ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 398/C/2004,

pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții T.M.M. și T.M.N. au solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâta

Societatea pentru S.I. C.T.C.E. SA Galați, sa se dispună restituirea în natură

a suprafeței de teren de 641,18 mp, proprietatea lor, situat în Galați, în

condițiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii,

au arătat că sunt moștenitorii defuncților N.S. și N.H. și, în această

calitate, au notificat, în baza Legii nr. 10/2001, Primăria Municipiului Galați

pentru restituirea imobilului proprietatea autorului lor, compus din casă și

anexe, precum și din suprafața de 1400 m.p. teren, imobil situat în Galați.

Imobilul revendicat

le-a fost restituit în baza dispoziției nr. 414 din 23 decembrie 2003, emisă de

Primăria Galați, dar, la momentul restituirii, au constatat că, din suprafața

de teren de 1400 m.p., lipsesc 641,18 m.p., teren care se află în posesia

pârâtei, sens în care au și notificat-o.

Pârâta Societatea pentru

Servicii informatice C.T.C.E. Galați a formulat întâmpinare, invocând excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, pe motiv că este o societate cu

capital integral privat, în urma privatizării ce a avut loc în urmă cu

aproximativ 3 ani, privatizare monitorizată și controlată de A.V.A.S. -

instituție căreia trebuia să i se adreseze notificarea. S-a invocat, de

asemenea, și prematuritatea introducerii notificării pentru lipsa unei

comunicări din partea Primăriei Galați a datelor menționate în art. 25 alin. (2)

din lege.

Pe fondul cauzei,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că terenul aferent incintei

societății este proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor, eliberat de Comisia Națională de Informatică

la data de 10 mai 1994, certificat eliberat în baza documentației de stabilire

și evaluare a terenurilor, înregistrată sub nr. 58 din 22 februarie 1994, la

Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Galați, teren ce îl deține din

1975.

În urma procesului de

privatizare, SC C.T.C.E. SA Galați a devenit societate comercială cu capital

integral privat, astfel încât despăgubirea foștilor proprietari, ale căror

imobile au fost preluate în mod abuziv, în perioada comunistă, trebuie făcută

de către stat sau de către instituțiile implicate în procesul de privatizare

sau de administrare a activelor statului, în condițiile legii.

La termenul din 6

aprilie 2005, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, dar și în

interesul pârâtei, SC M. SA Galați, arătând că, prin contractul de vânzare -

cumpărare de acțiuni din 3 noiembrie 2000, a cumpărat de la F.P.S. București

(actualul A.V.A.S.) un număr de 11275 acțiuni, reprezentând 69,140% din

valoarea capitalului social subscris al societății pârâte. În această valoare a

capitalului subscris, a susținut intervenienta, este inclusă și valoarea

terenului în suprafață de 641,18 mp. Or, prin acțiunea în revendicare a

suprafeței de 641,18 m.p., promovată de reclamanți, se lezează și interesele

sale, societatea intervenienta fiind acționar majoritar al pârâtei.

Astfel, s-a invocat

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și s-a solicitat chemarea în

judecată, prin intervenție forțată, a A.V.A.S.-ului, motivat de faptul că, prin

prisma dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (2) din lege, pentru suprafața de

teren solicitată, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent.

Prin aceeași cerere

de intervenție a SC M. SA Galați, s-a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii și a prematurității notificării comunicate pârâtei.

Tribunalul Galați,

prin sentința civilă nr. 1472 din 28 octombrie 2005, a admis cererea de

intervenție forțată a A.V.A.S.-ului; a admis cererea de intervenție în interes

propriu și în interesul pârâtei formulată de SC M. SA Galați și a respins, ca

inadmisibilă, cererea de restituire în natură a terenului, formulată de

reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că cererea de restituire a terenului a

fost adresată instanței, fără a se respecta procedura administrativă prevăzută

de Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii. Mai exact,

reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (4) din Legea nr.

10/2001 republicată, și nici dispozițiilor art. 29 și urm. din aceeași lege.

Această hotărâre a

fost apelată de reclamanți și de intervenienta A.V.A.S., iar Curtea de Apel

Galați, prin Decizia civilă nr. 158/ A din 17 mai 2006, a admis apelurile, a

desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut că instanța de fond nu a solicitat reclamanților

să-și precizeze obiectul acțiunii, ci a procedat la judecata cauzei în baza

Legii nr. 10/2001; a încuviințat în principiu cererea de intervenție forțată a

A.V.A.S.-ului și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul

pârâtei, formulată de SC M. SA Galați, în calitate de acționar principal al

pârâtei, deși nu erau îndeplinite condițiile cerute de art. 57 C. proc. civ.

Cu privire la

calitatea procesuală a SC M. SA Galați, a reținut că aceasta nu poate sta în

proces, pentru că Legea nr. 10/2001 conferă calitate procesuală doar

deținătorului și persoanei îndreptățite, iar deținătorul nu poate fi

reprezentat de către un acționar, ci de către organele sale de conducere,

potrivit normelor de drept comun.

A mai reținut

instanța de apel că nici reținerea calității procesuale a A.V.A.S.-ului nu este

corectă, deoarece, în speță, nu s-a făcut dovada că, la data intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2001, pârâta era privatizată integral, ci, dimpotrivă, și în

anul 2003, conform certificatului eliberat de O.R.C. Galați, statul deținea

acțiuni în număr de 4892, a căror valoare depășește valoarea suprafeței de

teren cerută de reclamanți.

În raport de această

situație, a conchis instanța de apel că, în mod corect, s-a reținut incidența art.

27 din Legea nr. 10/2001 și calitatea procesuală a A.V.A.S.-ului.

În rejudecarea cauzei,

s-a precizat că tribunalul va trebui să solicite reclamanților să-și precizeze

clar obiectul acțiunii, respectiv dacă este acțiune în revendicare sau este

acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001, situație în care instanța va trebui să

pună în discuție calitatea procesuală a intervenienților, precum și

îndeplinirea sau nu, de către reclamanți, a procedurii notificării prevăzută de

lege.

Prin Decizia civilă nr.

3625 din 04 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E.

Galați.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Corect instanța de

apel a reținut lipsa de rol activ a tribunalului în stabilirea cadrului juridic

al litigiului, întrucât există o vădită neconcordanță între motivarea în fapt a

acțiunii (care îi conferă un caracter în revendicare) și motivarea în drept a

acțiunii (care face trimitere la normele și procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001).

Conduita oscilantă a

reclamanților, conturată din chiar conținutul acțiunii, din care este greu de

dedus intenția acestora, împiedică soluționarea cauzei, cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În aplicarea art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 modificată, care asigură restituirea în natură a

imobilelor către cei îndreptățiți, în cazul în care statul sau o autoritate

publică centrală sau locală este acționar sau asociat minoritar al unității

deținătoare, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai

mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se

solicită, probele dosarului nu sunt suficiente, deoarece ele nu evidențiază

structura acționariatului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

De altfel, în chiar

motivarea recursului, Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați,

dând explicații detaliate în privința structurii acționariatului, precizează că

urmează să administreze probatorii cu acte (certificatul constatator de la O.R.C.

Galați).

În rejudecarea

cauzei, prin sentința civilă nr. 206/2008 a Tribunalului Galați, s-a respins

excepția inadmisibilității acțiunii; s-a respins, ca nefondată, acțiunea,

precum și cererile de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Ținând seama de

considerentele Deciziei civile nr. 158/2006 a Curții de Apel Galați, la primul

termen de judecată, 23 noiembrie 2007, reclamanții și-au precizat clar obiectul

acțiunii. Astfel, aceștia au menționat că acțiunea este întemeiată pe

dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 25 alin. (2) din

aceeași lege, iar, prin cererea de chemare în judecată, nu contestă dispoziția nr.

141/2003, emisă de Primăria Galați, ceea ce-i nemulțumește fiind faptul că,

atunci când au fost puși în posesie asupra imobilului restituit în baza

dispoziției nr. 414/SR/2003, cu ocazia măsurătorilor, s-a constatat că, în

fapt, li s-a restituit mai puțin cu 641,18 m.p., și că această diferență se

găsește în curtea societății pârâte, care este, în prezent, privatizată.

Reclamanții T.M.N. și

T.M.M., în calitate de moștenitori, sunt beneficiarii măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din Galați, ce a aparținut

autorului lor, și care a fost preluat în mod abuziv de către stat, astfel cum

rezultă din dispoziția nr. 141 din 23 decembrie 2003, emisă de Primarul

Municipiului Galați.

Potrivit acestei

dispoziții, reclamanților li s-a restituit parțial imobilul, compus din casă și

teren, în sensul că li s-a restituit casa și doar 758,82 m.p. teren, astfel cum

rezultă din procesul - verbal de punere în posesie nr. 29498 din 26 martie 2004,

această suprafață de teren aflându-se în patrimoniul municipiului Galați, din

totalul de 1400 m.p., pentru care s-a constatat nulitatea absolută a donației

din 30 decembrie 1970, în favoarea statului, conform sentinței civile nr. 9360/2002

a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 197/ A din 5 martie 2003

a Tribunalului Galați.

Pentru diferența de

teren ce face obiectul acțiunii de față, reclamanții au notificat societatea

pârâtă, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar în acest sens.

Pârâta Societatea

pentru Servicii informatice C.T.C.E. SA Galați nu a negat deținerea în fapt a

suprafeței de teren revendicată de reclamanți, astfel cum rezultă din

concluziile scrise depuse la dosar, ci a invocat un drept de proprietate asupra

acestui teren, astfel încât excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

pe care a invocat-o în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual, nu poate

fi primită.

Deși au făcut dovada

dreptului de proprietate, precum și a notificării societății deținătoare a

terenului, reclamanții, în condițiile în care societatea pârâtă este cu capital

integral privat, potrivit dovezilor depuse la dosar, nu pot primi terenul

revendicat în natură, ci numai sub formă de despăgubiri. În acest sens sunt și

dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, în cauză, reclamanții

nu au fost de acord cu despăgubirile, ei solicitând, atât prin acțiune, cât și

cu ocazia dezbaterilor în fond, doar restituirea în natură.

Faptul că nu sunt de

acord să primească despăgubiri nu atrage inadmisibilitatea acțiunii, după cum

au invocat pârâta și intervenienta în interesul acesteia, întrucât dreptul

reclamanților există și el poate fi valorificat pe calea Legii nr. 10/2001, dar

numai sub formă de despăgubiri în echivalent.

Împotriva acestei

decizii, au promovat apel reclamanții T.M.M. și T.M.N.

Prin încheierea din

17 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a dispus suspendarea judecării

apelului, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicare imobiliară,

ce face obiectul Dosarului nr. 5712/233/2008 al Judecătoriei Galați.

Prin Decizia civilă nr.

8554 din 18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Galați, rămasă definitiv și

irevocabilă, s-a respins, ca prematură, acțiunea în revendicare, cauza dedusă

judecății fiind repusă pe rol.

Prin Decizia civilă nr.

17/ A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de

reclamanții T.M.M. și T.M.N. împotriva sentinței civile nr. 206 din 12

februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a schimbat-o în parte

și, în consecință, a admis cererea, a obligat-o pe pârâtă să restituie

reclamantei suprafața de 641,14 mp, așa cum a fost identificată în raportul de

expertiză întocmit de expert R.C.; menținând celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții, în

calitate de moștenitori ai autorului N.H., au solicitat Primăriei Galați, prin

notificarea nr. 341 din 20 iulie 2001, restituirea în natură a imobilului în

suprafață de 1400 mp (teren și construcții), situat în Galați.

Prin dispoziția nr.

414/SR din 23 noiembrie 2003 a Primăriei Galați, s-a dispus restituirea

parțială în natură a imobilului (teren 758,82 mp și construcții). Pentru

diferența de teren aferentă construcției, ce nu se afla în patrimoniul

Primăriei Galați, persoanele îndreptățite au fost îndrumate să se adreseze

unității deținătoare, potrivit art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

în forma în vigoare la momentul emiterii dispoziției.

Reclamanții au notificat,

în termenul prevăzut de art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în forma

inițială), pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galați SA - societate

privatizată, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul – A.P.A.P.S.

deținând doar o acțiune la societate (f. 34, Dosar nr. 298/C/2004, f. 33-34, Dosar

nr. 7181/121/2007).

În această situație,

tribunalul, reținând incidența în cauză a disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 (în forma în vigoare la acest moment), a constatat că reclamanții au

dreptul doar la despăgubiri, pe care, însă, nu a putut să le acorde, deoarece,

atât prin acțiune, cât și cu ocazia dezbaterilor în fond, aceștia au solicita

restituirea în natură.

Curtea de Apel a

apreciat că tribunalul a aplicat greșit legea la o situație de fapt corect

stabilită, în sensul că a constatat incidența disp. art. 29 alin. (1) (în forma

actuală), ignorând faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 08

iulie 2009, s-a admis excepția invocată din oficiu de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă, și s-a constatat că disp. art. 1 pct. 60 din Titlul

I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituționale, întrucât abrogarea sintagmei

„imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, încalcă disp. art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Într-adevăr, în

reglementarea inițială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 făcea

distincția, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu și

prevedea, doar în situația în care imobilele erau preluate cu titlu valabil,

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Per a contrario, în situația

în care imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută

de Legea nr. 10/2001 a restituirii în natură.

În urma modificării

Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29

alin. (1), cu un conținut diferit, sub aspectul modului de restituire a

bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare (cu

titlu valabil sau fără titlu valabil), persoana îndreptățită nu mai putea

obține restituirea în natură a imobilului.

În concluzie, Curtea

Constituțională a reținut că toate persoanele care au depus cereri în termenul

legal se află într-o situație juridică identică și că legea nouă modifică în

mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul

legal, generând discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în

natură a bunurilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor, vor

beneficia doar de despăgubiri prin echivalent.

În speță, imobilul a

fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente disp. art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, prin Decizia civilă nr. 197/A/2003 a Tribunalului Galați,

constatându-se nulitatea absolută a donației, dispuse în favoarea statului, a

imobilului, compus din 1400 mp și clădire.

Împotriva acestei

decizii, au formulat recurs pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E.

Galați SRL și intervenienta SC M.G.I. SRL Galați, solicitând admiterea

recursului, modificarea Deciziei civile nr. 17/ A din 20 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Galați, în sensul respingerii apelului și menținerii, ca legală si

temeinică, a sentinței civile nr. 206 din 12 februarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Galați.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, care sunt identice, pârâta Societatea pentru Servicii informatice

C.T.C.E. Galați SRL si intervenienta SC M.G.I. SRL Galați au examinat

dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocând jurisprudența

Curții Constituționale si doctrina în materie privind efectele deciziilor

acestei instanțe de contencios constituțional, pentru a susține, în esență, că

efectele deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009 nu sunt cele

reținute de instanța de apel, în opinia acestora, dispozițiile Titlului I, art.

1, pct. 60 fiind suspendate de drept, cu consecința suspendării dispozițiilor art.

27 din Legea nr. 10/2001.

Un alt motiv de

recurs s-a raportat la caracterul inadmisibil al acțiunii reclamanților, în

considerarea faptului că nu există o comunicare formulată de Primăria Galați

către intimații reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, astfel încât, în absenta acestei comunicări, termenul de 6

luni, în care reclamanții puteau depune notificare, a expirat la data de 14

februarie 2002.

Prin ultimul motiv de

recurs, s-a invocat faptul că terenul identificat în cauză de expertul tehnic R.C.

nu poate fi restituit reclamanților, întrucât a fost restituit în mare parte

reclamantului G.N.B., conform sentinței civile nr. 6420 din 11 octombrie 2006,

definitivă si irevocabilă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea cererii

de recurs, au fost depuse înscrisuri.

Intimații reclamanți

T.M.M. și T.M.N. au formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C.

proc. civ., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

Examinând decizia

recurată, prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale relevante,

Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Sub un prim aspect,

Înalta Curte consideră necesar să precizeze că motivele de recurs invocate de

pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL si

intervenienta SC M.G.I. SRL Galați, fiind identice, nu vor primi dezlegări

distincte, ci vor fi analizate împreună.

Asupra primului motiv

de recurs, Înalta Curte retine că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 830

din 08 iulie 2009, publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, s-a admis

excepția de neconstituționalitate, invocată din oficiu de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă, și s-a constatat că dispozițiile art. 1 pct.

60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituționale, întrucât

abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin.

(1) din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii si egalitatea în

drepturi a cetățenilor.

Astfel, se poate

observa că, în reglementarea inițială, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

făcea distincție, după cum imobilele erau preluate cu titlu sau fără titlu, și

prevedea, în ipoteza în care imobilele erau preluate cu titlu valabil,

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Per a contrario, în situația

în care imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate

era preluat fără titlu valabil, se aplica regula generală prevăzută de Legea nr.

10/2001, a restituirii în natură.

În urma modificării

Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29

alin. (1), cu un conținut diferit, sub aspectul modului de restituire a

bunurilor imobile, în sensul că, indiferent de modalitatea de preluare - cu sau

fără titlu valabil - persoana îndreptățită nu mai putea obține restituirea în

natură a imobilului, ci beneficia exclusiv de despăgubiri, în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire si plată a acestora.

Or, Curtea

Constituțională a reținut, în considerentele deciziei menționate, că toate

persoanele care au depus cereri în termenul legal se află într-o situație

juridică identică și că legea nouă modifică, în mod esențial, regimul juridic

creat prin depunerea notificărilor în termenul legal, generând discriminări

între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor, care, după

intrarea în vigoare a modificărilor, vor beneficia doar de despăgubiri prin

echivalent.

În ceea ce privește

efectele deciziei Curții Constituționale, pronunțată în control a posteriori de

constituționalitate, art. 147 din Constituția României si art. 31 din Legea nr.

47/1992, republicată prevăd că, de la data publicării lor în M. Of., deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii si au putere numai pentru

viitor (ex nunc).

Din interpretarea

rațională a acestor dispoziții legale, rezultă că efectele unei decizii de

neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională în control a

posteriori, constau în încetarea efectelor actului normativ sau dispoziției

legale constatată ca neconstituțională si aplicarea acestei decizii ex nunc.

În acest sens, art. 147

alin. (1) din Constituție impune termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau

Guvernul au posibilitatea să pună de acord dispoziția neconstituțională cu

prevederile Constituției, sub sancțiunea încetării efectelor juridice ale

dispoziției constatate ca neconstituțională.

În acest context,

instanța de recurs nu poate fi de acord cu aserțiunile recurentelor, conform

cărora dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ar fi suspendate de drept,

întrucât, prin efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 830 din 08 iulie 2009,

s-a abrogat doar sintagma „imobile preluate cu titlu valabil”, din cuprinsul art.

29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, textul revenind la forma sa anterioară

modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.

Astfel, se poate

observa că nu ne aflăm în ipoteza în care, prin efectul deciziei Curții

Constituționale si al inacțiunii statului, în sensul punerii de acord, în

termen de 45 de zile, a dispoziției neconstituționale cu prevederile

Constituției, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 să fie suspendate, pe

durata acestui termen, ci suntem în ipoteza în care, tocmai prin efectul

acestei decizii de neconstituționalitate, textul art. 27 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 revine la forma sa inițială, anterioară modificării intervenite prin

Legea nr. 247/2005.

În consecință,

constatând că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în mod

corect, a stabilit instanța de apel că intimaților reclamanți T.M.M. și T.M.N. li

se aplica dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma sa

inițială, din momentul depunerii notificării (20 iulie 2001), prin care a

declanșat procedura administrativă de restituire, asigurându-se astfel

garanțiile neretroactivității legii civile și egalității în fata legii.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se invoca inadmisibilitatea cererii

reclamanților, din perspectiva nerespectării termenului de depunere a

notificării, ce ar echivala, în opinia instanței de recurs, nu cu o veritabila

inadmisibilitate, ci cu sancțiunea decăderii din dreptul de a formula

notificare, în ipoteza nerespectării termenului imperativ impus de dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, Înalta Curte apreciază că nici

acesta nu este fondat.

Conform dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6

luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică

deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului (alin. (1)).

Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane

fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă

a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul (alin. (4)).

În considerarea

acestei norme legale, în cauză, s-a realizat dovada că intimații reclamanți T.M.M.

și T.M.N. au notificat Primăria Galați, în termenul legal reglementat de Legea nr.

10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului compus din casă și anexe,

precum și din suprafața de 1400 m.p. teren, imobil situat în Galați.

Ulterior, după ce a

fost emisă, de Primăria Galați, dispoziția nr. 414/SR din 23 decembrie 2003, de

restituire parțială în natură a imobilului, intimații au notificat, la data de

12 ianuarie 2004, în termenul de 30 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 republicată, pe pârâta Servicii informatice C.T.C.E. Galați

SA - societate privatizată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

conform înscrisului aflat la fila 34, Dosar nr. 398/C/2004, în scopul

restituirii si acestei suprafețe de teren de 641,18 mp.

Respectând cerințele

legale, sub aspectul termenului de depunere al notificării si al persoanelor

care pot fi obligate la îndeplinirea obligației de restituire, restituire

solicitată prin declanșarea procedurii administrative, în temeiul Legii nr. 10/2001,

instanța de recurs consideră că cererea reclamanților intimați T.M.M. și T.M.N.

este admisibilă si, în mod justificat, s-a procedat la examinarea fondului

acestei cereri de către instanțele anterioare.

Asupra ultimului

motiv de recurs, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada

identității între terenul ce se solicită a fi restituit reclamanților si cel

care a fost restituit numitului G.N.B. , în baza sentinței civile nr. 6420 din 11

octombrie 2006, definitivă si irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Galați,

pentru a se aprecia ca imposibilă restituirea în natură către reclamanți a

imobilului în litigiu, astfel încât instanța de recurs consideră că, în mod

legal, s-a făcut, în cauză, aplicarea principiului restituirii în natură

reglementat de Legea nr. 10/2001 republicată.

Mai mult, prin

modalitatea de formulare a acestei ultime critici, se tinde, în realitate, la o

reevaluare a materialului probator, cu consecințe diferite asupra situației de

fapt, ceea ce este incompatibil cu structura căii de atac a recursului, în

actuala reglementare, prin care se pot cenzura exclusiv motivele de

nelegalitate ale unei hotărâri, nu si cele de netemeinicie.

Pentru considerentele

expuse, constatând că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, ce nu poate

fi reformată în considerarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., motive care sunt, în ansamblul lor, nefondate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile

declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice CTCE Galați SRL și

intervenienta SC M.G.I. SRL Galați împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20 ianuarie

2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâta Societatea pentru Servicii informatice C.T.C.E. Galați SRL

și intervenienta SC M.G.I. SRL Galați împotriva Deciziei nr. 17/ A din 20

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 februarie 2011.