ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 304/2007

Asupra recursului de

față, constată:

Prin cererea notificată sub nr. 772 din

10 august 2001 de BEJ M.T. pârâtei SC P. SA Galați, I.E. a solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Galați, preluat în

proprietatea statului în mod abuziv.

Prin decizia nr. 74 din 12 octombrie 2001, SC

P. SA Galați a respins cererea motivat de faptul că imobilul a fost înstrăinat

către SC R. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4722 din 9 septembrie

1996, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă și cu mențiunea că

nu poate face reclamantei nici o ofertă de despăgubire prin echivalent întrucât

acționarul său principal, APPS, nu a luat o decizie în acest sens.

Prin cererea înregistrată la 19

noiembrie 2001, reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâții SC P. SA Galați

și SC R. SRL cerând să se anuleze actele de înstrăinare ale imobilului în

litigiu și să se dispună repunerea părților în situația anterioară, susținând

că acestea nu au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale

respectiv, au fost încheiate după ce a notificat acestora cererea sa de

restituire în natură și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 74 din 12

octombrie 2001 emisă de prima pârâtă și retrocedarea imobilului.

Prin sentința civilă nr. 462/F/ din 19

septembrie 2003 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins cererea formulată

de reclamantă în contradictoriu cu cele două societăți comerciale pârâte, SC P.

SA Galați și SC R. SRL.

Prin aceiași sentință s-a luat act că

reclamanta a renunțat la judecata cererii în anularea actului de

vânzare-cumpărare și restituirea în natură a imobilului formulată în

contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Galați.

În motivarea soluției de respingere a cererii

dedusă judecății de reclamantă instanța a reținut că decizia nr. 74/2001 a fost

emisă de pârâta SC P. SA Galați cu respectarea dispozițiilor legale atâta timp

cât la momentul notificării imobilul în litigiu nu se mai găsea în patrimoniul

său ci al SC R. SRL.

Prin aceiași sentință instanța a

apreciat că se impune, dată fiind poziția procesuală adoptată de reclamantă în

sensul că solicită doar acordarea de măsuri reparatorii și nu restituirea în

natură a imobilului, să ia act de faptul că acesta a renunțat la judecata

cererii în anularea contractului de vânzare-cumpărare și restituire în natură

formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Galați.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

În motivarea apelului reclamanta a susținut că

după anul 1990 a formulat mai multe cereri prin care a solicitat restituirea

imobilului în litigiu, preluat în mod abuziv de stat în baza art. 56 din Legea

nr. 4/1973 și dat în administrarea pârâtei SC P. SA Galați, notificând intenția

sa de a redobândi imobilului acestei pârâte încă din data de 10 aprilie 1995,

situație în care înstrăinarea bunului s-a făcut de către unitatea deținătoare

cu rea credință, ea fiind îndreptățită să fie despăgubită cu suma de

985.600.000 lei reprezentând contravaloarea nemișcătorului la nivelul lunii mai

2003.

Totodată reclamanta a afirmat că a

renunțat la judecata capătului de cerere formulat în contradictoriu cu SC R.

SRL Galați din eroare și la presiunea avocatului său care i-a argumentat că

urmează să suporte cheltuieli de judecată în sumă de aproximativ 60 de milioane

de lei în cazul în care s-ar reține netemeinicia acestei cereri, motiv pentru

care a solicitat să se dispună anularea renunțării și rejudecarea cererii

dedusă judecății în contradictoriu cu toate părțile.

Prin decizia civilă nr. 86/A din 29

ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul declarat

de reclamantă ca nefondat.

În motivarea deciziei instanța a reținut că

imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului în baza Legii nr.

4/1973 ca urmare a faptului că autoarea reclamantei dobândise în proprietate

două imobile și nu a înstrăinat, obligație ce îi revenea potrivit actului

normativ menționat, unul dintre acestea în termen de 1 an de la data

dobândirii.

A mai reținut instanța de apel că atâta

timp cât SC P. SA Galați a dobândit în proprietate imobilul în litigiu, prin

preluare de la stat, aceasta era îndreptățită să-l înstrăineze către chiriașa

SC R. SRL Galați, caz în care, instanța conchide că decizia contestată de

reclamantă a fost emisă de pârâtă cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001. Totodată, instanța a reținut, fără a argumenta, că în mod corect prima

instanță a luat

act de renunțarea la judecată formulată de

reclamantă cât privește

chemarea în judecată

a pârâtei SC R. SRL Galați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

reclamanta reiterează aspectele de fapt ale

cauzei și susține că în raport de dispozițiile

art. 27 alin. (1) și (2) și art. 28 din

Legea nr. 10/2001 era îndreptățită să primească pentru imobilul în

litigiu,

preluat în mod

abuziv de stat măsuri reparatorii în echivalent.

Susține

recurenta că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel pe care Ie-a

formulat, iar în considerentele hotărârii se face trimitere în mod

greșit la dispozițiile art. 20 din Legea

nr. 10/2001, fără a se observa că în

cauză erau incidente dispozițiile art. 27 și art. 28 din aceiași lege

și, totodată, se

reține în

mod eronat că pârâtei SC P. SA, societate al cărei acționar

este A.P.A.P.S. și care a vândut imobilul

în litigiu, nu i-ar reveni nici o obligație

în procedura reglementată

prin acest act normativ.

Totodată,

recurenta reiterează solicitarea în sensul anulării renunțării

sale la judecata cererii formulată în contradictoriu cu SC R. SRL

făcută din eroare la judecata în primă instanță.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru

următoarele

considerente:

În drept, potrivit art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte poate hotărî asupra fondului unei pricini în toate cazurile în

care casează

hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de

fapt ce au fost pe

deplin stabilite.

Constatarea

faptelor este atributul instanțelor de fond iar examinarea

efectivă a cererilor formulate de părți trebuie să rezulte cu

suficientă

claritate din cuprinsul

hotărârii, hotărâre care trebuie motivată atât cu privire

la situația de fapt, prin trimitere la probele de

la dosar, cât și în drept, prin

indicarea

dispozițiilor legale reținute de instanțe ca fiind aplicabile în speța

dedusă

judecății.

Mai mult,

instanța de apel are a răspunde tuturor criticilor invocate

prin această cale de atac în mod

explicit, obligația judecătorilor de a analiza

probatoriile

și de a-și motiva hotărârile constituind una din garanțiile

dreptului la un proces echitabil recunoscut

tuturor persoanelor.

Omisiunea

instanței de apel de a răspunde tuturor criticilor formulate

prin apel, respectiv, redactarea

hotărârii judecătorești în termeni generali,

fără a se

descrie situația de fapt reținută prin trimitere la probatoriile

apreciate a fi relevante, respectiv fără a se

indica dispozițiile legale reținute

a fi aplicabile raportului juridic

dedus judecății, echivalează cu o

nesoluționare

a fondului cauzei în sensul art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

și atrage

casarea hotărârii.

Or, în speță prin

apelul dedus judecății reclamanta a solicitat a se

dispune

anularea renunțării sale la judecata cererii formulată în contradictoriu cu

pârâta SC R. SRL invocând un viciu de

consimțământ

anume faptul că la momentul renunțării s-ar fi aflat într-o

eroare cu

privire la consecințele pe care urma să le suporte în cazul

stabilirii netemeiniciei acestei cererii, eroare

provocată la judecarea în fond

a procesului de către avocatul său (f.8

apel).

Totodată, apelanta a solicitat ca în cazul în

care imobilul în litigiu nu îi mai poate fi restituit în natură să i se acorde

măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești,

reprezentând contravaloarea imobilului pe care o evaluează la suma de

985.600.000 lei vechi (f.17 apel).

Or, instanța de apel se rezumă a reține

doar că cele două societăți pârâte au fost de bună credință la încheierea

contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu, situație

în care nu se mai poate dispune anularea acestuia în conformitate cu

dispozițiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, fără a argumenta în

vreun fel în raport de critica formulată prin apel, că în mod corect prima

instanță a reținut că reclamanta a renunțat la judecata cererii formulată în

contradictoriu cu pârâta SC R. SRL, conchizând în sensul că „nu existe motive de

schimbare a hotărârii" pronunțată de prima instanță.

Considerentele reținute de instanța de

apel, redactate în termeni generali, nu răspund și nu prezintă argumentele

pentru care instanța a apreciat că nu poate fi primită cererea formulată în

subsidiar de către reclamanta, anume de a se stabili că este îndreptățită să

primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu și care

a fost preluat în mod abuziv de stat în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001.

Așa fiind, pentru omisiunea instanței

de apel de a analiza și a răspunde în concret și argumentat motivelor de apel

cu judecata cărora a fost investită de către reclamantă, aspect ce echivalează

cu o nesoluționare a fondului cauzei în sensul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa

decizia dată în apel și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de apel urmează

verifica și stabili și dacă societatea comercială care a înstrăinat imobilul în

litigiu avea sau mai are ca acționar majoritar ori minoritar statul, situație

de fapt în raport de care urmează a determina și dispozițiile legale aplicabile

raportului juridic dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

I.E. împotriva deciziei nr. 86/A din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceiași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2007