ÎCCJ, decizie (scj.ro #83247)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83247) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Rezoluțiunea
unui contract. Condiții de
admisibilitate
În
materie comercială, pentru a opera instituția
rezoluțiunii
se cer a fi întrunite două condiții de admisibilitate; una din părți să nu-și
fi executat obligațiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părții
care nu și-a îndeplinit obligația.
În
raport de prima condiție enunțată s-a stabilit cu valoare de principiu că
neexecutarea parțială a contractului poate atrage
rezoluțiunea
însă doar în cazul în care partea din obligația
neexcutată
este esențială la încheierea contractului.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr.1341 din 3 aprilie 2008)
Prin acțiunea înregistrată
la data de 17 ianuarie 2007 reclamanta S.C. A.T.N.R. S.R.L. a chemat în
judecată pârâta S.C. P. S.A. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța
să se dispună
rezoluțiunea
contractului de
vânzare-cumpărare și prestări servicii și repunerea părților în situația
anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În
motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți convenția încheiată s-a
derulat prin îndeplinirea obligațiilor de către aceasta, iar pârâta deși a
livrat cantitatea de marfă nu a și montat întreaga suprafață de mochetă, fapt
ce a condus la pronunțarea sentinței nr.9159 din 22 noiembrie 2006 de către
Judecătoria Ploiești prin care a fost obligată la plata penalităților de
întârziere.
Tribunalul
Prahova – Secția comercială și de contencios administrativ – prin sentința
nr.513 din 11 aprilie
2007 a
respins acțiunea ca
nefondată.
În
motivarea soluției, instanța de fond a reținut că neexecutarea parțială a
contractului poate atrage
rezoluțiunea
, însă doar în
cazul în care parte din obligația neexecutată este considerată esențială la
încheierea contractului.
Curtea
de Apel Ploiești –Secția Comercială și de Contencios Administrativ – prin
decizia nr.186 din 1 octombrie
2007 a
respins apelul ca nefondat.
Reclamanta
a declarat recurs criticile vizând aspecte de
nelegalitate
fiind invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul
este nefondat.
Potrivit
art.1020 Cod civil,
rezoluțiunea
se aplică numai în
cazul contractelor sinalagmatice cu executare imediată ca urmare a executării
culpabile a obligațiilor asumate de una din părți.
Este
de principiu că
rezoluțiunea
contractului este o
sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în
desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută
anterior încheierii lor .
În
materie comercială, pentru a opera instituția
rezoluțiunii
se cer a fi întrunite două condiții de admisibilitate; una din părți să nu-și
fi executat obligațiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părții
care nu și-a îndeplinit obligația.
În
raport de prima condiție enunțată s-a stabilit cu valoare de principiu că
neexecutarea parțială a contractului poate atrage
rezoluțiunea
însă doar în cazul în care partea din obligația neexecutată este esențială la
încheierea contractului.
În
speță însă intimata a livrat 215 mp mochetă și a montat o suprafață de165 mp
din 250 mp contractați conform procesului-verbal de recepție preliminară,
situație în care nu se poate proceda la repunerea părților în situația
anterioară.
Așa cum au
reținut și instanțele anterioare în cap. IX din contractul încheiat, care
reprezintă legea părților s-a stipulat că „denunțarea prezentului contract de
către cumpărător este interzisă sub sancțiunea plății de către acesta a
daunelor-interese care vor putea atinge cuantumul valorii mărfurilor care au
fost comandate”.
Din
economia acestui text nu se poate desprinde existența vreunui prejudiciu în
patrimoniul recurentei-cumpărătoare.
Executarea
necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către vânzătoare a fost
sancționată conform clauzei penale inserată în convenția intervenită cu
penalități de întârziere conform sentinței nr.9159 din 22 noiembrie 2006.
Față de cele arătate, nu se poate reține că hotărârea
criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii astfel că în
conformitate cu art.312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca
nefondat.