ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.B.C.B. Arad a chemat în judecată Comisia Specială a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România și a solicitat modificarea Deciziei nr. 1648 din 6 martie 2008 emisă de această comisie, în sensul admiterii cererii de retrocedare nr. 685339/C înregistrată la data de 20 ianuarie 2006. În motivarea cererii se arată că s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Arad, înscris în C.F. nr. 14337 Arad, compus din clădire de biserică în stil gotic și terenul aferent de 1422 mp, clădire care a fost demolată, dar prin decizia atacată a fost respinsă cererea, astfel că nu-și pot repara prejudiciul creat prin preluarea clădirii și a terenului fără nicio despăgubire și în mod abuziv.

Tribunalul Arad, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 217 din 16 iunie 2008, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Timișoara, prin încheierea din 12 noiembrie 2008, a fost sesizată Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Prin Decizia nr. 357 din 17 martie 2009, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată cu motivarea că autorul acesteia urmărește completarea textului de lege în așa fel încât și aceste imobile să fie incluse în reglementarea contestată, cerere care excede competenței instanței de contencios constituțional, instanță ce se poate pronunța, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 160 din 25 mai 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că drepturile reclamantei la retrocedarea imobilelor preluate de Statul Român sunt reglementate de O.U.G. nr. 94/2000 iar, în speță se solicită acordarea de despăgubiri pentru o construcție care a fost demolată și care nu mai exista în natură la data formulării cererii de restituire, or potrivit art. 1 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 94/2000 sunt imobile, în sensul acestui act normativ, numai „construcțiile existente în natură” și nu cele demolate, astfel că s-a considerat că decizia atacată este legală și nu poate fi modificată. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.B.C.B. Arad. În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond pentru că a fost interpretat greșit art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 94/2000 deoarece acele clădiri existau la data preluării abuzive de către Statul Român. Se apreciază că prin soluția de respingere a acțiunii li se încalcă drepturile conferite de Constituția României dar și de dispozițiile legale în materie pentru că imobilul și terenul au fost preluate abuziv de către stat, fără plata vreunei despăgubiri și s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru teren. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Comisia specială de retrocedare a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a depus la dosar, de către Comisia specială de retrocedare, Decizia nr. 1797 din 26 iunie 2008 a acestei comisii și copia cererii de retrocedare formulată de reclamantă.

Recurenta a depus note de ședință în care a învederat aspecte de neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 94/2000. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamanta-recurentă a solicitat acordarea de despăgubiri pentru clădirile ce au fost situate în Arad, înscrise în C.F. nr. 14337, clădiri care au fost preluate și demolate în perioada comunistă. Prin Decizia nr. 1648 din 6 martie 2008, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare deoarece solicitările nu se încadrează în obiectul de reglementare al O.U.G.

nr. 94/2000. Este adevărat că domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 94/2000 îl constituie imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat. Însă, art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 definește care sunt imobilele care fac obiectul restituirilor, iar în sensul acestui act normativ, sunt „imobile” construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Chiar dacă nu este prevăzut expres, din modul de redactare al textului, rezultă că nu pot fi acordate despăgubiri pentru construcțiile demolate. De altfel, la pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 modificate prin H.G. nr. 1094/2005, se precizează expres că nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000, construcțiile demolate. Prin urmare, aceasta este prevederea legală care a dus la respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru imobile care au fost preluate abuziv dar care au fost demolate și care au aparținut cultelor religioase. Recurenta invocă și faptul că a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcțiilor demolate.

Din actele depuse la dosar rezultă că aceste despăgubiri pentru terenul aferent de 1422 mp au făcut obiectul altei cereri de restituire și prin Decizia nr. 1797 din 26 iunie 2008 Comisia Specială de Retrocedare a propus acordarea de despăgubiri iar dosarul urma a fi înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului acestora. Deși au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs nu s-au prezentat argumente pentru incidența acestora. În notele scrise, recurenta a prezentat aspecte de neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 94/2000, dar acestea nu vor putea fi analizate deoarece ele au făcut deja, obiectul unei excepții de neconstituționalitate, iar Curtea Constituțională prin decizia nr. 357 din 17 martie 2009 a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

De altfel, și anterior, Curtea Constituțională a respins aceeași excepție ca inadmisibilă pentru că pretinsa neconstituționalitate este determinată exclusiv de omisiunea legislativă, iar Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a țării, are atribuții în modificarea și completarea normelor juridice. În acest sens, s-a pronunțat instanța de contencios constituțional prin deciziile nr. 596 din 19 iunie 2007 și nr.911 din 18.10.2007. Și practica instanței supreme este constantă în sensul respingerii cererilor de acordare de despăgubiri pentru imobile demolate ce au aparținut cultelor religioase și care au fost preluate în perioada regimului comunist (Î.C.C.J., S.C.A.F., decizia nr. 3561 din 26 septembrie 2007). Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.B.C.B. Arad împotriva sentinței civile nr. 160 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.