ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3960/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 331 din 5

decembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 3638.1/108/2006,Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

formulată de reclamantul Cultul Creștin Adventist de Ziua a Șaptea împotriva

pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

cultelor religioase din România.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Timișoara a reținut că prin decizia nr. 735 din 29 martie 2006, pârâta a

respins cererea de retrocedare depusă de reclamantă având în vedere faptul că

solicitantul nu a depus în termenul legal cererea.

Se reține că este depășit termenul

prevăzut de art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 209/2005 și art. II,

t

itlul II din Legea nr. 247/2005.

S-a mai constatat că pentru depunerea

cererilor de retrocedare a mai existat un prim termen ce a expirat la 2 martie

2003, iar cel de-al doilea termen a expirat la 25 ianuarie 2006.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurentul-reclamant arată că a formulat

în termenele legale cerere de despăgubiri pentru imobilul din Arad, identificat

în C.F. nr. 7249.

Asupra primei notificări, Comisia s-a

pronunțat prin Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006, iar asupra celei de-a doua

notificări, prin decizia nr. 735 din 29 martie 2006.

Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006 a făcut obiectul Dosarului nr. 7146/198/2006.

Recurentul consideră că după intrarea în

vigoare a Legii nr. 247/2005, toate cererile care nu au fost încă soluționate

de Comisie trebuiau considerate ca fiind formulate în termen deoarece însăși

Legea nr. 247/2005 creează un nou termen de depunere a notificărilor.

La data la care legea era în vigoare

exista formulată cererea de despăgubire nesoluționată.

S-a ignorat împrejurarea că în mod

tendențios și cu rea-credință Comisia a soluționat întâi cererea din 3

februarie 2006 și apoi cererea din 17 iulie 2003.

Intimata-pârâtă, prin întâmpinarea

formulată solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece solicitantul nu

a depus în termenul legal cererea de retrocedare.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000

s-a prevăzut în vederea depunerii cererilor de retrocedare un termen de 6 luni

de la data intrării în vigoare a legii de aprobare (

l

egea nr. 501/2002).

Ulterior termenul a fost prelungit cu 30

de zile, prin O.U.G. nr. 184/2002, astfel încât termenul de depunere a

cererilor a expirat la 2 martie 2003.

Recurentul a depus o primă notificare sub

nr. 55 din 6 martie 2003.

Prin decizia nr. 873 din 7 iulie 2006,

Comisia specială a respins cererea ca tardiv formulată.

Prin sentința civilă nr. 32 din 20 februarie

2007, pronunțată în dosarul nr. 7146/108 din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată împotriva Deciziei nr. 873 din 7 iulie 2003.

Sentința a devenit irevocabilă prin nerecurare,

conform notei aflate la dosarul de recurs.

Așadar, în privința primei notificări

există autoritate de lucru judecat, de unde rezultă că prima notificare este

formulară tardiv.

Prin Legea nr. 247/2005 s-a dat posibilitatea

formulării unei noi notificări, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a

legii, respectiv până la 25 ianuarie 2006.

Recurentul a formulat notificarea la 3

februarie 2006, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 247/2005.

Nu există niciun motiv pentru a se

considera, așa cum solicită recurenta, că cererile anterioare au fost formulate

în termen, deoarece Legea nr. 247/2005 vorbește în mod neechivoc de acordarea

unui alt termen de 6 luni.

Mai mult, în privința primei notificări,

există autoritate de lucru judecat, instanța statuând caracterul tardiv al

primei notificări.

Asupra soluției pronunțate nu are

relevanță împrejurarea că intimata Comisia s-a pronunțat întâi cu privire la

cea de-a doua notificare, deoarece prin Legea nr. 247/2005 nu a avut loc o

prelungire a primelor termen acordate pentru depunerea cererilor de

retrocedare.

Față de acestea, nefiind întemeiate

criticile aduse sentinței recurate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Cultul

Creștin Adventist de Ziua a Șaptea, Conferința Banat împotriva sentinței civile

nr. 331 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2008.