ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată sub nr. 7635 din 28 noiembrie 2003 la Judecătoria Galați,

reclamanta SC R.V.A. SA și SC M.S.P.C.M.C. SRL București în calitate de

lichidatori judiciari ai SC B. SA au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA

Galați solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

evacuarea acesteia din imobilul situat în C.P.

În motivarea cererii, reclamanta, a

susținut că, prin contractul din 28 decembrie 1999, pârâtei i-a fost închiriat

spațiul comercial în litigiu până la 31 decembrie 2010, cu o chirie de 50 dolari

S.U.A. lunar fără T.V.A.

Cum pârâta nu a plătit chiria în

baza art. 24 din Legea nr. 114/1996 și art. 1429 C. civ. s-a solicitat

evacuarea.

Prin sentința civilă nr. 670 din 6

februarie 2004, instanța și-a declinat competența de soluționare, în favoarea

Tribunalului Galați cauza fiind înregistrată sub nr. 659/COM/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, prin sentința civilă nr. 1035 din 12 iulie 2004, această instanță a

admis cererea, dispunând evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață

de 103

2

situat în C.P., Județul Galați.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, pârâta nu și-a respectat obligația asumată prin

contractul de închiriere, aceea de a achita lunar chiria de 50 dolari S.U.A.,

chiria restantă, fiind stabilită anterior, prin sentința civilă nr. 1938/2003

pronunțată de Tribunalul Galați în sumă de 128.997.742 lei vechi.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe, a introdus apel pârâta SC P. SA Galați, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În fapt apelanta a formulat

următoarele critici:

- instanța de fond nu a emis lunar

facturi pentru chirie deși acest lucru era prevăzut în contract, fapt ce a

permis nejustificat calcularea de penalități de întârziere.

- reclamanta intimată nu a acordat

utilitățile necesare pentru ca spațiul comercial închiriat să poată fi folosit.

- instanța a reținut eronat că s-ar

datora chiria solicitată.

- reclamanta intimată nu a respectat

procedura de conciliere prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Analizând sentința prin prisma

criticilor formulate, instanța prin decizia civilă nr. 16/ A din 21 februarie

2005 a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a admis întemeiat

acțiunea, fiind dovedită neexecutarea de către apelanta pârâtă a obligației de

plată a chiriei, fapt pentru care s-a dispus legal evacuarea acesteia, la

solicitarea lichidatorului judiciar, dat fiind faptul că împotriva intimatei

reclamante s-a pornit procedura de lichidare judiciară prevăzută de Legea nr.

64/1995.

Faptul că, în spațiu nu au existat

utilitățile invocate, se datorează apelantei care și-a asumat obligații de a

achita contravaloarea apei, energiei electrice și a serviciilor de salubritate,

în baza unor contracte pe care una să le încheie cu prestatorii acestor

servicii.

Instanța a apreciat că față de

obiectul acțiunii reclamanta nu avea obligația legală de a urma procedura

prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

În termen legal, împotriva acestei

decizii pârâta a declarat recurs motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ.

În esență recurenta invocă

interpretarea greșită dată de instanță dispozițiilor din contractul de

închiriere inserate în art. 8, fapt ce a condus la reținerea greșită a neplății

chiriei, din culpa sa și a obligației sale de a asigura utilitățile necesare

desfășurării activității în spațiul comercial.

Se invocă interpretarea eronată a

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. și a celor prevăzute de art. 51

din Legea nr. 64/1995.

Recursul este nefondat.

Recursul fiind o cale extraordinară

de atac, o cale de reformare prin prisma acestor atribute, instanța nu poate

analiza prima critică, deoarece aceasta vizează netemeinicia hotărârii.

Cum în cauza de față recursul

declarat este o cale nedevolutivă, instanța nu poate analiza starea de fapt

invocată ca greșit reținută.

În ceea ce privește cea de-a două

critică, ea urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. ipoteza a doua.

Recurenta invocă nefondat aplicarea greșită

a legii, referindu-se la dispozițiile art. 51 din Legea nr. 64/1995 și art. 720

1

C. proc. civ.

Așa cum a statuat corect instanța de

apel, potrivit art. 51 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul a fost abilitat

legal, să introducă cererea de chemare în judecată, fiind la latitudinea

acestuia modalitatea juridică aleasă pentru a menține sau nu, raporturile

locative privind spațiul în litigiu.

Cum obiectul cererii de chemare în

judecată a fost unul nepatrimonial, în mod judicios s-a respins critica privind

nerealizarea concilierii prealabile, prevăzute de art. 720

1

C. proc.

civ.

Cum în cauză, instanța nu a reținut

motive de recurs de ordine publică, față de criticile invocate de recurentă și,

în raport de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC P. SA Galați, împotriva deciziei nr. 16/ A din 21

februarie 2005 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.