ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 398/C/2004, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții T.M.M. și T.M.N. au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâta Societatea pentru S.I. C.T.C.E. SA Galați, sa se dispună restituirea în natură a suprafeței de teren de 641,18 mp, proprietatea lor, situat în Galați, în condițiile Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, au arătat că sunt moștenitorii defuncților N.S. și N.H. și, în această calitate, au notificat, în baza Legii nr. 10/2001, Primăria Municipiului Galați pentru restituirea imobilului proprietatea autorului lor, compus din casă și anexe, precum și din suprafața de 1400 m.p.

teren, imobil situat în Galați. Imobilul revendicat le-a fost restituit în baza dispoziției nr. 414 din 23 decembrie 2003, emisă de Primăria Galați, dar, la momentul restituirii, au constatat că, din suprafața de teren de 1400 m.p., lipsesc 641,18 m.p., teren care se află în posesia pârâtei, sens în care au și notificat-o. Pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe motiv că este o societate cu capital integral privat, în urma privatizării ce a avut loc în urmă cu aproximativ 3 ani, privatizare monitorizată și controlată de A.V.A.S. - instituție căreia trebuia să i se adreseze notificarea.

S-a invocat, de asemenea, și prematuritatea introducerii notificării pentru lipsa unei comunicări din partea Primăriei Galați a datelor menționate în art. 25 alin. (2) din lege. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că terenul aferent incintei societății este proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberat de Comisia Națională de Informatică la data de 10 mai 1994, certificat eliberat în baza documentației de stabilire și evaluare a terenurilor, înregistrată sub nr. 58 din 22 februarie 1994, la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Galați, teren ce îl deține din 1975. În urma procesului de privatizare, SC C.T.C.E.

SA Galați a devenit societate comercială cu capital integral privat, astfel încât despăgubirea foștilor proprietari, ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, în perioada comunistă, trebuie făcută de către stat sau de către instituțiile implicate în procesul de privatizare sau de administrare a activelor statului, în condițiile legii. La termenul din 6 aprilie 2005, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, dar și în interesul pârâtei, SC M. SA Galați, arătând că, prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 3 noiembrie 2000, a cumpărat de la F.P.S. București (actualul A.V.A.S.) un număr de 11275 acțiuni, reprezentând 69,140% din valoarea capitalului social subscris al societății pârâte.

În această valoare a capitalului subscris, a susținut intervenienta, este inclusă și valoarea terenului în suprafață de 641,18 mp. Or, prin acțiunea în revendicare a suprafeței de 641,18 m.p., promovată de reclamanți, se lezează și interesele sale, societatea intervenienta fiind acționar majoritar al pârâtei. Astfel, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și s-a solicitat chemarea în judecată, prin intervenție forțată, a A.V.A.S.-ului, motivat de faptul că, prin prisma dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (2) din lege, pentru suprafața de teren solicitată, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent. Prin aceeași cerere de intervenție a SC M. SA Galați, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a prematurității notificării comunicate pârâtei.

Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 1472 din 28 octombrie 2005, a admis cererea de intervenție forțată a A.V.A.S.-ului; a admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei formulată de SC M. SA Galați și a respins, ca inadmisibilă, cererea de restituire în natură a terenului, formulată de reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de restituire a terenului a fost adresată instanței, fără a se respecta procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii. Mai exact, reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, și nici dispozițiilor art. 29 și urm. din aceeași lege.

Această hotărâre a fost apelată de reclamanți și de intervenienta A.V.A.S., iar Curtea de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 158/ A din 17 mai 2006, a admis apelurile, a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că instanța de fond nu a solicitat reclamanților să-și precizeze obiectul acțiunii, ci a procedat la judecata cauzei în baza Legii nr. 10/2001; a încuviințat în principiu cererea de intervenție forțată a A.V.A.S.-ului și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, formulată de SC M. SA Galați, în calitate de acționar principal al pârâtei, deși nu erau îndeplinite condițiile cerute de art. 57 C. proc.

civ. Cu privire la calitatea procesuală a SC M. SA Galați, a reținut că aceasta nu poate sta în proces, pentru că Legea nr. 10/2001 conferă calitate procesuală doar deținătorului și persoanei îndreptățite, iar deținătorul nu poate fi reprezentat de către un acționar, ci de către organele sale de conducere, potrivit normelor de drept comun. A mai reținut instanța de apel că nici reținerea calității procesuale a A.V.A.S.-ului nu este corectă, deoarece, în speță, nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pârâta era privatizată integral, ci, dimpotrivă, și în anul 2003, conform certificatului eliberat de O.R.C. Galați, statul deținea acțiuni în număr de 4892, a căror valoare depășește valoarea suprafeței de teren cerută de reclamanți.

În raport de această situație, a conchis instanța de apel că, în mod corect, s-a reținut incidența art. 27 din Legea nr. 10/2001 și calitatea procesuală a A.V.A.S.-ului. În rejudecarea cauzei, s-a precizat că tribunalul va trebui să solicite reclamanților să-și precizeze clar obiectul acțiunii, respectiv dacă este acțiune în revendicare sau este acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, situație în care instanța va trebui să pună în discuție calitatea procesuală a intervenienților, precum și îndeplinirea sau nu, de către reclamanți, a procedurii notificării prevăzută de lege. Prin Decizia civilă nr. 3625 din 04 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E.

Galați. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Corect instanța de apel a reținut lipsa de rol activ a tribunalului în stabilirea cadrului juridic al litigiului, întrucât există o vădită neconcordanță între motivarea în fapt a acțiunii (care îi conferă un caracter în revendicare) și motivarea în drept a acțiunii (care face trimitere la normele și procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001). Conduita oscilantă a reclamanților, conturată din chiar conținutul acțiunii, din care este greu de dedus intenția acestora, împiedică soluționarea cauzei, cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În aplicarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată, care asigură restituirea în natură a imobilelor către cei îndreptățiți, în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală este acționar sau asociat minoritar al unității deținătoare, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se solicită, probele dosarului nu sunt suficiente, deoarece ele nu evidențiază structura acționariatului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. De altfel, în chiar motivarea recursului, Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați, dând explicații detaliate în privința structurii acționariatului, precizează că urmează să administreze probatorii cu acte (certificatul constatator de la O.R.C.

Galați). În rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 206/2008 a Tribunalului Galați, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; s-a respins, ca nefondată, acțiunea, precum și cererile de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Ținând seama de considerentele Deciziei civile nr. 158/2006 a Curții de Apel Galați, la primul termen de judecată, 23 noiembrie 2007, reclamanții și-au precizat clar obiectul acțiunii.

Astfel, aceștia au menționat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 25 alin. (2) din aceeași lege, iar, prin cererea de chemare în judecată, nu contestă dispoziția nr. 141/2003, emisă de Primăria Galați, ceea ce-i nemulțumește fiind faptul că, atunci când au fost puși în posesie asupra imobilului restituit în baza dispoziției nr. 414/SR/2003, cu ocazia măsurătorilor, s-a constatat că, în fapt, li s-a restituit mai puțin cu 641,18 m.p., și că această diferență se găsește în curtea societății pârâte, care este, în prezent, privatizată. Reclamanții T.M.N. și T.M.M., în calitate de moștenitori, sunt beneficiarii măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din Galați, ce a aparținut autorului lor, și care a fost preluat în mod abuziv de către stat, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 141 din 23 decembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Galați.

Potrivit acestei dispoziții, reclamanților li s-a restituit parțial imobilul, compus din casă și teren, în sensul că li s-a restituit casa și doar 758,82 m.p. teren, astfel cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie nr. 29498 din 26 martie 2004, această suprafață de teren aflându-se în patrimoniul municipiului Galați, din totalul de 1400 m.p., pentru care s-a constatat nulitatea absolută a donației din 30 decembrie 1970, în favoarea statului, conform sentinței civile nr. 9360/2002 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 197/ A din 5 martie 2003 a Tribunalului Galați. Pentru diferența de teren ce face obiectul acțiunii de față, reclamanții au notificat societatea pârâtă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar în acest sens.

Pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. SA Galați nu a negat deținerea în fapt a suprafeței de teren revendicată de reclamanți, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar, ci a invocat un drept de proprietate asupra acestui teren, astfel încât excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe care a invocat-o în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, nu poate fi primită. Deși au făcut dovada dreptului de proprietate, precum și a notificării societății deținătoare a terenului, reclamanții, în condițiile în care societatea pârâtă este cu capital integral privat, potrivit dovezilor depuse la dosar, nu pot primi terenul revendicat în natură, ci numai sub formă de despăgubiri.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, în cauză, reclamanții nu au fost de acord cu despăgubirile, ei solicitând, atât prin acțiune, cât și cu ocazia dezbaterilor în fond, doar restituirea în natură. Faptul că nu sunt de acord să primească despăgubiri nu atrage inadmisibilitatea acțiunii, după cum au invocat pârâta și intervenienta în interesul acesteia, întrucât dreptul reclamanților există și el poate fi valorificat pe calea Legii nr. 10/2001, dar numai sub formă de despăgubiri în echivalent. Împotriva acestei decizii, au promovat apel reclamanții T.M.M. și T.M.N. Prin încheierea din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicare imobiliară, ce face obiectul Dosarului nr. 5712/233/2008 al Judecătoriei Galați.

Prin Decizia civilă nr. 8554 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galați, rămasă definitiv și irevocabilă, s-a respins, ca prematură, acțiunea în revendicare, cauza dedusă judecății fiind repusă pe rol. Prin Decizia civilă nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de reclamanții T.M.M. și T.M.N. împotriva sentinței civile nr. 206 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință, a admis cererea, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suprafața de 641,14 mp, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert R.C.; menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Reclamanții, în calitate de moștenitori ai autorului N.H., au solicitat Primăriei Galați, prin notificarea nr. 341 din 20 iulie 2001, restituirea în natură a imobilului în suprafață de 1400 mp (teren și construcții), situat în Galați. Prin dispoziția nr. 414/SR din 23 noiembrie 2003 a Primăriei Galați, s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului (teren 758,82 mp și construcții). Pentru diferența de teren aferentă construcției, ce nu se afla în patrimoniul Primăriei Galați, persoanele îndreptățite au fost îndrumate să se adreseze unității deținătoare, potrivit art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul emiterii dispoziției.

Reclamanții au notificat, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în forma inițială), pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galați SA - societate privatizată, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul – A.P.A.P.S. deținând doar o acțiune la societate (f. 34, Dosar nr. 298/C/2004, f. 33-34, Dosar nr. 7181/121/2007). În această situație, tribunalul, reținând incidența în cauză a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la acest moment), a constatat că reclamanții au dreptul doar la despăgubiri, pe care, însă, nu a putut să le acorde, deoarece, atât prin acțiune, cât și cu ocazia dezbaterilor în fond, aceștia au solicita restituirea în natură.

Curtea de Apel a apreciat că tribunalul a aplicat greșit legea la o situație de fapt corect stabilită, în sensul că a constatat incidența disp. art. 29 alin. (1) (în forma actuală), ignorând faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009, s-a admis excepția invocată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și s-a constatat că disp. art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituționale, întrucât abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă disp. art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Într-adevăr, în reglementarea inițială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 făcea distincția, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu și prevedea, doar în situația în care imobilele erau preluate cu titlu valabil, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Per a contrario, în situația în care imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr. 10/2001 a restituirii în natură. În urma modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit, sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare (cu titlu valabil sau fără titlu valabil), persoana îndreptățită nu mai putea obține restituirea în natură a imobilului.

În concluzie, Curtea Constituțională a reținut că toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație juridică identică și că legea nouă modifică în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, generând discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. În speță, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin Decizia civilă nr. 197/A/2003 a Tribunalului Galați, constatându-se nulitatea absolută a donației, dispuse în favoarea statului, a imobilului, compus din 1400 mp și clădire.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL și intervenienta SC M.G.I. SRL Galați, solicitând admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, în sensul respingerii apelului și menținerii, ca legală si temeinică, a sentinței civile nr. 206 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați. În dezvoltarea motivelor de recurs, care sunt identice, pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL si intervenienta SC M.G.I.

SRL Galați au examinat dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocând jurisprudența Curții Constituționale si doctrina în materie privind efectele deciziilor acestei instanțe de contencios constituțional, pentru a susține, în esență, că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009 nu sunt cele reținute de instanța de apel, în opinia acestora, dispozițiile Titlului I, art. 1, pct. 60 fiind suspendate de drept, cu consecința suspendării dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Un alt motiv de recurs s-a raportat la caracterul inadmisibil al acțiunii reclamanților, în considerarea faptului că nu există o comunicare formulată de Primăria Galați către intimații reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, în absenta acestei comunicări, termenul de 6 luni, în care reclamanții puteau depune notificare, a expirat la data de 14 februarie 2002. Prin ultimul motiv de recurs, s-a invocat faptul că terenul identificat în cauză de expertul tehnic R.C. nu poate fi restituit reclamanților, întrucât a fost restituit în mare parte reclamantului G.N.B., conform sentinței civile nr. 6420 din 11 octombrie 2006, definitivă si irevocabilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs, au fost depuse înscrisuri. Intimații reclamanți T.M.M. și T.M.N. au formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Sub un prim aspect, Înalta Curte consideră necesar să precizeze că motivele de recurs invocate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL si intervenienta SC M.G.I. SRL Galați, fiind identice, nu vor primi dezlegări distincte, ci vor fi analizate împreună.

Asupra primului motiv de recurs, Înalta Curte retine că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009, publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate, invocată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și s-a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituționale, întrucât abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii si egalitatea în drepturi a cetățenilor. Astfel, se poate observa că, în reglementarea inițială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 făcea distincție, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu, și prevedea, în ipoteza în care imobilele erau preluate cu titlu valabil, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Per a contrario, în situația în care imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr. 10/2001, a restituirii în natură. În urma modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit, sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare - cu sau fără titlu valabil - persoana îndreptățită nu mai putea obține restituirea în natură a imobilului, ci beneficia exclusiv de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a acestora.

Or, Curtea Constituțională a reținut, în considerentele deciziei menționate, că toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație juridică identică și că legea nouă modifică, în mod esențial, regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, generând discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. În ceea ce privește efectele deciziei Curții Constituționale, pronunțată în control a posteriori de constituționalitate, art. 147 din Constituția României si art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată prevăd că, de la data publicării lor în M. Of., deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor (ex nunc).

Din interpretarea rațională a acestor dispoziții legale, rezultă că efectele unei decizii de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională în control a posteriori, constau în încetarea efectelor actului normativ sau dispoziției legale constatată ca neconstituțională si aplicarea acestei decizii ex nunc. În acest sens, art. 147 alin. (1) din Constituție impune termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul au posibilitatea să pună de acord dispoziția neconstituțională cu prevederile Constituției, sub sancțiunea încetării efectelor juridice ale dispoziției constatate ca neconstituțională.

În acest context, instanța de recurs nu poate fi de acord cu aserțiunile recurentelor, conform cărora dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ar fi suspendate de drept, întrucât, prin efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009, s-a abrogat doar sintagma „imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, textul revenind la forma sa anterioară modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.

Astfel, se poate observa că nu ne aflăm în ipoteza în care, prin efectul deciziei Curții Constituționale si al inacțiunii statului, în sensul punerii de acord, în termen de 45 de zile, a dispoziției neconstituționale cu prevederile Constituției, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 să fie suspendate, pe durata acestui termen, ci suntem în ipoteza în care, tocmai prin efectul acestei decizii de neconstituționalitate, textul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 revine la forma sa inițială, anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 247/2005. În consecință, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în mod corect, a stabilit instanța de apel că intimaților reclamanți T.M.M.

și T.M.N. li se aplica dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială, din momentul depunerii notificării (20 iulie 2001), prin care a declanșat procedura administrativă de restituire, asigurându-se astfel garanțiile neretroactivității legii civile și egalității în fata legii. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se invoca inadmisibilitatea cererii reclamanților, din perspectiva nerespectării termenului de depunere a notificării, ce ar echivala, în opinia instanței de recurs, nu cu o veritabila inadmisibilitate, ci cu sancțiunea decăderii din dreptul de a formula notificare, în ipoteza nerespectării termenului imperativ impus de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, Înalta Curte apreciază că nici acesta nu este fondat.

Conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului (alin. (1)). Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul (alin. (4)). În considerarea acestei norme legale, în cauză, s-a realizat dovada că intimații reclamanți T.M.M. și T.M.N. au notificat Primăria Galați, în termenul legal reglementat de Legea nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului compus din casă și anexe, precum și din suprafața de 1400 m.p.

teren, imobil situat în Galați. Ulterior, după ce a fost emisă, de Primăria Galați, dispoziția nr. 414/SR din 23 decembrie 2003, de restituire parțială în natură a imobilului, intimații au notificat, la data de 12 ianuarie 2004, în termenul de 30 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galați SA - societate privatizată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform înscrisului aflat la fila 34, Dosar nr. 398/C/2004, în scopul restituirii si acestei suprafețe de teren de 641,18 mp. Respectând cerințele legale, sub aspectul termenului de depunere al notificării si al persoanelor care pot fi obligate la îndeplinirea obligației de restituire, restituire solicitată prin declanșarea procedurii administrative, în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța de recurs consideră că cererea reclamanților intimați T.M.M.

și T.M.N. este admisibilă si, în mod justificat, s-a procedat la examinarea fondului acestei cereri de către instanțele anterioare. Asupra ultimului motiv de recurs, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada identității între terenul ce se solicită a fi restituit reclamanților si cel care a fost restituit numitului G.N.B. , în baza sentinței civile nr. 6420 din 11 octombrie 2006, definitivă si irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Galați, pentru a se aprecia ca imposibilă restituirea în natură către reclamanți a imobilului în litigiu, astfel încât instanța de recurs consideră că, în mod legal, s-a făcut, în cauză, aplicarea principiului restituirii în natură reglementat de Legea nr. 10/2001 republicată.

Mai mult, prin modalitatea de formulare a acestei ultime critici, se tinde, în realitate, la o reevaluare a materialului probator, cu consecințe diferite asupra situației de fapt, ceea ce este incompatibil cu structura căii de atac a recursului, în actuala reglementare, prin care se pot cenzura exclusiv motivele de nelegalitate ale unei hotărâri, nu si cele de netemeinicie. Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, ce nu poate fi reformată în considerarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motive care sunt, în ansamblul lor, nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice CTCE Galați SRL și intervenienta SC M.G.I.

SRL Galați împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL și intervenienta SC M.G.I. SRL Galați împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2011.