ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2011/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC A.F.G.D. STL a chemat în judecată pe pârâta SC N.S. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 1 la data de 1 august 2001, cu termen la 1 august 2006. La expirarea perioadei, reclamanta a notificat pârâtei intenția de a nu mai continua locațiunea, solicitând deopotrivă eliberarea spațiului, însă reprezentantul pârâtei a comunicat expres decizia de a nu elibera spațiul.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1436 și 1438 C. civ. Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la reînnoirea contractului de închiriere și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința nr. 6755 din 17 mai 2007, a admis cererea principală formulată de reclamantă, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București și a respins cererea recovențională formulată de pârâtă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.3 ron cheltuieli de judecată. Decizia instanței de fond a fost atacată de pârâta SC N.S. SRL București cu apel, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2008, pârâta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea pronunțată la data de 13 februarie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea instanței de apel a fost atacată de către pârâtă cu recurs, fără a fi dezvoltate motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la data de 29 februarie 2008, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3), modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut : Având în vedere recursul declarat, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru, în sumă de 4 lei și respectiv timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005. Astfel fiind, la termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, să timbreze recursul, conform dispozițiilor art. 36 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5 )din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarate de pârâta SC N.S. SRL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosar nr. 34372/3/2006, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.