ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1341/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2007 reclamanta SC A.T.N.R. SRL a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și prestări servicii nr. 2077 din 23 decembrie 2004 încheiat între părți și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți convenția încheiată s-a derulat prin îndeplinirea obligațiilor de către aceasta, iar pârâta deși a livrat cantitatea de marfă nu a și montat întreaga suprafață de mochetă, fapt ce a condus la pronunțarea sentinței nr. 9159 din 22 noiembrie 2006 de către Judecătoria Ploiești prin care a fost obligată la plata penalităților de întârziere în sumă de 2.140, 18 Euro.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 513 din 11 aprilie 2007 a respins acțiunea ca nefondată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că neexecutarea parțială a contractului poate atrage rezoluțiunea, însă doar în cazul în care parte din obligația neexecutată este considerată esențială la încheierea contractului. Pârâta a livrat și montat o suprafață de 165 mp mochetă din totalul de 250 mp contractată conform procesului-verbal de recepție preliminară, astfel că în ce privește suprafața de 85 mp înscrisă nu poate fi considerată esențială pentru a atrage rezoluțiunea contractului părților. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a solicitat și obținut pe cale judiciară plata de penalități pentru aceiași culpă în executarea obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta arătând că în cauză sunt două culpe: neexecutarea la timp a obligațiilor și neexecutarea în totalitate a obligațiilor motiv pentru care există două evenimente pentru care se angajează răspunderi distincte, cât și două modalități de a răspunde pentru neexecutările arătate, respectiv penalități de întârziere și desființarea contractului pe cale rezoluțiunii. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 186 din 1 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că executarea parțială a contractului poate atrage rezoluțiunea, însă doar în cazul în care partea din obligația neexecutată este esențială în încheierea contractului, ceea ce nu este cazul în speță.

În ce privesc considerațiile apelantei referitoare la cele două tipuri de răspundere pe care instanța de fond le-a ignorat, instanța de apel a reținut că la capătul IX din contractul de vânzare-cumpărare se prevede că „denunțarea prezentului contract de către cumpărător este interzisă, sub sancțiunea plății de către acesta a daunelor interese care vor putea atinge cuantumul valorilor mărfurilor care au fost comandate”. Cu petiția înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că în mod eronat instanța de apel a considerat că nu se poate proceda la repunerea părților în situația anterioară întrucât mare parte din mocheta contractată a fost montată în urmă cu 2 ani întrucât a dovedit că obligațiile neexecutate sunt mai mult decât esențiale pentru executarea contractului.

De asemenea consideră că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. IX din contractul încheiat având în vedere că în cauza de față există două prejudicii distincte ca urmare a îndeplinirii unei obligații cu întârziere și daune compensatorii reprezentând echivalentul prejudiciului suferit pentru neexecutarea totală a obligației de livrare și montare a mochetei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1020 C. civ., rezoluțiunea se aplică numai în cazul contractelor sinalagmatice cu executare imediată ca urmare a executării culpabile a obligațiilor asumate de una din părți.

Este de principiu că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii lor . În materie comercială, pentru a opera instituția rezoluțiunii se cer a fi întrunite două condiții de admisibilitate; una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația. În raport de prima condiție enunțată s-a stabilit cu valoare de principiu că neexecutarea parțială a contractului poate atrage rezoluțiunea însă doar în cazul în care partea din obligația neexcutată este esențială la încheierea contractului.

În speță însă intimata a livrat 215 mp mochetă și a montat o suprafață de165 mp din 250 mp contractați conform procesului-verbal de recepție preliminară, situație în care nu se poate proceda la repunerea părților în situația anterioară. Așa cum au reținut și instanțele anterioare în cap. IX din contractul încheiat, care reprezintă legea părților s-a stipulat că „denunțarea prezentului contract de către cumpărător este interzisă sub sancțiunea plății de către acesta a daunelor-interese care vor putea atinge cuantumul valorii mărfurilor care au fost comandate”. Din economia acestui text nu se poate desprinde existența vreunui prejudiciu în patrimoniul recurentei-cumpărătoare.

Executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către vânzătoare a fost sancționată conform clauzei penale inserată în convenția intervenită cu penalități de întârziere conform sentinței nr. 9159 din 22 noiembrie 2006. Față de cele arătate, nu se poate reține că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T.N.R. SRL ORADEA, împotriva deciziei nr. 186 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008 .