ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2007

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați,

reclamanții D.A. și A.D. au

solicitat anularea dispoziției nr.453/6 februarie 2004 emisă de Primăria

municipiului Galați, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea

imobilului din Galați.

În motivarea în fapt a cererii s-a

arătat că soluția dată notificării, prin care li s-a refuzat restituirea

imobilului (casă și teren), întrucât nu s-ar fi făcut dovada proprietății, este

greșită.

Potrivit sentinței nr. 1666 din 16

decembrie 2005, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis cererea formulată de

reclamanta A.D., a anulat dispoziția atacată și a dispus restituirea prin

echivalent a terenului în suprafață de 800 mp, teren evaluat la suma de

23.836.469 lei (RON). A fost respinsă cererea formulată de reclamantul D.A.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că notificarea expediată a privit doar restituirea terenului

(nu și a unei construcții), că imobilul a aparținut autorilor (părinților)

reclamantei D., fiind preluat în patrimoniul statului în baza deciziei

nr.109/12 aprilie 1986 a Consiliului popula Galați. Întrucât dreptul de

proprietate a fost transmis reclamantei pe cale de moștenire, s-a constatat că

este vorba de un bun propriu al acestei, în înțelesul art. 31 lit. b) C. proc.

civ., și ca atare, celălalt reclamant, soțul lui A.D., nu are îndreptățirea să

acționeze și să solicite restituirea unui bun care nu i-a aparținut.

Stabilindu-se pe baza probelor

administrate, că s-a făcut dovada proprietății asupra terenului, preluat abuziv

de către stat, că pe de altă parte, acesta nu poate fi restituit în natură

(întrucât, potrivit raportului de expertiză, pe acesta se află o plantație de

salcâmi în stare de vegetație, ca și conducta de apă care alimentează orașul),

instanța a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent

(până la nivelul rezultat din expertiza efectuată în cauză), urmând ca

modalitatea efectivă de acordare a despăgubirilor să fie stabilită conform

Legii nr. 247/2005.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea apelului declarat de Primăria municipiului Galați, prin primar

conform deciziei nr. 114/A din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

În considerentele deciziei s-a

reținut, răspunzându-se criticilor formulate, că, deși în raport de

dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, deținătorul imobilului

este cel obligat ca, în cazul imposibilității de restituire în natură, să facă

oferta de restituire, ceea ce ar însemna lipsa de competență a instanței pe

acest aspect, totuși nu poate fi primită critica din acest punct de vedere al

apelantei, care a respins notificarea (pronunțându-se deci), cu motivarea că nu

s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate.

Întrucât reclamanta a făcut dovada

dreptului de proprietate, în mod corect s-a procedat la admiterea contestației

în anularea dispoziției.

Or, dacă tribunalul ar fi obligat

pârâta să emită o altă dispoziție, așa cum s-a solicitat prin motivele de apel,

ar fi însemnat să se pronunțe asupra unei alte cereri decât cea care l-a

învestit.

De asemenea, dispunându-se

restituirea prin echivalent, conform valorii stabilite prin raportul de

expertiză-, instanța a făcut totodată precizarea că modalitatea efectivă de

stabilire a despăgubirilor se va realiza conform Legii nr. 10/2001, cu

modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, astfel încât nici critica privitoare

la depășirea competenței nu poate fi primită.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul-pârât, ale cărui critici au privit următoarele aspecte:

- Reclamanta nu a făcut dovada

dreptului de proprietate cu actele anexate notificării și de asemenea, nici în

fața instanței nu a probat existența proprietății asupra imobilului a cărui

retrocedare s-a cerut;

- Conform dispozițiilor Legii nr.

213/1998 [art. 1 și art. 38 lit. g)] statul și unitățile administrativ

teritoriale exercită atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public, iar în speță, Consiliul local Galați este cel care

poate dispune de terenurile ce aparțin domeniului municipiului, astfel încât

instanțele și-au depășit competențele.

În situația în care instanța aprecia

că dispoziția atacată nu îndeplinește condițiile de legalitate, instanța

trebuia să dispună anularea și obligarea la emiterea unei alte dispoziții.

- Deși s-a stabilit acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent, în același timp, nu s-a precizat natura

echivalentului, ceea ce poate prejudicia pe recurentă.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă au depus

întâmpinare, prin care s-au opus admiterii recursului, susținând legalitatea

soluției atacate.

Recursul este nefondat.

Aprecierea instanțelor în sensul

existenței calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, a

reclamantei s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 (făcându-se dovada că aceasta este moștenitoarea legală a

foștilor proprietari ai imobilului).

Împrejurarea că actele doveditoare

ale dreptului de proprietate nu ar fi fost atașate, cum se susține,

notificării, nu înseamnă că reclamanta nu avea posibilitatea ca în procedura

judiciară să administreze dovezi și să probeze temeinicia pretențiilor sale.

Accesul efectiv la justiție înseamnă

și administrarea probelor în mod direct , nemijlocit în fața instanței

[principiu consacrat de altfel, de dispozițiile art. 169 alin. (1) C. proc.

civ.].

Susținerea recurentului că nici în

instanță reclamanta nu a adus dovezi ale dreptului său de proprietate este

lipsită de fundament și contrazisă de ceea ce în mod corect, pe baza probelor

administrate, au statuat instanțele fondului, terenul a aparținut părinților

reclamantei (C.I. și C.P.) conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 948 din 31 martie 1942 (fila 7, dosar nr. 1099/C/2005).

- Critica privitoare la depășirea

competenței de către instanțe, pentru că au dispus asupra măsurilor reparatorii

este de asemenea, neîntemeiată.

Instanța, în virtutea plenitudinii

sale de jurisdicție, este cea chemată să tranșeze litigiile, aplicând norma

legală situației deduse judecății.

De aceea, reținând calitatea de

persoană îndreptățită a reclamantei, instanța trebuia, așa cum de altfel, în

mod corect a și procedat tribunalul, să stabilească dreptul acesteia la măsuri

reparatorii.

Sub acest aspect, considerentul

instanței de apel, în sensul că s-ar limita competența instanței numai la

cenzurarea cuantumului despăgubirilor, unitatea deținătoare trebuind să emită

dispoziția conținând oferta de măsuri reparatorii, este greșit și urmează să

fie substituit potrivit prezentelor considerente.

Întrucât se depășise faza procedurii

prealabile, unitatea deținătoare emițând deja dispoziția-, care era supusă

cenzurii, în această etapă judiciară, instanța este cea care, încadrând în

drept, pretenția dedusă judecății, stabilește asupra temeiniciei sau

netemeiniciei acesteia.

Referirile făcute la dispozițiile

Legii nr. 213/1998 și la faptul că numai Consiliul local ar dispune de bunurile

din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, sunt lipsite de

obiect, față de hotărârea atacată.

Aceasta, întrucât, forma de

reparație stabilită de instanță nu a fost aceea a restituirii în natură (față

de regimul juridic al terenului reținându-se imposibilitatea unei astfel de

măsuri reparatorii).

Pe de altă parte, în ipoteza în care

instanța ar fi dispus restituirea în natură, aceasta nu însemna, cum se pretinde,

o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, ci doar manifestarea funcției

sale jurisdicționale, părțile procesului trebuind să se supună efectelor

obligatorii ale hotărârii.

În aplicarea art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat

se face prin decizie/ dispoziție a unității deținătoare (când rezolvarea

notificării se realizează în faza procedurii prealabile) sau prin hotărâre

judecătorească (atunci când se recurge și la procedura judiciară).

- Stabilindu-se măsuri reparatorii

prin echivalent, până la nivelul unei anumite sume, rezultate din raportul de

expertiză, s-a arătat totodată că determinarea naturii acestora în concret, se

va realiza în condițiile Legii nr. 247/2005.

Recurentul pretinde că o astfel de

modalitate de statuare a instanței, fără a se indica, în concret, conținutul

acestor măsuri, ar fi de natură să-l prejudicieze, fără să arate însă, în ce ar

consta prejudiciul.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii

prin echivalent îmbracă mai multe forme pentru care trebuie acordul persoanei

îndreptățite, aceasta putând opta inclusiv pentru despăgubiri în condițiile

prevederilor legii speciale (respectiv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care

presupune acordarea de titluri de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor).

Față de considerentele arătate,

criticile de nelegalitate formulate urmează să fie apreciate ca nefondate și

recursul respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 114/A din 18 aprilie 2006

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 martie

2007.