ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9824/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 488 din 3

octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a admis

contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanții N.C., N.A.

și C.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Galați și Consiliul

Local Galați; s-a dispus restituirea în natură de către intimată a terenului în

suprafață de 414 mp situat în Galați, către contestatori.

Instanța de fond a reținut

următoarele considerente la soluționarea cauzei: terenul în suprafață de 414 mp

a fost proprietatea lui N.E. și N.V.O. în baza contractelor de

vânzare-cumpărare nr. 2195/22 iulie 1937 și nr. 24978/12 ianuarie 1939.

Alături de descendența față de

foștii proprietari ai imobilelor, instanța a mai reținut că moștenitorii

defunctului N.V. au donat terenul Consiliului Popular Galați prin ofertele de

donație autentificate sub nr. 7415 din 5 octombrie 1986, 7805 din 19 august

1986, 7794 din 16 august 1986 și 7794/1984.

Prin sentința civilă nr. 11862/2001

a Judecătoriei Galați (irevocabilă) s-a constatat nulitatea contractelor de

donație a imobilelor.

În cauză s-a efectuat un raport de

expertiză tehnică imobilă care a individualizat imobilul iar construcțiile

aflate pe acesta sunt provizorii potrivit autorizației de construcție depuse la

dosar.

Instanța de fond a mai reținut că

deși la notificarea efectuată nu a fost emisă o dispoziție motivată, pârâta

prin întâmpinare cât și prin reprezentantul său în instanță a precizat că

imobilul nu poate fi restituit în natură, ceea ce constituie un refuz de a-i

rezolva favorabil cererea; în aceste condiții, singura posibilitate pe care o

aveau contestatorii era aceea de a se adresa instanței judecătorești

competente, în virtutea dreptului de acces liber la justiție.

În raport de aceste elemente, instanța

de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile Legii nr. 10/2001, dispunând

admiterea contestației și restituirea în natură a terenului.

Prin decizia civilă nr. 416/A din 26

martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins ca

nefondat apelul formulat de către pârâta Primăria Municipiului Galați împotriva

sentinței civile nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați,

reținându-se următoarele:

Potrivit art. 23 pct. 1 din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată,

asupra cererii de restituire în natură sau dacă restituirea în natură nu este

posibilă să se facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare

valorii imobilului.

Termenul de 60 de zile este un

termen de recomandare, iar nerespectarea acestuia de către persoana notificată

nu poate să lipsească persoana îndreptățită de posibilitatea de a-și valorifica

drepturile recunoscute de lege.

Legea sancționează doar lipsa

notificării cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii

în natură sau echivalent iar în aceste condiții lipsa deciziei sau dispoziției

motivate a deținătorului nu poate avea același efect, nefiind prevăzută de lege

această sancțiune.

Prin urmare, în mod corect prima

instanță a procedat la judecarea cauzei chiar dacă deținătorul imobilului nu a

soluționat notificarea.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs Primarul Municipiului Galați, criticând-o pentru următoarele

motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc . civ.

Potrivit Legea nr. 10/2001 și

Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, entitatea deținătoare

are plenitudine de competență în a se pronunța asupra notificării; numai în

cazul în care anterior depunerii notificării persoanelor îndreptățite aveau pe

rolul instanței acțiuni în revendicare, acestea puteau alege fie calea

administrativă, fie cea contencioasă, conform dispozițiilor art. 47 din Legea

nr. 10/2001.

În mod greșit s-a calificat o adresă

emisă de Primăria Municipiului Galați ca fiind un act administrativ, respectiv

dispoziție.

Așa cum rezultă din art. 23 și urm.

din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare se pronunță față de notificarea

depusă de către persoana îndreptățită, iar în aceste condiții, în mod greșit

instanța de fond a reținut că acțiunea nu este prematur formulată.

În mod greșit instanțele au

învederat că reclamantele sunt îndreptățite a se adresa justiției în virtutea principiului

liberului acces la justiție. Legea nr. 10/2001 este un act normativ special, care

cuprinde dispoziții exprese care derogă de la normele cu caracter general,

dispoziții care au un caracter imperativ și de la care nu se poate deroga.

Soluționarea cu întârziere a

notificării este motivată atât de întârzierea apariției Normelor Metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 cât și de faptul că pe acest teren

există construcții care impun păstrarea unor soluții unitare și juste pe plan

local; instanțele de judecată nu sunt în măsură să dispună o astfel de soluție

care afectează configurația Planului Urbanistic General aprobat conform

dispozițiilor legale.

Analizându-se decizia de apel în

raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.

La data de 31 mai 2005, reclamantele-intimate

au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat

restituirea în natură a terenului în suprafață de 420 mp situat în Galați.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz,

de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să

se pronunțe, prin decizie, sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură.

După cum în mod corect s-a reținut

în cauză, aspect confirmat și de către recurent în cadrul recursului,

notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată, fiind

depășit astfel termenul prevăzut de dispozițiile legale incidente.

În cazul în care nu este respectat

termenul de 60 de zile susmenționat, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24

alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoziții care

cuprind oferta de restituire, pentru că aceasta lipsește.

Cu toate acestea, atitudinea

persoanelor juridice notificate care nu respectă dispozițiile legale care impun

un anumit termen de soluționare nu poate să încalce dreptul subiectiv civil al

persoanei îndreptățite, respectiv dreptul la restituirea în natură sau prin

echivalent a unui imobil și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra

interesele și drepturile recunoscute și ocrotite de lege; are loc astfel o

încălcare a obligației sale care este corelativă dreptului subiectiv civil al

persoanei îndreptățite.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, persoana îndreptățită își păstrează calitatea de proprietar avută

la data preluării imobilului pe care o exercită după primirea

deciziei/dispoziției sau a hotărârii judecătoriei de retrocedare.

În acest context, cu privire la

imobilul preluat în mod abuziv, acțiunea în justiție generată de nerespectarea

termenelor de soluționare a notificării, are caracterul unei acțiuni în

revendicare care poate fi formulată oricând.

Sub acest aspect au recunoscut atât

instanța de fond cât și instanța de apel dreptul persoanei îndreptățite de a se

adresa instanței în judecată și nu ca urmare a contestării unei decizii sau

dispoziții, sub calificarea dată în cadrul recursului.

Prin urmare, în mod corect s-a

recunoscut dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa justiției, nefiind

astfel condiționat dreptul acesteia de emiterea unor dispoziții, tardiv, de

către unitatea deținătoare, aspect ce înlătură și caracterul prematur al

acțiunii formulate.

Acest drept al persoanei

îndreptățite este recunoscut și protejat totodată de art. 21 din Constituția

României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede

faptul că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) de

către o instanță (…) care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil (….)”.

Pe de altă parte, apărările din

cadrul recursului referitoare la justificarea întârzierii soluționării

notificării sunt nefondate, față de dispozițiile exprese ale Legii nr. 10/2001

care cuprinde norme clare și precise de soluționare a notificărilor; pe de altă

parte, soluționarea notificării nu a intervenit nici după elaborarea normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Reținând, prin urmare, că s-a făcut

o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs

ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează

să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 416 A

din 26 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.