ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2011/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC A.F.G.D.

STL a chemat în judecată pe pârâta SC N.S. SRL solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în

București, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 1 la data de 1

august 2001, cu termen la 1 august 2006. La expirarea perioadei, reclamanta a

notificat pârâtei intenția de a nu mai continua locațiunea, solicitând

deopotrivă eliberarea spațiului, însă reprezentantul pârâtei a comunicat expres

decizia de a nu elibera spațiul.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 1436 și 1438 C. civ.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională solicitând obligarea reclamantei la reînnoirea contractului de

închiriere și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

soluționând cauza în primă instanță, prin sentința nr. 6755 din 17 mai 2007, a

admis cererea principală formulată de reclamantă, a dispus evacuarea pârâtei

din imobilul situat în București și a respins cererea recovențională formulată

de pârâtă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.3 ron

cheltuieli de judecată.

Decizia instanței de fond a fost

atacată de pârâta SC N.S. SRL București cu apel, criticând sentința pentru

netemeinicie și nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 13

februarie 2008, pârâta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale

cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin încheierea pronunțată la data de 13 februarie 2008, a respins,

ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea instanței de apel a fost

atacată de către pârâtă cu recurs, fără a fi dezvoltate motivele de

nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la data

de 29 februarie 2008, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta a invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3), modificată și completată

și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a luat în

examinare, excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut :

Având în vedere recursul declarat,

raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din

Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o

taxă judiciară de timbru, în sumă de 4 lei și respectiv timbru judiciar de 0,15

lei, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005.

Astfel fiind, la termenul de judecată

din data de 6 iunie 2008, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, să timbreze

recursul, conform dispozițiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art.

35 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru

raportat la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Având în vedere că recurenta nu și-a

îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii, așa cum prevăd dispozițiile art.

11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația

emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de

citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art.

35 alin. (5 )din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarate de pârâta

SC N.S. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 13 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosar nr.

34372/3/2006, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6

iunie  2008.