ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC R.O. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.E.I. SRL București, pentru ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul situat în București, în suprafață de 582,70 mp. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a mai achitat chiria și utilitățile consumate, din luna iunie 1996, înregistrând un debit de 83.885.337 lei față de societatea sa, prin adresa nr. 1248 din 17 octombrie 1997, i-a comunicat acesteia că nu va mai prelungi contractul de închiriere, care înceta la 1 noiembrie 1997. Prin sentința nr. 350 de la 27 ianuarie 1998, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea formulată de SC R.O.

SA București și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, începând cu data de 1 noiembrie 1997, contractul de locațiune a încetat și că, din luna iunie 1996, pârâta nu a plătit chiria. SC C.M.E.I. SRL a declarat apel împotriva sentinței nr. 350 din 27 ianuarie 1998 a Tribunalului București, susținând că, la data de 20 ianuarie 1998, când a avut loc dezbaterea în fond, pârâta a fost citată, prin afișare, în B-dul Gh.Ș., București, astfel că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Prin decizia nr. 524 din 10 martie 1999, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a desființat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de apel a reținut că, din actul adițional la contract și notificarea făcută pârâtei, rezultă că sediul este în str. Gh.Ș. nr. 1-1A, astfel că, față de datele contradictorii privind adresa, SC C.M.E.I. SRL București, trebuia citată la ambele adrese. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 524 din 10 martie 1999 a Curții de Apel București. Prin decizia nr. 20 din 11 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, recursul declarat de SC R.O. SA București a fost anulat ca netimbrat. Tribunalul București, secția comercială, a rejudecat cauza și, prin sentința nr. 383 din 22 ianuarie 2001, a admis acțiunea reclamantei, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea SC R.O.

SA București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 1 noiembrie 1992, s-a încheiat între părți, contractul de închiriere nr. 4 I/1992, potrivit căruia s-a închiriat spațiul, de 582,70 mp, situat în str. Gh.Ș. nr. 2 - 10, pentru o perioadă de 9 ani, iar prin actul adițional nr. 1, părțile au modificat durata contractului la 5 ani, respectiv, până la 1 noiembrie 1997, cu posibilitatea de prelungire de la an la an. Contractul era reziliat de drept, cu 1 noiembrie 1997, iar prin adresa nr. 1248 din 17 octombrie 1997, reclamanta a solicitat pârâtei să evacueze spațiul. Pârâta a declarat apel împotriva sentinței nr. 383 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului București, susținând că au fost încălcate dispozițiile imperative referitoare la citarea părților, deoarece, la termenul de la 15 ianuarie 2001, avocatul, care reprezenta pe pârâtă, a fost bolnav și nu a putut lua cunoștință de termenul acordat.

Prin decizia nr. 732 din 14 mai 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC C.M.E.I. SRL București. Instanța de apel a reținut că, la termenul de la 20 noiembrie 2000, pârâta a fost reprezentată de apărător, care a depus delegația la dosar, astfel că aceasta avea termen în cunoștință și avea obligația să urmărească în continuare desfășurarea procesului, iar la termenul de la 15 ianuarie 2001, s-a acordat termen la 22 ianuarie 2001, pentru lipsă de apărare. SC C.M.E.I.

SRL București a declarat recurs împotriva deciziei nr. 732 din 14 mai 2001 a Curții de Apel București, susținând că nu a fost citată, pentru termenul de la 22 ianuarie 2001, de către Tribunalul București și a fost acordat termen de judecată, numai o săptămână, de la 15 ianuarie la 22 ianuarie 2003. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - la termenul de judecată de la 20 noiembrie 2000, în dosarul nr. 6551/2000 al Tribunalului București, a fost prezentă pârâta SC C.M.E.I. SRL București, prin apărător, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată. - pentru termenul de judecată de la 15 ianuarie 2001, pârâta nu a fost citată, deoarece, potrivit prevederilor art. 153 C. proc.

civ., partea care a fost prezentă la înfățișare, nu va mai fi citată în tot cursul instanței, deoarece se presupune că, cunoaște termenele următoare. - din adeverința medicală, prezentată la termenul de judecată de la 15 ianuarie 2001, rezultă că avocatul pârâtei era în tratament - repaus la pat, în perioada 11 – 16 ianuarie 2001, or, instanța a acordat termen de judecată la data de 22 ianuarie 2001. În consecință, criticile formulate nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.M.E.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 732 din 14 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 mai 2003.