ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10393/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10393/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față,
constată următoarele:
Prin cererea notificată sub nr.
269/N/2001 de B.E.J. M.P.L., petenții B.F. și B.C.M. au cerut să le fie
restituit imobilul situat în Municipiul Galați, trecut în mod abuziv în
proprietatea statului.
Prin dispoziția nr. 1315/SR din 23
februarie 2005, Primarul Municipiului Galați a respins cererea motivat de
faptul că petenții nu au depus în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.
10/2001, termen care a expirat la data de 1 iulie 2003, dovezi din care să
rezulte că imobilul a cărei restituire o solicită fost preluat în mod abuziv de
stat.
Prin cererea înregistrată la 24
martie 2005, petenții au cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a
imobilului situat în Municipiul Galați, compus din 1808,10 mp teren.
În motivarea cererii reclamanții au
arătat că au calitatea de legatari universali ai numitei C.T., moștenitoarea
proprietarului G.M., care a dobândit imobilul în litigiu prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 212 din 27 iulie 1923.
Totodată, reclamanții au susținut că
imobilul a fost preluat de stat prin sentința civilă nr. 4663/1958 a
Tribunalului Popular al Raionului Galați, dată în aplicarea Decretului nr.
111/1951 și că această preluare este abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr.
10/2001, caz în care, cum terenul este liber sunt îndreptățiți la restituirea
în natură a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 163/F din
13 februarie 2006, Tribunalul Galați a admis cererea, a anulat dispoziția
contestată și a obligat pârâta Primăria Municipiul Galați să restituie
reclamanților terenul în suprafață de 1883 mp situat în Municipiul Galați,
identificat prin raportul de expertiză (și anexele acestuia) întocmit de
inginer B.V., care face parte integrată din hotărâre.
În motivarea sentinței tribunalul a
reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv prin
decizia nr. 15/1960 a fostului Sfat Popular al Orașului Galați emisă în
aplicarea Decretului nr. 111/1951 și apoi trecut în administrarea
Întreprinderii de gospodărire orășenească de partid.
Așa fiind, constatând că preluarea
de stat a imobilului a fost abuzivă, instanța a apreciat că în conformitate cu
dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se impune admiterea cererii
și obligarea pârâtei să restituie reclamanților terenul în litigiu, teren pe
care sunt edificate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză doar
barăci din tablă cutată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galați invocând că nu avea calitatea
procesuală pasivă în cauză, o asemenea calitate având doar primarul
localității.
Totodată, apelanta a susținut că
prima instanță hotărând ca imobilul să fie restituit reclamantei, fără a
dispune anularea titlului statului, a depășit limitele investirii prin cererea
dedusă judecății care avea ca obiect doar anularea dispoziției emisă de pârâtă.
Apelanta a susținut și faptul că
reclamanții nu aveau calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.
10/2001, testamentul universal invocat în justificarea calității lor de
moștenitori conferindu-le dreptul de a culege doar bunurile aflate în patrimoniul
testatoarei la momentul decesului, printre care nu se număra și imobilul în
litigiu.
A invocat apelanta și faptul că
atâta timp cât reclamanții nu au atașat notificării toate înscrisurile
doveditoare ale pretențiilor sale în termenul prevăzut de lege, termen care a
expirat la data de 1 iulie 2003, în mod legal a emis dispoziția de respingere a
cererii care îi fusese notificată.
Prin decizia civilă nr. 209/A din 14
iunie 2006 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâtă.
În motivarea deciziei instanța a
reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă nu
poate fi primită întrucât obiectul cererii deduse îl constituie anularea unei
dispoziții emisă de reprezentantul său legal, primarul.
Totodată, instanța a reținut că
finalitatea urmărită de reclamanți prin cererea dedusă judecății era să obțină
restituirea în natură a imobilului de altminteri pârâta apărându-se în sensul
imposibilității restituirii în natură motiv pentru care critica privind depășirea
limitelor investiri de către prima instanță nu poate fi primită.
De asemenea, instanța a reținut că
înscrisurile depuse de reclamanți au fost avute în vedere la întocmirea
expertizei prin care a fost identificat imobilul în litigiu și s-a stabilit
situația de fapt a acestuia, în raport de care s-a concluzionat că în
conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilul în
litigiu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâtul Municipiul Galați prin reprezentantul legal, primarul D.N.
invocând incidența art. 304 pct. 6.
În motivarea recursului pârâtul
reiterează criticile formulate prin apel, anume excepția lipsei calității
procesuale pasive, depășirea limitelor investirii prin hotărârea pronunțată în
primă instanță, cu mențiunea că prin aceasta s-a dispus și restituirea unor
construcții deși reclamanții au cerut restituirea în natură doar a terenului,
omisiunea anulării prejudicial retrocedării a titlului statului, precum și
critica referitoare la depunerea de către reclamanți a actelor doveditoare după
expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Analizând criticile formulate de
pârâtă care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și
9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele
considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 6
C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri judecătorești atunci
când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
În procedura reglementată prin Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pretențiile formulate de persoanele
pretins îndreptățite în raport de care se analizează limitele investirii sunt
cele arătate în notificările pe care acestea trebuie să le trimită entităților
deținătoare ale bunurilor.
Cu alte cuvinte, notificarea este
actul procedural prin care se declanșează procedura administrativă prevăzută de
acest act normativ, prealabil demersului judiciar și aceasta trebuie să
cuprindă, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, printre altele
elementele de identificare a bunului imobil solicitat precum și valoarea
estimată a acestuia.
Or, prin notificarea transmisă
Primăriei Municipiului Galați, nr. 269/N/2001 Biroul Executorului Judecătoresc
M.P.L. reclamanții B.F. și B.C.M. au arătat care este obiectul cererii lor și
anume „retrocedarea imobilului și a terenului aferent din strada D. nr. 101 și
99” care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr. 212 din 27 ianuarie 1923 de Tribunalul Județului Covrului, trecut în
proprietatea statului prin „Decizia nr. 15/1961”.
În cuprinsul aceleași notificări
solicită în mod neîndoielnic restituirea „în natură” a terenului fost aferent
construcțiilor.
Așa fiind, cum instanțele de fond,
anulând dispoziția atacată, au analizat și s-au pronunțat cu privire la cererea
de restituire în natură a terenului care a făcut obiectul contractului de
vânzare invocat de reclamanți situat în strada D. nr. 91, teren care potrivit
expertizei în raport de vecinătățile prevăzute în actul de vânzare măsoară în
realitate 1883 mp, critica pârâtului privind depășirea de către prima instanță
a limitelor obiectului cererii dedusă judecății nu este fondată.
În analiza acestei critici, instanța
de recurs a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001 se restituie în natură și terenurile pe care sunt edificate
construcții ușoare sau demontabile, categorie din care fac parte și barăcile
din tablă cutanată identificate de expert pe terenul în litigiu.
În acest context al analizei este de
menționat și faptul că în procedura reglementată prin dispozițiile Legii nr.
10/2001 nu este necesar și, de altminteri, nu se justifică din punct de vedere
al unei analize logico-juridice să se dispună anularea titlului statului cu
privire la imobilele care cad în sfera de aplicare a acestei legi adoptată
tocmai în scopul reglementării regimului juridic al unor bunuri preluate și
deținute de stat.
De asemenea, este de menționat că în
cazul în care nemișcătorul se găsește în patrimoniul unei unității
administrativ teritoriale, în speță a Municipiului Galați, în mod firesc
această persoană juridică prin reprezentantul său, primarul, are calitate
procesuală pasivă, caz în care critica formulată de recurentă în acest sens nu
poate fi primită.
Așa fiind, cum hotărârea recurată a
fost dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind date motivele de
recurs invocate de către pârâtă, Înalta Curte urmează a constata că recursul
dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
avut în vedere că actele doveditoare atașate de reclamanți notificării erau de
natură să permită recurentei să le analizeze pretențiile formulate de aceștia
precum și faptul că nerespectarea obligației instituită în sarcina persoanelor
pretins îndreptățite prin dispoziția art. 22 din lege nu conduce la decăderea
acestora din dreptul de a-și completa probatoriile în faza administrativă ori
în cea judiciară, astfel cum greșit susține aceasta.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.
proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să
plătească cheltuielile de judecată și cererea formulată de intimați în acest
sens,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul
declarat de Municipiul Galați, prin primar, împotriva deciziei nr. 209/A din 14
iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Obligă recurentul să plătească
intimaților reclamanți B.F. și B.C.M. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată
din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 14 decembrie 2006