ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10393/2006

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea notificată sub nr. 269/N/2001 de B.E.J. M.P.L., petenții B.F. și B.C.M. au cerut să le fie restituit imobilul situat în Municipiul Galați, trecut în mod abuziv în proprietatea statului. Prin dispoziția nr. 1315/SR din 23 februarie 2005, Primarul Municipiului Galați a respins cererea motivat de faptul că petenții nu au depus în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen care a expirat la data de 1 iulie 2003, dovezi din care să rezulte că imobilul a cărei restituire o solicită fost preluat în mod abuziv de stat. Prin cererea înregistrată la 24 martie 2005, petenții au cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Galați, compus din 1808,10 mp teren.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de legatari universali ai numitei C.T., moștenitoarea proprietarului G.M., care a dobândit imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 212 din 27 iulie 1923. Totodată, reclamanții au susținut că imobilul a fost preluat de stat prin sentința civilă nr. 4663/1958 a Tribunalului Popular al Raionului Galați, dată în aplicarea Decretului nr. 111/1951 și că această preluare este abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, caz în care, cum terenul este liber sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 163/F din 13 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis cererea, a anulat dispoziția contestată și a obligat pârâta Primăria Municipiul Galați să restituie reclamanților terenul în suprafață de 1883 mp situat în Municipiul Galați, identificat prin raportul de expertiză (și anexele acestuia) întocmit de inginer B.V., care face parte integrată din hotărâre. În motivarea sentinței tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv prin decizia nr. 15/1960 a fostului Sfat Popular al Orașului Galați emisă în aplicarea Decretului nr. 111/1951 și apoi trecut în administrarea Întreprinderii de gospodărire orășenească de partid.

Așa fiind, constatând că preluarea de stat a imobilului a fost abuzivă, instanța a apreciat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se impune admiterea cererii și obligarea pârâtei să restituie reclamanților terenul în litigiu, teren pe care sunt edificate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză doar barăci din tablă cutată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galați invocând că nu avea calitatea procesuală pasivă în cauză, o asemenea calitate având doar primarul localității. Totodată, apelanta a susținut că prima instanță hotărând ca imobilul să fie restituit reclamantei, fără a dispune anularea titlului statului, a depășit limitele investirii prin cererea dedusă judecății care avea ca obiect doar anularea dispoziției emisă de pârâtă.

Apelanta a susținut și faptul că reclamanții nu aveau calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, testamentul universal invocat în justificarea calității lor de moștenitori conferindu-le dreptul de a culege doar bunurile aflate în patrimoniul testatoarei la momentul decesului, printre care nu se număra și imobilul în litigiu. A invocat apelanta și faptul că atâta timp cât reclamanții nu au atașat notificării toate înscrisurile doveditoare ale pretențiilor sale în termenul prevăzut de lege, termen care a expirat la data de 1 iulie 2003, în mod legal a emis dispoziția de respingere a cererii care îi fusese notificată. Prin decizia civilă nr. 209/A din 14 iunie 2006 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

În motivarea deciziei instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă nu poate fi primită întrucât obiectul cererii deduse îl constituie anularea unei dispoziții emisă de reprezentantul său legal, primarul. Totodată, instanța a reținut că finalitatea urmărită de reclamanți prin cererea dedusă judecății era să obțină restituirea în natură a imobilului de altminteri pârâta apărându-se în sensul imposibilității restituirii în natură motiv pentru care critica privind depășirea limitelor investiri de către prima instanță nu poate fi primită. De asemenea, instanța a reținut că înscrisurile depuse de reclamanți au fost avute în vedere la întocmirea expertizei prin care a fost identificat imobilul în litigiu și s-a stabilit situația de fapt a acestuia, în raport de care s-a concluzionat că în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilul în litigiu poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați prin reprezentantul legal, primarul D.N. invocând incidența art. 304 pct. 6. În motivarea recursului pârâtul reiterează criticile formulate prin apel, anume excepția lipsei calității procesuale pasive, depășirea limitelor investirii prin hotărârea pronunțată în primă instanță, cu mențiunea că prin aceasta s-a dispus și restituirea unor construcții deși reclamanții au cerut restituirea în natură doar a terenului, omisiunea anulării prejudicial retrocedării a titlului statului, precum și critica referitoare la depunerea de către reclamanți a actelor doveditoare după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001. Analizând criticile formulate de pârâtă care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri judecătorești atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pretențiile formulate de persoanele pretins îndreptățite în raport de care se analizează limitele investirii sunt cele arătate în notificările pe care acestea trebuie să le trimită entităților deținătoare ale bunurilor.

Cu alte cuvinte, notificarea este actul procedural prin care se declanșează procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, prealabil demersului judiciar și aceasta trebuie să cuprindă, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, printre altele elementele de identificare a bunului imobil solicitat precum și valoarea estimată a acestuia. Or, prin notificarea transmisă Primăriei Municipiului Galați, nr. 269/N/2001 Biroul Executorului Judecătoresc M.P.L. reclamanții B.F. și B.C.M. au arătat care este obiectul cererii lor și anume „retrocedarea imobilului și a terenului aferent din strada D. nr. 101 și 99” care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 212 din 27 ianuarie 1923 de Tribunalul Județului Covrului, trecut în proprietatea statului prin „Decizia nr. 15/1961”.

În cuprinsul aceleași notificări solicită în mod neîndoielnic restituirea „în natură” a terenului fost aferent construcțiilor. Așa fiind, cum instanțele de fond, anulând dispoziția atacată, au analizat și s-au pronunțat cu privire la cererea de restituire în natură a terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare invocat de reclamanți situat în strada D. nr. 91, teren care potrivit expertizei în raport de vecinătățile prevăzute în actul de vânzare măsoară în realitate 1883 mp, critica pârâtului privind depășirea de către prima instanță a limitelor obiectului cererii dedusă judecății nu este fondată. În analiza acestei critici, instanța de recurs a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură și terenurile pe care sunt edificate construcții ușoare sau demontabile, categorie din care fac parte și barăcile din tablă cutanată identificate de expert pe terenul în litigiu.

În acest context al analizei este de menționat și faptul că în procedura reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu este necesar și, de altminteri, nu se justifică din punct de vedere al unei analize logico-juridice să se dispună anularea titlului statului cu privire la imobilele care cad în sfera de aplicare a acestei legi adoptată tocmai în scopul reglementării regimului juridic al unor bunuri preluate și deținute de stat. De asemenea, este de menționat că în cazul în care nemișcătorul se găsește în patrimoniul unei unității administrativ teritoriale, în speță a Municipiului Galați, în mod firesc această persoană juridică prin reprezentantul său, primarul, are calitate procesuală pasivă, caz în care critica formulată de recurentă în acest sens nu poate fi primită.

Așa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind date motivele de recurs invocate de către pârâtă, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că actele doveditoare atașate de reclamanți notificării erau de natură să permită recurentei să le analizeze pretențiile formulate de aceștia precum și faptul că nerespectarea obligației instituită în sarcina persoanelor pretins îndreptățite prin dispoziția art. 22 din lege nu conduce la decăderea acestora din dreptul de a-și completa probatoriile în faza administrativă ori în cea judiciară, astfel cum greșit susține aceasta.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată și cererea formulată de intimați în acest sens,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Galați, prin primar, împotriva deciziei nr. 209/A din 14 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Obligă recurentul să plătească intimaților reclamanți B.F. și B.C.M. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată din recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2006