ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Tribunalul

Galați la data de 16 noiembrie 2005 reclamanta D.E. a chemat în

judecată pe pârâtul Primarul municipiului Galați, solicitând anularea

dispoziției nr. 2049/SR/2005 și obligarea acestuia la restituirea în

natură a imobilului (teren în suprafață de 426 mp), situat în

Galați.

În motivare, a arătat că

împreună cu sora sa (decedată) a notificat pârâtului restituirea

terenului care provine de la autorii D.A. și F., intrat abuziv în

proprietatea statului. Reclamanta a mai arătat că suprafața

inițială a terenului a fost de 864 mp, din care autorii au vândut 440

mp, ea solicitând restituirea restului suprafeței, dar că pârâtul a

respins notificarea cu motivarea că terenul a fost înstrăinat.

Prin sentința civilă nr.

185 din 15 februarie 2006 Tribunalul Galați a admis acțiunea și

a dispus restituirea în natură a suprafeței de 426 mp.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că autorul reclamantei a vândut o parte din

suprafața de teren ce o avea în proprietate, așa încât reclamantei îi

revine dreptul la restituirea suprafeței de teren care nu a fost

înstrăinată.

Împotriva acestei sentințe

pârâtul a formulat apel criticând-o în esență pentru că prin

două acte de vânzare-cumpărare succesive autorii reclamantei

și-au înstrăinat întregul teren ce-l aveau în proprietate, motiv

pentru care reclamanta nu are calitatea de persoană

îndreptățită.

Prin decizia civilă nr. 236 A

din 29 iunie 2006 Curtea de Apel Galați a respins apelul în baza

acelorași considerente ca acelea ale instanței de fond.

Instanța reține că în

anul 1947 tatăl reclamantei a vândut o suprafață de teren de 440

mp și că nu rezultă din actele și lucrările dosarului

că s-ar mai fi vândut o altă suprafață de teren, principiul

consacrat în Legea nr. 10/2001 fiind restituirea în natură.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

declarat recurs, întemeindu-l generic pe dispozițiile art. 299-316 C.

proc. civ. Critica formulată poate fi încadrată în prevederile art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât arată că

prin două vânzări succesive autorii reclamantei au înstrăinat

întreaga suprafață de teren ce o dețineau, dar aceasta nu a

depus în instanță decât actul de vânzare-cumpărare din anul

1947.

Recursul este fondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că în anul 1921 (fila 64 dosar

fond) autorii reclamantei au cumpărat suprafața de teren de 864 mp

situat în Galați.

Conform înscrisurilor depuse în

recurs (filele 6 și 7 dosar recurs) întreaga suprafață de teren

a fost înstrăinată, o parte în anul 1926 și alta în anul 1947

situație în care reclamanta nu mai poate solicita restituirea imobilului

deoarece nu are calitatea de persoană îndreptățită conform

Legii nr. 10/2001. Dreptul de proprietate al autorilor asupra imobilului a fost

pierdut de aceștia ca efect al înstrăinării bunului.

Pentru aceste considerente recursul

a fost admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 236 A din 29 iunie

2006 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia și

sentința civilă nr. 185 din 15 februarie 2006 a Tribunalului

Galați și rejudecând respinge pe fond contestația împotriva

dispoziției nr. 2049/SR/2005 a Primarului municipiului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.

a

civilă