ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8554/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1154/C din 16 august 2004 C.V. și C.M. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 760/SR din 11 iunie 2004 emisă de Primăria municipiului Galați, solicitând totodată obligarea acesteia la restituirea, în echivalent, a imobilului situat în Galați, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 183 mp, în temeiul Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au devenit proprietarii imobilului indicat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257 din 16 iulie 1985, iar în anul 1986 imobilul construcție a fost demolat din motive de sistematizare.

Deși s-au adresat cu notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin decizia nr. 760/SR/2004 le-a fost respinsă solicitarea cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, greșit însă susțin reclamanții, întrucât contractul de vânzare-cumpărare face dovada deplină a dreptului de proprietate. Prin sentința civilă nr. 488 din 7 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis acțiunea formulată în cauză și a fost obligată pârâta Primăria municipiului Galați, Consiliul local să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul format din suprafața de 183 mp situat în Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1985, schița topografică, adresa nr. 5498/2003 emisă de Administrația Financiară și Trezoreria municipiului Galați precum și din declarațiile celor doi martori audiați rezultă că terenul în suprafață de 183 mp făcea parte integrată din imobilul în litigiu care a trecut în proprietatea statului ca efect al vânzării, la acel moment fiind incidente dispozițiile Legilor nr. 58 și 59/1974. Primăria municipiului Galați, Consiliul local a declarat apel împotriva sentinței pronunțate în cauză, susținând că în mod greșit a fost obligată la restituire în natură a terenului în litigiu în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada proprietății, apreciind că regimul juridic al acestuia este reglementat de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și că de fapt aparține domeniului privat al municipiului Galați.

Prin decizia civilă nr. 782/A din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a respins ce nefondat apelul declarat în cauză. În motivarea acestei decizii s-a reținut că reclamanții au avut în proprietate imobilul, format din construcție și terenul aferent, care a fost preluat abuziv de stat în anul 1986. Construcția a fost demolată, iar în prezent terenul este liber. S-a considerat că prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementată și situația juridică a terenurilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată și art. 34 din Legea nr. 1/2000, astfel că aceste din urmă dispozițiile au rămas fără obiect și în consecință reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului solicitat, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 10 teza 1 alin. (1) din același act normativ.

Pârâții Consiliul local al municipiului Galați și Primarul municipiului Galați au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal, dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., în mod generic. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au susținut că această decizie este nelegală și netemeinică reclamanții nu au fost proprietarii terenului solicitat, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1985 aceștia dobândind dreptul de proprietate numai asupra construcției, terenul trecând în proprietatea statului ca efect al vânzării sub regimul Legilor nr. 58 și 59 din 1974. Se mai arată că pentru construcția demolată reclamanții au obținut un apartament. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat în sensul considerentelor ce succed.

Scopul și rațiunea Legii nr. 10/2001este acela de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință. Deci, esențial și primordial într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 este dovedirea în persoana reclamantului a calității de persoană îndreptățită. Prin persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din lege se înțelege persoana din patrimoniul căreia s-a preluat imobilul, sau moștenitorii săi, calitatea de proprietar al bunului preluat fiind deci intrinsecă.

Reclamanții în cauză nu au avut o astfel de calitate, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare de care s-au prevalat aceștia terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului, conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii primind doar folosința acestuia, pe durata existenței construcției, care a fost demolată în anul 1986. În acest sens, sunt și prevederile art. 1.4. lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003, pronunțându-se expres că astfel de situații nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001. Deoarece reclamanții nu au fost proprietarii terenului în litigiu, aceștia nu au calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat.

Atât instanța de apel cât și instanța de fond au pronunțat hotărârile în cauză prin aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa ambele hotărâri pronunțate anterior, iar pe fond va respinge ca neîntemeiată contestația formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Consiliul local al Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 782/A din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 488 din 7 martie 2005 a Tribunalului Galați, secția civilă, iar pe fond, respinge ca neîntemeiată contestația introdusă de C.M. și C.V. împotriva dispoziției nr. 760/SR din 11 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.