ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8554/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1154/C din 16 august 2004 C.V.

și C.M. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 760/SR din 11

iunie 2004 emisă de Primăria municipiului Galați, solicitând

totodată obligarea acesteia la restituirea, în echivalent, a imobilului

situat în Galați, precum și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 183 mp, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că au devenit proprietarii imobilului

indicat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257 din

16 iulie 1985, iar în anul 1986 imobilul construcție a fost demolat din

motive de sistematizare. Deși s-au adresat cu notificare în temeiul Legii

nr. 10/2001, prin decizia nr. 760/SR/2004 le-a fost respinsă solicitarea

cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului, greșit însă susțin reclamanții, întrucât

contractul de vânzare-cumpărare face dovada deplină a dreptului de

proprietate.

Prin sentința civilă nr.

488 din 7 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis

acțiunea formulată în cauză și a fost obligată pârâta

Primăria municipiului Galați, Consiliul local să lase în deplină

proprietate și pașnică folosință imobilul format din

suprafața de 183 mp situat în Galați.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar,

respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1985,

schița topografică, adresa nr. 5498/2003 emisă de Administrația

Financiară și Trezoreria municipiului Galați precum și din

declarațiile celor doi martori audiați rezultă că terenul

în suprafață de 183 mp făcea parte integrată din imobilul

în litigiu care a trecut în proprietatea statului ca efect al vânzării, la

acel moment fiind incidente dispozițiile Legilor nr. 58 și 59/1974.

Primăria municipiului

Galați, Consiliul local a declarat apel împotriva sentinței

pronunțate în cauză, susținând că în mod greșit a fost

obligată la restituire în natură a terenului în litigiu în condițiile

în care reclamanții nu au făcut dovada proprietății,

apreciind că regimul juridic al acestuia este reglementat de

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și că de fapt

aparține domeniului privat al municipiului Galați.

Prin decizia civilă nr. 782/A din

22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a

respins ce nefondat apelul declarat în cauză.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că reclamanții au avut în proprietate imobilul, format

din construcție și terenul aferent, care a fost preluat abuziv de

stat în anul 1986. Construcția a fost demolată, iar în prezent

terenul este liber.

S-a considerat că prin Legea

nr. 10/2001 a fost reglementată și situația juridică a

terenurilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată

și art. 34 din Legea nr. 1/2000, astfel că aceste din urmă

dispozițiile au rămas fără obiect și în

consecință reclamanții sunt îndreptățiți la

restituirea în natură a terenului solicitat, potrivit art. 2 lit. h)  din

Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 10 teza 1 alin. (1) din același act

normativ.

Pârâții Consiliul local al

municipiului Galați și Primarul municipiului Galați au declarat

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal,

dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., în mod generic.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenții au susținut că această decizie este

nelegală și netemeinică reclamanții nu au fost proprietarii

terenului solicitat, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1985

aceștia dobândind dreptul de proprietate numai asupra construcției,

terenul trecând în proprietatea statului ca efect al vânzării sub regimul

Legilor nr. 58 și 59 din 1974. Se mai arată că pentru

construcția demolată reclamanții au obținut un apartament.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

este fondat în sensul considerentelor ce succed.

Scopul și rațiunea Legii

nr. 10/2001este acela de a se acorda măsuri reparatorii foștilor

proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de

referință.

Deci, esențial și

primordial într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001 este dovedirea în persoana reclamantului a calității de

persoană îndreptățită.

Prin persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 alin.

(1) și art. 4 alin. (2) din lege se înțelege persoana din patrimoniul

căreia s-a preluat imobilul, sau moștenitorii săi, calitatea de

proprietar al bunului preluat fiind deci intrinsecă.

Reclamanții în cauză nu au

avut o astfel de calitate, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare

de care s-au prevalat aceștia terenul în litigiu a fost trecut în

proprietatea statului, conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr.

58/1974, cumpărătorii primind doar folosința acestuia, pe durata

existenței construcției, care a fost demolată în anul 1986.

În acest sens, sunt și

prevederile art. 1.4. lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară

a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003,

pronunțându-se expres că astfel de situații nu cad sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Deoarece reclamanții nu au fost

proprietarii terenului în litigiu, aceștia nu au calitatea de

persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a

putea beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat.

Atât instanța de apel cât

și instanța de fond au pronunțat hotărârile în cauză

prin aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea

ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Față de considerentele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art.

314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa ambele

hotărâri pronunțate anterior, iar pe fond va respinge ca

neîntemeiată contestația formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâții Consiliul local al Municipiului Galați și Primarul

Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 782/A din 22 septembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel  Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum

și sentința civilă nr. 488 din 7 martie 2005 a Tribunalului

Galați, secția civilă, iar pe fond, respinge ca

neîntemeiată contestația introdusă de C.M. și C.V. împotriva

dispoziției nr. 760/SR din 11 iunie 2004 emisă de Primarul

Municipiului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.