ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 noiembrie

2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC E.N.E.L.E.B. SA, sucursala D.F.E.E. Arad

(denumită în continuare E.N.E.L. – S.D.F.E.E. Arad) a chemat în judecată pe

pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România și E.O.R. Arad - P.O.

Sebeș, solicitând anularea Deciziei nr. 482 din 12 aprilie 2005, prin care

primul pârât a dispus retrocedarea în favoarea celui de-al doilea pârât a

imobilului, format din construcție și teren aferent, situat în orașul Sebeș, județul

Arad.

În esență, reclamanta

susține că decizia pe care o contestă este nelegală, întrucât societatea are un

drept de proprietate asupra construcției, în baza art. 5, 19, 20 și urm. din

Legea nr. 15/1990, și un drept de proprietate asupra terenului aferent

construcției potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din

15 mai 2002.

Prin sentința civilă nr. 405

din 7 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 112 din 24 aprilie

2007, a respins acțiunea reclamantei E.N.E.L. – S.D.F.E.E. Arad, ca tardiv

formulată.

În motivarea sentinței

pronunțate, Curtea de Apel Timișoara a reținut că reclamanta a luat cunoștință

de decizia pe care o contestă la data de 3 mai 2006 când, în Dosarul nr. 2572/2006

al Tribunalului Arad, în care avea calitatea de reclamantă, P.O.R. Sebeș prin E.O.R.

Arad, pârâtă în prezentul litigiu, a formulat cerere de intervenție în interes

propriu invocând Decizia nr. 482 din 12 aprilie 2005 emisă de Comisia specială

de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România.

Or, conform ștampilei de pe

plicul în care reclamanta a expediat cererea de chemare în judecată, acțiunea a

fost formulată la data de 2 noiembrie 2006, cu încălcarea termenului de 30 de

zile prevăzut de art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, modificată prin Legea

nr. 247/2005, în care pot fi atacate la Instanța de contencios administrativ deciziile emise de Comisia specială de retrocedare.

Împotriva sentinței civile nr.

112 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T.

Arad, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel

București.

A învederat recurenta, prin

motivele de recurs, că în mod eronat Curtea de Apel Timișoara a respins

excepția de necompetență teritorială invocată la termenul de judecată din data

de 7 februarie 2007, în condițiile în care norma de competență teritorială

prevăzută de art. 10 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 din materia contenciosului

administrativ este instituită în favoarea reclamantului, în sensul că dacă

acesta a optat pentru Instanța de la sediul pârâtului (în speță Curtea de Apel

București ca primă Instanță competentă teritorial) nu se mai poate invoca

excepția de necompetență teritorială.

Or, a arătat recurenta,

competența teritorială a fost determinată de reclamantă în baza art. 10 pct. 3

din Legea nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Timișoara în considerentele

referitoare la excepția de necompetență nu trebuia să rețină prevederile O.U.G.

nr. 94/2000, ci pe cele ale art. 10 pct. 3 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, recurenta

a precizat că în mod greșit Instanța de Fond a admis excepția de tardivitate a

acțiunii introductive de instanță, datorită erorii în care s-a aflat cu privire

la interpretarea actului juridic dedus judecății. În concret, s-a subliniat de

către recurentă că la data introducerii acțiuni în anulare actul administrativ

atacat a intrat în circuitul civil prin efectul admiterii cererii de intabulare,

astfel că nulitatea actului intrat în circuitul civil poate fi cerută oricând,

neavând nici o relevanță că în cursul altui proces s-a luat la cunoștință de

existența actului, o asemenea luare la cunoștință neechivalând cu o comunicare

în sensul O.U.G. nr. 94/2000 republicată și modificată.

Intimatele Comisia specială

de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România și P.O.R. Sebeș din cadrul E.O.R. Arad, prin întâmpinare, au solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect, în raport de

prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, a fost

respinsă ca tardivă acțiunea reclamantei, de către Instanța competentă,

respectiv Curtea de Apel Timișoara în raza teritorială a căreia se afla

imobilul retrocedat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 3

alin. (7) fraza 1 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și

completările ulterioare, act normativ cu caracter special și derogatoriu de la

prevederile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate

cu contestație la Instanța de contencios administrativ în a cărei rază

teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la

comunicarea acestora.

Or, în cauză, imobilul

solicitat de P.O. Sebeș, prin E.O.R. Arad, se află situat în circumscripția

Curții de Apel Timișoara, astfel că această Instanță de contencios

administrativ este exclusiv competență material și teritorial pentru

soluționarea litigiului în primă Instanță. Nu sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ce

reglementează competența teritorială alternativă, în favoarea Instanței de la

domiciliul sau sediul reclamantului sau de la domiciliul sau sediul pârâtului,

aplicându-se cu prioritate dispozițiile cu caracter special ale O.U.G. nr. 94/2000,

ce prevăd competența teritorială exclusivă, de ordine publică, a Instanței de

contencios administrativ în a cărei circumscripție se află sediul imobilului

solicitat spre restituire.

Cât privește motivul de

recurs referitor la greșita respingere a acțiunii în contencios administrativ,

urmare admiterii excepției de tardivitate a introducerii cererii de chemare în

judecată, se reține că și acesta este neîntemeiat, în condițiile în care s-a

probat în cauză că reclamanta a luat cunoștință de existența și conținutul Deciziei

nr. 482 din 12 aprilie 2005 emisă de Guvernul României - Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România – prin care s-a dispus retrocedarea imobilului (construcție și teren

aferent) situat la adresa din oraș Sebeș, județul Arad în favoarea P.O. Sebeș

prin E.O.R. Arad, la data de 3 mai 2006, iar acțiunea în contencios

administrativ a fost formulată la 2 noiembrie 2006, mult peste termenul de 30

de zile, avut în vedere de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În cauză, reclamanta - recurentă

are calitatea de terț în raport de actul administrativ atacat, astfel că nu se

impunea comunicarea, iar termenul pentru formularea acțiunii în contencios

administrativ, prevăzut de legea specială și operabil indiferent de

împrejurarea intrării în circuitul civil, prin intabulare, a deciziei atacate,

începe să curgă din momentul în care partea a luat cunoștință, pe orice cale,

de existența actului administrativ pretins vătămător.

Pe de altă parte, se observă

că soluția respingerii acțiunii în contencios administrativ ca tardiv formulată

se impunea și în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii și

soluționării cererii, care prevedeau că introducerea unei acțiuni în contencios

administrativ nu poate avea loc mai târziu de un an de la data emiterii

actului.

În raport de cele mai sus

arătate, reținând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că, pe cale

de consecință, sentința atacată este legală, urmează a se dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T. Arad împotriva sentinței

civile nr. 112 din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T. Arad împotriva sentinței civile nr. 112 din 24

aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2007.