ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6563/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

917/2005 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții N.F. și P.S. au chemat în

judecată pe pârâta Primăria municipiului Galați, pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se anuleze dispoziția nr. 1199 din 14 ianuarie 2005, prin care

s-a respins cererea de restituire în natură sau echivalent bănesc a imobilului

situat în Galați.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că cererea de restituire în natură a fost respinsă, întrucât s-a

constatat că N.M., soția reclamantului N.F. și respectiv, mama reclamantului

P.S., nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.

De asemenea, s-a arătat că din

documentele aflate la dosar reiese faptul că solicitanta era proprietara

imobilului revendicat, precum și că acțiunea în revendicare privind imobilul în

litigiu a făcut obiectul dosarului nr. 10756/2002 al Judecătoriei Galați,

acțiunea fiind respinsă ca prematur introdusă și nu pentru că nu s-a dovedit

dreptul de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 6443 din 13

decembrie 2005, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, contestația

formulată de reclamanții N.F. și P.S., cu motivarea că N.M. nu a fost

proprietara imobilului solicitat în baza Legii nr. 10/2001. Succesiunea de pe

urma defunctei E.E. fiind testamentară, terenul în suprafață de 200 mp situat

în Galați, a trecut în proprietatea statului, potrivit art. 30 din Legea nr.

58/1974.

Prin decizia civilă nr. 401/A din 14

noiembrie 2006, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului P.S., invocată de primarul

municipiului Galați, a admis apelul declarat de reclamantul N.F., a schimbat în

tot sentința civilă atacată și a admis contestația; a anulat Dispoziția nr.

1199/SR din 14 ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Galați, a obligat

pârâta să restituire în natură reclamanților terenul în suprafață de 200 mp,

situat în Galați, și a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul (construcție demolată) situat la

aceeași adresă, conform TITLULUI VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat că din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții

sunt moștenitorii defunctei N.M. decedată la 14 ianuarie 2004, potrivit

certificatului de moștenitor nr. 66 din 8 iulie 2004, în calitate de soț

supraviețuitor și fiu.

Din certificatul de moștenitor nr.

906 din 22 septembrie 1982 rezultă că de pe urma defunctei E.E. a rămas ca

moștenitoare N.M. și că masa succesorală cuprinde printre altele și imobilul

situat în Galați, compus din teren în suprafață de 200 mp și construcție, cu

mențiunea că succesiunea fiind testamentară terenul a intrat în proprietatea

statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. În baza Legii nr. 10/2001, s-a

formulat notificare, prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului

și măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul (casă de locuit)

demolat, iar pârâtul a emis dispoziția contestată, prin care a respins cererea

de restituire în natură sau în echivalent a imobilului.

Față de dispozițiile art. 481 C.

civ., potrivit cărora „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară

numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă

despăgubire”, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv,

devenind incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001,

republicată și că terenul în suprafață de 200 mp este liber, iar casa a fost

demolată.

În aceste condiții, regimul juridic

al terenului este reglementat de art. 1 alin. (1), art. 9 și art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel că s-a dispus restituirea acestuia

în natură, iar în ceea ce privește casa de locuit s-a constatat că aceasta a

fost demolată, urmând a se face aplicarea art. 10 din același act normativ. S-a

constatat că pentru construcție reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent, calculate potrivit TITLULUI VII din Legea nr. 247/2005, privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul primarul municipiului Galați, criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor

formulate fiind făcută de către instanța, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs, primarul municipiului Galați a arătat că, potrivit art. 3 alin. (1)

lit. a) și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cadrul procedurii

administrative sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care

pretinde dreptul.

Or, din actele depuse de către

reclamanți nu rezultă că N.M. poate fi considerată persoană îndreptățită la

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați,

respectiv a terenului în suprafață 200 mp.

Din certificatul de moștenitor nr.

906 din 22 septembrie 1982 rezultă că N.M. nu a fost proprietara terenului

revendicat în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, succesiunea de pe urma

defunctei E.P.E., fiind testamentară, terenul în suprafață de 200 mp, situat în

Galați, a trecut în proprietatea Statului potrivit dispozițiilor art. 30 din

Legea nr. 58/1978.

În concluzie, s-a arătat că terenul

nu a fost niciodată în proprietatea defunctei N.M. și prin urmare, nu poate fi

retrocedat prin procedura Legii nr. 10/2001.

Examinând decizia în raport de

motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată următoarele:

Contestatorii au cerut ca

recurentul-pârât să fie obligat la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

Galați, iar din actele depuse la dosar rezultă că N.M. (soția reclamantului

N.F. și mama reclamantului P.S.), a dobândit prin testamentul întocmit de E.E.,

autentificat sub nr. 1635/1982, numai construcția.

La momentul deschiderii succesiunii

defunctei E.E., potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 58/1974, terenurile nu

puteau fi dobândite decât prin succesiune legală.

Față de aceste prevederi și de

dispozițiile înscrise în art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, N.M. a

dobândit dreptul de proprietate asupra construcției, iar terenul aferent

construcției a trecut în proprietatea statului, așa cum s-a consemnat și în

certificatul de moștenitor nr. 906 din 22 septembrie 1982.

Prin urmare, statul a preluat

terenul din patrimoniul fostei proprietare E.E., în baza art. 30 alin. (2) din

Legea nr. 58/1974, iar construcția a fost preluată, în fapt, din patrimoniul

defunctei N.M. ai cărei succesori sunt intimații.

Deoarece la data preluării

imobilului, autoarea intimaților avea în proprietate numai construcția,

contestatorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru acest imobil,

nu și pentru terenul aferent construcției, care nu s-a aflat în patrimoniul

defunctei N.M.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de Primăria municipiului Galați, va casa decizia recurată, în parte,

în sensul că va respinge cererea de restituire a suprafeței de 200 mp teren.

Se vor menține restul dispozițiilor

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de primarul

municipiului Galați în calitate de reprezentant al administrației publice

locale împotriva deciziei nr. 401 A din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Galați, secția civilă, pe care o casează în parte, în sensul că respinge

cererea de restituire a terenului în suprafață de 200 mp.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie

2007.