ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9824/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a admis contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanții N.C., N.A. și C.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Galați și Consiliul Local Galați; s-a dispus restituirea în natură de către intimată a terenului în suprafață de 414 mp situat în Galați, către contestatori. Instanța de fond a reținut următoarele considerente la soluționarea cauzei: terenul în suprafață de 414 mp a fost proprietatea lui N.E. și N.V.O. în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2195/22 iulie 1937 și nr. 24978/12 ianuarie 1939. Alături de descendența față de foștii proprietari ai imobilelor, instanța a mai reținut că moștenitorii defunctului N.V.

au donat terenul Consiliului Popular Galați prin ofertele de donație autentificate sub nr. 7415 din 5 octombrie 1986, 7805 din 19 august 1986, 7794 din 16 august 1986 și 7794/1984. Prin sentința civilă nr. 11862/2001 a Judecătoriei Galați (irevocabilă) s-a constatat nulitatea contractelor de donație a imobilelor. În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică imobilă care a individualizat imobilul iar construcțiile aflate pe acesta sunt provizorii potrivit autorizației de construcție depuse la dosar.

Instanța de fond a mai reținut că deși la notificarea efectuată nu a fost emisă o dispoziție motivată, pârâta prin întâmpinare cât și prin reprezentantul său în instanță a precizat că imobilul nu poate fi restituit în natură, ceea ce constituie un refuz de a-i rezolva favorabil cererea; în aceste condiții, singura posibilitate pe care o aveau contestatorii era aceea de a se adresa instanței judecătorești competente, în virtutea dreptului de acces liber la justiție. În raport de aceste elemente, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile Legii nr. 10/2001, dispunând admiterea contestației și restituirea în natură a terenului.

Prin decizia civilă nr. 416/A din 26 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâta Primăria Municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, reținându-se următoarele: Potrivit art. 23 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau dacă restituirea în natură nu este posibilă să se facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, iar nerespectarea acestuia de către persoana notificată nu poate să lipsească persoana îndreptățită de posibilitatea de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege. Legea sancționează doar lipsa notificării cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent iar în aceste condiții lipsa deciziei sau dispoziției motivate a deținătorului nu poate avea același efect, nefiind prevăzută de lege această sancțiune. Prin urmare, în mod corect prima instanță a procedat la judecarea cauzei chiar dacă deținătorul imobilului nu a soluționat notificarea. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs Primarul Municipiului Galați, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc . civ.

Potrivit Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, entitatea deținătoare are plenitudine de competență în a se pronunța asupra notificării; numai în cazul în care anterior depunerii notificării persoanelor îndreptățite aveau pe rolul instanței acțiuni în revendicare, acestea puteau alege fie calea administrativă, fie cea contencioasă, conform dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001. În mod greșit s-a calificat o adresă emisă de Primăria Municipiului Galați ca fiind un act administrativ, respectiv dispoziție. Așa cum rezultă din art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare se pronunță față de notificarea depusă de către persoana îndreptățită, iar în aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea nu este prematur formulată.

În mod greșit instanțele au învederat că reclamantele sunt îndreptățite a se adresa justiției în virtutea principiului liberului acces la justiție. Legea nr. 10/2001 este un act normativ special, care cuprinde dispoziții exprese care derogă de la normele cu caracter general, dispoziții care au un caracter imperativ și de la care nu se poate deroga. Soluționarea cu întârziere a notificării este motivată atât de întârzierea apariției Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 cât și de faptul că pe acest teren există construcții care impun păstrarea unor soluții unitare și juste pe plan local; instanțele de judecată nu sunt în măsură să dispună o astfel de soluție care afectează configurația Planului Urbanistic General aprobat conform dispozițiilor legale.

Analizându-se decizia de apel în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat. La data de 31 mai 2005, reclamantele-intimate au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 420 mp situat în Galați. Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. După cum în mod corect s-a reținut în cauză, aspect confirmat și de către recurent în cadrul recursului, notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată, fiind depășit astfel termenul prevăzut de dispozițiile legale incidente.

În cazul în care nu este respectat termenul de 60 de zile susmenționat, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoziții care cuprind oferta de restituire, pentru că aceasta lipsește. Cu toate acestea, atitudinea persoanelor juridice notificate care nu respectă dispozițiile legale care impun un anumit termen de soluționare nu poate să încalce dreptul subiectiv civil al persoanei îndreptățite, respectiv dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra interesele și drepturile recunoscute și ocrotite de lege; are loc astfel o încălcare a obligației sale care este corelativă dreptului subiectiv civil al persoanei îndreptățite.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării imobilului pe care o exercită după primirea deciziei/dispoziției sau a hotărârii judecătoriei de retrocedare. În acest context, cu privire la imobilul preluat în mod abuziv, acțiunea în justiție generată de nerespectarea termenelor de soluționare a notificării, are caracterul unei acțiuni în revendicare care poate fi formulată oricând. Sub acest aspect au recunoscut atât instanța de fond cât și instanța de apel dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa instanței în judecată și nu ca urmare a contestării unei decizii sau dispoziții, sub calificarea dată în cadrul recursului.

Prin urmare, în mod corect s-a recunoscut dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa justiției, nefiind astfel condiționat dreptul acesteia de emiterea unor dispoziții, tardiv, de către unitatea deținătoare, aspect ce înlătură și caracterul prematur al acțiunii formulate. Acest drept al persoanei îndreptățite este recunoscut și protejat totodată de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede faptul că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) de către o instanță (…) care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (….)”.

Pe de altă parte, apărările din cadrul recursului referitoare la justificarea întârzierii soluționării notificării sunt nefondate, față de dispozițiile exprese ale Legii nr. 10/2001 care cuprinde norme clare și precise de soluționare a notificărilor; pe de altă parte, soluționarea notificării nu a intervenit nici după elaborarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Reținând, prin urmare, că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galați împotriva deciziei nr. 416 A din 26 martie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.