ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1415/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ, sub nr. 317/Com/2006 (ulterior nr. 6060/121/2006), reclamanta SC I.E. SA SRL Galați a chemat în judecată pârâtele SC M.C. SRL Galați și SC A. SA Galați, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâte din 28 decembrie 2005 și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC A. SA Galați contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare prin novație din 28 iulie 1998, având ca obiect spațiul comercial situat în Galați, contract în baza căruia, ulterior achitării integrale a prețului de 10.086.000.000 lei plus T.V.A.

aferent și în condițiile refuzului vânzătoarei de perfectare a vânzării, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, a arătat că, în legătură cu acest contract, între părți au mai existat litigii și notificări. În petitul cererii de chemare în judecată, reclamanta a mai precizat că, la data de 26 ianuarie 2006, a primit din partea pârâtei SC M.C. SRL, notificarea din 17 ianuarie 2006, prin care i se solicita eliberarea spațiului, întrucât, la data de 28 decembrie 2005, aceasta dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului prin cumpărare de la SC A. SA Galați. De asemenea, a mai susținut că, în timpul derulării litigiului dintre ea și pârâta SC A. SA Galați, privitor la spațiul comercial situat în Galați, aceasta a vândut spațiul comercial pârâtei SC M.C.

SRL Galați, pentru prețul de 700.000 lei fără T.V.A., ce urma a-i fi achitat în termen 30 de zile de la data autentificării actului. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost întabulat prin încheierea din 27 decembrie 2005 în favoarea SC M.C. SRL. Referitor la prețul vânzării, reclamanta a arătat că a fost supraevaluat în măsura în care a fost stabilit în lei, sau, dimpotrivă subevaluat dacă a fost stabilit în lei și că nu are cunoștință dacă s-a organizat licitație cu privire la vânzarea pe care o contestă. A mai arătat că, la data promovării acțiunii în prezenta cauză, pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție se afla înregistrat recursul împotriva Deciziei nr. 132/A din 17 noiembrie 2005 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială, în Dosar nr. 190/C/MF/2005, recurs în care a solicitat și suspendarea deciziei Curții de Apel Galați.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 966, art. 970, art. 975, art. 1067, art. 1069, art. 1091, art. 1097, art. 1100 C. civ., art. 1128-1137 C. civ., O.G. nr. 12/1998. Pârâta SC A. SA Galați a formulat întâmpinare, întemeiată pe dispozițiile art. 115 C. proc. civ. și art. 1294-1295 C. civ., prin care a arătat că a încheiat cu reclamanta contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998 pe o durata de 3 ani, urmând ca imobilul obiect al acestui contract să fie vândut la prețul stabilit de ofertant prin licitație. A mai precizat că, prin contractul amintit, reclamanta s-a obligat ca, în termen de maxim 10 zile de la expirarea duratei leasing-ului, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare sub sancțiunea pierderii acestui drept, suma achitată urmând a reprezenta în acest caz, contravaloarea chiriei pentru utilizarea spațiului.

De asemenea, a susținut că reclamanta a promovat împotriva sa, pe rolul Tribunalului Galați, o acțiune ce a format obiectul Dosarului nr. 792/Com/2002, prin care a solicitat restituirea sumei de 1.118.459.308 lei, reprezentând plată nedatorată, obligarea SC A. SA la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și la plata de daune cominatorii în valoare de 5.000.000 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare, acțiune care a fost respinsă ca nefondată, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 32/R/2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Ulterior, reclamanta a promovat împotriva sa, o altă acțiune, de această dată, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, acțiune soluționată prin sentința civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1802/Com/2004, care a fost schimbată prin admiterea apelului și respingerea cererii reclamantei ca nefondate prin Decizia civila nr. 132/A din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați (Dosar nr. 190/CMF/2008). SC A. SA Galați a mai arătat că, în intervalul 2001- 2005 a plătit taxele și impozitele aferente proprietății, reclamanta folosind spațiul în litigiu, fără să achite nici o sumă de bani și că, la data vânzării către SC M.C.

SRL, spațiul comercial în discuție și terenul aferent îi aparțineau, vânzarea realizându-se, fără licitație, în considerarea faptului că este o societate cu capital integral privat. Pârâta SC M.C. SRL Galați a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin încheierea de ședința de la 15 iunie 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta SC A. SA Galați prin Decizia comercială nr. 888/R din 31 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 3664/44/2006, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei aflate în apel împotriva sentinței comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțate de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1802/Com/2004, și a fost repusă pe rol la data de 11 decembrie 2009. Prin sentința civilă nr. 1176 din 18 martie 2010 Tribunalul Galați a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca nefondată, a admis acțiunea reclamantei SC I.E. SA SRL Galați, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C. SRL Galați la data de 28 decembrie 2005, autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galați, având ca obiect imobilul situat în Galați și a obligat în solidar, pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.606,3 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: 1. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a apreciat că este neîntemeiată motivat de existența identității între persoana reclamantei și titularul dreptului afirmat. 2. Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată si a constat ca fiind lovit de nulitate absolută contractul de vânzare cumpărare intervenit între pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C. SRL Galați, autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M. Galați, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 948 C. civ., respectiv neîndeplinirea a două dintre condițiile de valabilitate ale actului juridic: capacitatea și cauza licită.

Convingerea instanței de fond, așa cum rezultă din considerentele hotărârii pe care a pronunțat-o, s-a format în urma analizei înscrisurilor depuse de părți la dosarul cauzei, din care a rezultat că, prin Decizia nr. 2452 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1520/44/2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Galați împotriva Deciziei comerciale nr. 20 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Galați, rămânând irevocabilă sentința civila nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțată de, Tribunalul Galați prin care a fost admisă acțiunea reclamantei SC A. SA Galați și s-a constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului cu destinație comercială, situat în Galați, intervenită între reclamanta SC I.E.

SRL Galați, în calitate de cumpărătoare și pârâta SC A. SA Galați, în calitate de vânzătoare, pentru prețul de 1.086.000.000 lei, dispunându-se ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, prin raportarea datei la care s-a perfectat contractul a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată - 28 decembrie 2005, la data hotărârii mai sus amintite, respectiv: 14 decembrie 2004, prima instanță a apreciat că pârâta SC A. SA nu a putut transmite, în mod valabil, proprietatea imobilului în litigiu către pârâta SC M.C. SRL, deoarece acesta nu se mai afla în patrimoniul său, fiind înstrăinat în favoarea reclamantei prin contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998. Împotriva sentinței civile nr. 1176 din 18 martie 2010 pronunțate de Tribunalul Galați au declarat apel pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C.

SRL Galați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea apelului pârâtele au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de SC M.C. SRL Galați, cumpărătoare de bună credință care a achiziționat imobilul cu extras de carte funciară și pentru un preț serios, determinat și în condițiile pieții, ceea ce atrage nulitatea hotărârii în conformitate cu dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei au arătat că prima instanță a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, fără să motiveze în fapt și în drept hotărârea pronunțată, singura motivare fiind aceea că SC A. SA Galați nu avea capacitate de a contracta și contractul nu a avut o cauză licită, deși conform extrasului de carte funciară și certificatului de rol fiscal emis de direcția de impozite și taxe locale, a dovedit că era proprietara imobilului în litigiu. Prin Decizia comercială nr. 78 din la 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul pârâtelor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că: 1. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că pârâta SC M.C.

SRL nu a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ci excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care a fost corect soluționată și motivată de instanța de fond, argumentat de existența identității între persoana reclamantei și cea a titularul dreptului dedus judecății. De asemenea, Curtea de Apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei instanțe și prin raportare la obiectul acțiunii - în constatarea nulității absolute - întemeiată pe dispozițiile art. 948, art. 966, art. 970 C. civ. și la interesul reclamantei în promovarea cererii decurgând din dreptul său asupra imobilului în litigiu, confirmat prin sentința comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

2. Curtea a respins și susținerea pârâtelor potrivit căreia, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., reținând că pentru că o hotărâre să fie considerată motivată este suficient că din întregul hotărârii să rezulte ca s-a răspuns tuturor argumentelor și că, pe fondul cauzei Tribunalul a făcut o apreciere justă a probelor administrate. De asemenea, a reținut că, în mod corect, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare motivat de faptul că a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ. și de art. 1295 C. civ. Astfel, a precizat că art. 948 pct. 4 C. civ. statuează ca și condiție de valabilitate a actului juridic, cauza, care trebuie să existe, să fie reală, să fie licită și morală, iar art. 966 din același C. civ.

prevăd că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, fiind sancționată cu nulitatea absolută. Împotriva Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, au declarat recurs pârâtele SC A. SA Galați și SC M.C. SRL Galați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 si 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de apel și de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în situația reținerii cauzei spre rejudecare - admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Motivul circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii) și cel subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) vizează motivarea soluției de constare a nulității absolute a contractului pentru nerespectarea condiției impuse de dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., respectiv pentru că se bazează pe o cauză ilicită. Motivul este nefondat și va fi respins de Înalta Curte, care reține că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept, pe care se întemeiază și că acestea au fost judicios stabilite și corect analizate și interpretate.

Analizând contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005 la B.N.P., C.C.M. Galați, încheiat între pârâta SC A. SA Galați, în calitate de vânzătoare și pârâta SC M.C. SRL Galați, în calitate de cumpărătoare, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de validitate ale actului juridic, statuate de dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., Înalta Curte, reține că acesta este fondat pe o cauză ilicită, vânzătoarea înstrăinând un bun ce nu se mai afla la data întocmirii actului în patrimoniul său, bun pe care ea însăși îl înstrăinase anterior.

Astfel, cauza, ca și condiție de valabilitate a actului juridic trebuie să existe, să fie reală, să fie licită și morală, conform dispozițiilor art. 948 C. civ., iar cauza contractului prin care cele două pârâte au transmis de la una la alta dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial, situat în situat în Galați, este ilicită prin aceea că, vânzătoarea a înstrăinat un bun care nu se mai afla în patrimoniul său, la data perfectării vânzării, încălcând principiul nemo ad allium transferre potest, quam ipse habet, respectiv, nimeni nu poate înstrăina ceea ce nu are, având în vedere că, prin contractul de leasing imobiliar din 28 iulie 1998, înstrăinase deja bunul către reclamanta SC I.E.

SA Galați, această vânzare fiind validată ca perfectă prin sentința comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza actului este și imorală, prin aceea că, vânzătoarea SC A. SA Galați a încasat de două ori prețul imobilului și a prejudiciat-o în acest fel pe reclamanta SC I.E. SA Galați, prima cumpărătoare.

Înalta Curte, va înlătura susținerea pârâtelor, potrivit căreia, decizia atacată este nelegală pentru că a fost pronunțată cu ignorarea Deciziei irevocabile nr. 32/R/2004 pronunțate de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 792/Com/2002, prin care reclamantei i-a fost respinsă ca nefondată acțiunea de obligare a pârâtei SC A. SA la perfectarea contractului de vânzare cumpărare în baza leasingului imobiliar, în considerarea faptului că, hotărârea menționată este irelevantă în raport de pronunțarea sentinței comerciale nr. 1523 din 14 decembrie 2004 de către Tribunalul Galați și de tranșarea în mod definitiv și irevocabil, a excepției autorității de lucru judecat între cele două hotărâri, prin Decizia de casare nr. 2977 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 octombrie 2006, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 120 1 C. civ., astfel încât nu mai poate face obiectul cercetării, în prezenta cauză.

Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței de fond invocate în fața Înaltei Curți, aceasta o apreciază ca apărare de fond, fiind o reluare aparent modificată a motivului de recurs potrivit căruia prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ. de către prima instanță, respectiv pentru ignorarea rolul activ și a obligației de calificare a cererii ca acțiune în revendicare în raport de care, verificându-și competența trebuia să trimită cauza judecătoriei. Susținerea va fi respinsă în baza principiului disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, având opțiunea temeiului de drept pe care își întemeiază pretențiile, în cauză, reclamanta învestind instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute.

în raport deci, de obiectul cererii și de natura comercială a cauzei, purtată între doi comercianți, în legătură cu un bun ce face parte din fondul de comerț, competența de soluționare a fost corect stabilită ca revenind, în primă instanță tribunalului, conform art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. De asemenea, în baza principiului disponibilității, pentru argumentele anterior expuse, înalta Curte va înlătura și susținerea pârâtelor potrivit căreia instanțele de fond ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă acțiunea în constatare pentru că reclamanta avea la îndemână promovarea unei acțiuni în realizare, respectiv acțiunea în revendicare, cu mențiunea că cererea în constatarea nulității este o acțiune în realizarea dreptului, iar opțiunea între o cale procesuală sau alta, ambele în realizarea dreptului pretins, nu poate fi impusă părții, care are drept de opțiune, conform principiului menționat.

Ultimul dintre motivele de recurs formulate de pârâte, subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. (instanța a schimbat natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia) vizează o pretinsă confuzie între contractul de vânzare cumpărare și contractul de leasing imobiliar și va fi respins de Înalta Curte ca nefondat, pe de o parte pentru că nu se regăsește o asemenea confuzie în considerentele deciziei atacate și pe de altă parte, pentru că susținerea este irelevantă în raport de obiectul pricinii, instanța nefiind învestită cu calificarea celor două contracte și nici cu compararea lor, ci fiind chemată să aprecieze condițiile de validitate la încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 28 decembrie 2005 de B.N.P., C.C.M.

Galați. Vor fi înlăturate și susținerile potrivit cărora confuzia instanțelor de fond ar consta în reținerea eronată a culpei vânzătoarei SC A. SA Galați pentru nenotarea contractului de leasing imobiliar în cartea funciară, deși această omisiune era justificată de poziția pârâtei conferită de respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, prin Decizia nr. 32/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, motivat de faptul că această critică nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ținând de aprecierea probelor.

Critica este nefondată și din perspectiva raportării datei la care a fost pronunțată hotărârea mai sus amintite, la data încheierii contractului de leasing, respectiv 28 iulie 1998, hotărârea fiind mult ulterioară încheierii contractului de leasing și nejustificând exonerarea pârâtei SC A. SA Galați de obligația notării în cartea funciară a contractului, conform art. 47 din Legea nr. 7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară care menționează persoanele în sarcina cărora revine înscrierea și notarea în cărțile funciare.

Criticile pârâtelor, în sensul că soluția instanțelor de fond este greșită, întrucât au reținut ca dată în raport de care s-a apreciat valabilitatea încheierii contractului în litigiu, data de 16 octombrie 2009, la care a rămas irevocabilă sentința comercială nr. 1523 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galați, când, în realitate, valabilitatea ar fi trebuit cenzurată la momentul perfectării contractului, respectiv la 28 decembrie 2005, când imobilul era liber de sarcini așa cum rezulta din extrasul de carte funciară, vor fi înlăturate de Înalta Curte, ca fiind lipsite de pertinență, condițiile de valabilitate fiind apreciate de instanțe, în mod corect, funcție de data la care a fost întocmit, prin raportare la data contractului de leasing - 28 iulie 1998 și la data pronunțării hotărârii care ține loc de act de vânzare cumpărare între pârâta SC A. SA și reclamanta SC I.E.

SA, respectiv sentința comercială mai sus menționată. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galați și SC A. SA Galați.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC M.C. SRL Galați și SC A. SA Galați împotriva Deciziei comerciale nr. 78 din la 4 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Obligă pârâtele la plata în solidar a sumei de 5.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC I.E. SRL Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.