pieții,

ceea ce atrage nulitatea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art. 261 C.

proc. civ.

Pe

fondul cauzei au arătat că prima instanță a făcut o apreciere eronată a

probelor administrate, fără să motiveze în fapt și în drept hotărârea

pronunțată, singura motivare fiind aceea că SC A. SA Galați nu avea capacitate

de a contracta și contractul nu a avut o cauză licită, deși conform extrasului

de carte funciară și certificatului de rol fiscal emis de direcția de impozite

și taxe locale, a dovedit că era proprietara imobilului în litigiu.

Prin Decizia

comercială nr. 78 din la 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul pârâtelor.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că:

verificarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că pârâta SC M.C. SRL nu

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ci excepția lipsei calității

procesuale active a

reclamantei, care a fost corect

soluționată și motivată de instanța de fond, argumentat de existența

identității între persoana reclamantei și cea a titularul dreptului dedus

judecății.

De asemenea,

Curtea de Apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe și prin

raportare la obiectul acțiunii - în constatarea nulității absolute - întemeiată

pe dispozițiile art. 948, art. 966, art. 970 C. civ. și la interesul

reclamantei în promovarea cererii decurgând din dreptul său asupra imobilului

în litigiu, confirmat prin sentința comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a

Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2452 din 16

octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

respins și susținerea pârâtelor potrivit căreia, hotărârea primei instanțe a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., reținând că

pentru că o hotărâre să fie considerată motivată este suficient că din întregul

hotărârii să rezulte ca s-a răspuns tuturor argumentelor și că, pe fondul

cauzei Tribunalul a făcut o apreciere justă a probelor administrate.

De

asemenea, a reținut că, în mod corect, s-a constatat nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare motivat de faptul că a fost încheiat cu nerespectarea

condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ. și de art. 1295 C.

civ. Astfel, a precizat că art. 948 pct. 4 C. civ. statuează ca și condiție de

valabilitate a actului juridic, cauza, care trebuie să existe, să fie reală, să

fie licită și morală, iar art. 966 din același C. civ. prevăd că obligația

nelicită nu poate avea nici un efect, fiind sancționată cu nulitatea absolută.

Împotriva

Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, au declarat recurs pârâtele SC

A. SA Galați și SC M.C. SRL Galați, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, conform motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 7,

8 si 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

instanțelor de apel și de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe, iar în situația reținerii cauzei spre rejudecare - admiterea recursului

și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Motivul

circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde

motive contradictorii ori

străine de natura pricinii) și cel subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. (hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii) vizează motivarea soluției de

constare a nulității absolute a contractului pentru nerespectarea condiției

impuse de dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., respectiv pentru că se bazează

pe o cauză ilicită.

Motivul este nefondat și va fi respins

de Înalta Curte, care reține că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele

de fapt și de drept, pe care se întemeiază și că acestea au fost judicios

stabilite și corect analizate și interpretate.

Analizând contractul de vânzare

cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005 la B.N.P., C.C.M. Galați, încheiat

între pârâta SC A. SA Galați, în calitate de vânzătoare și pârâta SC M.C. SRL

Galați, în calitate de cumpărătoare, din perspectiva îndeplinirii condițiilor

de validitate ale actului juridic, statuate de dispozițiile art. 948 pct. 4 C.

civ., Înalta Curte, reține că acesta este fondat pe o cauză ilicită,

vânzătoarea înstrăinând un bun ce nu se mai afla la data întocmirii actului în

patrimoniul său, bun pe care ea însăși îl înstrăinase anterior.

Astfel, cauza, ca și condiție de

valabilitate a actului juridic trebuie să existe, să fie reală, să fie licită

și morală, conform dispozițiilor art. 948 C. civ., iar cauza contractului prin

care cele două pârâte au transmis de la una la alta dreptul de proprietate

asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial, situat în situat în Galați,

este ilicită prin aceea că, vânzătoarea a înstrăinat un bun care nu se mai afla

în patrimoniul său, la data perfectării vânzării, încălcând principiul nemo ad

allium transferre potest, quam ipse habet, respectiv, nimeni nu poate înstrăina

ceea ce nu are, având în vedere că, prin contractul de leasing imobiliar din 28

iulie 1998, înstrăinase deja bunul către reclamanta SC I.E. SA Galați, această

vânzare fiind validată ca perfectă prin sentința comercială nr. 1523 din 14

decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați, devenită irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cauza actului

este și imorală, prin aceea că, vânzătoarea SC A. SA Galați a încasat de două ori

prețul imobilului și a prejudiciat-o în acest fel pe reclamanta SC I.E. SA

Galați, prima cumpărătoare.

Înalta Curte,

va înlătura susținerea pârâtelor, potrivit căreia, decizia atacată este

nelegală pentru că a fost pronunțată cu ignorarea Deciziei irevocabile nr. 32/R/2004

pronunțate de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 792/Com/2002, prin care

reclamantei i-a fost respinsă ca nefondată acțiunea de obligare a pârâtei SC A.

SA la perfectarea contractului de vânzare cumpărare în baza leasingului

imobiliar, în considerarea faptului că, hotărârea menționată este irelevantă în

raport de pronunțarea sentinței comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 de

către Tribunalul Galați și de tranșarea în mod definitiv și irevocabil, a

excepției autorității de lucru judecat între cele două hotărâri, prin Decizia de

casare nr. 2977 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17

octombrie 2006, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 120

1

C. civ., astfel încât nu mai poate face

obiectul cercetării, în prezenta cauză.

Referitor

la excepția necompetenței materiale a instanței de fond invocate în fața Înaltei

Curți, aceasta o apreciază ca apărare de fond, fiind o reluare aparent

modificată a motivului de recurs potrivit căruia prima instanță a soluționat

cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ. de către

prima instanță, respectiv pentru ignorarea rolul activ și a obligației de

calificare a cererii ca acțiune în revendicare în raport de care,

verificându-și competența trebuia să trimită cauza judecătoriei.

Susținerea

va fi respinsă în baza principiului disponibilității, potrivit căruia

reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, având opțiunea temeiului

de drept pe care își întemeiază pretențiile, în cauză, reclamanta învestind

instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute. în raport deci, de

obiectul cererii și de natura comercială a cauzei, purtată între doi

comercianți, în legătură cu un bun ce face parte din fondul de comerț,

competența de soluționare a fost corect stabilită ca revenind, în primă

instanță tribunalului, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

De

asemenea, în baza principiului disponibilității, pentru argumentele anterior

expuse, înalta Curte va înlătura și susținerea pârâtelor potrivit căreia

instanțele de fond ar fi trebuit să respingă ca

inadmisibilă

acțiunea în constatare pentru că reclamanta avea la îndemână promovarea unei

acțiuni în realizare, respectiv acțiunea în revendicare, cu mențiunea că

cererea în constatarea nulității este o acțiune în realizarea dreptului, iar

opțiunea între o cale procesuală sau alta, ambele în realizarea dreptului

pretins, nu poate fi impusă părții, care are drept de opțiune, conform

principiului menționat.

Ultimul

dintre motivele de recurs formulate de pârâte, subsumat dispozițiilor art. 304 pct.

8 C. proc. civ. (instanța a schimbat natura actului juridic dedus judecății,

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia) vizează o pretinsă

confuzie între contractul de vânzare cumpărare și contractul de leasing

imobiliar și va fi respins de Înalta Curte ca nefondat, pe de o parte pentru că

nu se regăsește o asemenea confuzie în considerentele deciziei atacate și pe de

altă parte, pentru că susținerea este irelevantă în raport de obiectul

pricinii, instanța nefiind învestită cu calificarea celor două contracte și

nici cu compararea lor, ci fiind chemată să aprecieze condițiile de validitate

la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005

de B.N.P., C.C.M. Galați.

Vor fi

înlăturate și susținerile potrivit cărora confuzia instanțelor de fond ar

consta în reținerea eronată a culpei vânzătoarei SC A. SA Galați pentru

nenotarea contractului de leasing imobiliar în cartea funciară, deși această

omisiune era justificată de poziția pârâtei conferită de respingerea ca

nefondată a acțiunii reclamantei, prin Decizia nr. 32/A/2004 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, motivat de faptul că această critică nu se încadrează în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ținând de

aprecierea probelor. Critica este nefondată și din perspectiva raportării datei

la care a fost pronunțată hotărârea mai sus amintite, la data încheierii

contractului de leasing, respectiv 28 iulie 1998, hotărârea fiind mult

ulterioară încheierii contractului de leasing și nejustificând exonerarea

pârâtei SC A. SA Galați de obligația notării în cartea funciară a contractului,

conform art. 47 din Legea nr. 7/1996 privind cadastru și publicitatea

imobiliară care menționează persoanele în sarcina cărora revine înscrierea și

notarea în cărțile funciare.

Criticile

pârâtelor, în sensul că soluția instanțelor de fond este greșită, întrucât au reținut

ca dată în raport de care s-a apreciat

valabilitatea încheierii

contractului în litigiu, data de 16 octombrie 2009, la care a rămas irevocabilă

sentința comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați, când,

în realitate, valabilitatea ar fi trebuit cenzurată la momentul perfectării

contractului, respectiv la 28 decembrie 2005, când imobilul era liber de

sarcini așa cum rezulta din extrasul de carte funciară, vor fi înlăturate de Înalta

Curte, ca fiind lipsite de pertinență, condițiile de valabilitate fiind

apreciate de instanțe, în mod corect, funcție de data la care a fost întocmit,

prin raportare la data contractului de leasing - 28 iulie 1998 și la data

pronunțării hotărârii care ține loc de act de vânzare cumpărare între pârâta SC

A. SA și reclamanta SC I.E. SA, respectiv sentința comercială mai sus

menționată.

Față de

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galați

și SC A. SA Galați.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galați și SC A. SA Galați

împotriva Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunțate de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă

pârâtele la plata în solidar a sumei de 5.000 de lei reprezentând cheltuieli de

judecată către reclamanta SC I.E. SRL Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.