ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 535/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 29 aprilie 2005, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâții D.G.F.P. Galați, A.V.A.S. București și SC H.W. SRL Galați, solicitând restituirea terenului în suprafață de 500 mp situat în, Galați, în incinta fostei SC T. SA. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul solicitat, proprietatea sa, a fost vândut în anul 2002 de către D.G.F.P. Galați pârâtei SC H.W. SRL în vederea recuperării unor datorii de la SC T. SA. Reclamanta a mai arătat că deși pârâta A.V.A.S. București, ca instituție a statului și acționar la societatea sus-menționată cunoștea situația financiară a acesteia și, implicit, starea de încetare de plăți în care se afla, a emis Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 prin care a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea SC T. SA.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2005, reclamanta a precizat că obiectul acțiunii îl reprezintă o contestație formulată împotriva Deciziei nr. 166 din 22 martie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S. București, în temeiul Legii nr. 10/200. Prin sentința civilă nr. 664 din 31 iulie 2006, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului Galați. La Tribunalul Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 5822/121/2006. Prin întâmpinare, pârâta SC H.W. SA Galați a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că terenul revendicat de reclamantă a fost vândut ia licitație publică de către D.G.F.P, Galați pentru acoperirea debitelor SC C.C.

SA ( fostă SC T. SA Galați), fiind adjudecat de către numiții P.D. și S.N., cu care a încheiat un contract de comodat în baza căruia își desfășoară activitatea. La termenul de judecată din data de 18 decembrie 2006 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei municipiului Galați, precizând că în situația în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă, solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Pârâta A.V.A.S. București a invocat excepția tardivității formulării contestației, pe motiv că decizia a fost atacată după expirarea termenului de 30 zile de la comunicare și excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are și nici nu a avut calitatea de proprietar al imobilului iar potrivit Legii nr. 10/2001 nu are competența de a restitui în natură imobilul și nici de a acorda despăgubiri bănești.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interes propriu de către numiții M.D., L.V. și A.C. care au solicitat să se constate că au aceleași drepturi ca și reclamanta asupra terenului ce formează obiectul litigiului. Prin întâmpinare, Primăria municipiului Galați a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de unitate deținătoare, excepția inadmisibilitătii pe motiv că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr, 10/2001 și excepția netimbrării întrucât acțiunea în revendicare formulată pe calea dreptului comun este supusă taxei judiciare de timbru calculată la valoarea terenului revendicat. Direcția G.F.P. Galați a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că Legea nr. 10/2001 nu-i conferă calitatea de unitate deținătoare.

Prin sentința civilă nr. 580 din 12 martie 2007, Tribunalul Galați a admis în parte contestația și a dispus anularea Deciziei nr. 166 din 22 martie 2005 emisă de A.V.A.S. București. A constatat că reclamanta este îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galați. A respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu celeiialți pârâți, pentru lipsa de calitate procesuală pasivă. Au fost respinse excepțiile invocate de pârâtele A.V.A.S. București și Primăria municipiului Galați ca și cererile de intervenție în nume propriu formulate de M.D., L.V. și A.C.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a justificat în cauză atât vocația de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, cât și preluarea abuzivă a bunului solicitat - teren de 500,50 mp - de către stat, în temeiul Deciziei nr. 418 din 05 septembrie 1974 de acceptare a ofertei de donație făcută de autorii săi, autentificată din 19 februarie 1973 și anulată prin sentința civilă nr. 1007/2003 a Judecătoriei Galați. S-a reținut că ternul solicitat, la intrarea în vigoare a Legii speciale se afla evidențiat în patrimoniul SC T. SA Galați, în prezent SC C.C. SA, societate la care pârâta A.V.A.S. este acționar majoritar, cu o cotă de 96,77 % din capitalul social.

Pentru recuperarea creanțelor bugetare datorate de societatea menționată, pârâta D.G.F.P. a vândut la licitație publică suprafața de 4.680,08 mp teren intravilan, în care este inclusă și suprafața solicitată de reclamantă prin cererea dedusă judecății. În raport de împrejurările de fapt menționate și de prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 250/2007, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei în limitele celor dispuse prin dispozitiv. Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței Tribunalului a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 413/A din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați. Instanța de apel a reținut, relativ la motivul de apel privind necompetența Tribunalului Galați în soluționarea cauzei, că s în speță, judecata s-a făcut legal de instanța de la sediul unității deținătoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunul preluat de stat și imposibil de restituit care urmează a fi acordate, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, de instituția publică care a efectuat privatizarea, respectiv de pârâta A.V.A.S. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta A.V.A.S. București.

Prin Decizia nr. 1376 din 11 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat atât decizia atacată, cât și sentința Tribunalului și a trimis cauza, pentru soluționare în fond, la Tribunalul București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția emisă în baza legii menționate poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării. După casare, cauza s fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 28247/3/2009.

Prin sentința civilă nr. 659 din 04 mai 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind tardivitatea formulării contestației și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.G.F.P. Galați, Municipiului Galați, prin Primăria Galați și SC H.W. SA; a respins contestația formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția G.F.P. Galați, Municipiului Galați, SC H.W. SA Galați, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții M.D., L.V.

și A.C., ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele: Î n ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației invocată de pârâta A.V.A.S., Tribunalul, constatând că pârâta nu a tăcut dovada comunicării deciziei către reclamantă, a reținut că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu a început să curgă, astfel încât excepția invocată este neîntemeiată. Referindu-se la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de toți pârâții, Tribunalul a arătat că în cadrul cererilor prin care se contestă o decizie sau dispoziție emisă în condițiile Legii nr. 10/2001, legitimare procesuală pasivă justifică numai emitentul deciziei sau dispoziției, întrucât raportul juridic analizat este cel existent între cel ce a formulat notificarea și entitatea sau unitatea deținătoare învestită cu soluționarea notificării.

Având în vedere că emitentul Deciziei nr. 166/2005 este A.V.A.S. București, Tribunalul a reținut că numai această pârâtă justifică faptul că are calitate procesuală pasivă în cauză. Legat de acest aspect, Tribunalul a reținut că susținerile pârâtei A.V.A.S. în sensul că această instituție nu are competența legală de a restitui în natură terenul solicitat și nici de a acorda despăgubiri bănești, sau inexistența calității de proprietar a imobilului pretins, sunt lipsite de relevanță în ce privește calitatea procesuală, acestea fiind de fapt temeiurile pentru care A.V.A.S. a procedat la declinarea competenței de soluționare a notificării către SC T. SA Galați și care fac obiectul analizei temeiniciei contestației.

Tribunalul a precizat că analiza deciziei s-a realizat numai în limitele soluției adoptate de A.V.A.S., fără a proceda la analiza pe fond a notificării, în condițiile în care, pe de o parte, aceasta nu a primit încă o soluție, iar pe de altă parte, obiectul cererii reclamantei nu este reprezentat de analiza pe fond a notificării, ca urmare a refuzului unității notificate de a soluționa contestația. Așa fiind, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și a admis aceeași excepție cu privire la restul pârâților pentru lipsa de calitate procesuală pasivă. Pe fondul contestației, Tribunalul a reținut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul care formează obiectul notificării reclamantei, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate (fila 68 din dosar), se afla în patrimoniul SC T. SA Galați, societate neprivatizată, cu capital majoritar de stat (96,77%).

Ulterior, SC T. SA Galați și-a schimbat denumirea în SC C.C. SA, societate la care A.V.A.S. este acționar majoritar, deținând 96,77% din capitalul social. D.G.F.P. Galați, pentru recuperarea creanțelor bugetare datorate de SC C.C. SA, a vândut la licitație publică suprafața de 4.680,08 mp teren intravilan, în care este inclusă și suprafața de teren revendicată de reclamantă. Adjudecarea s-a făcut în favoarea numiților S.N. și P.D., care, ulterior, au încheiat contractul de comodat cu SC H.W. SA.

În aceste condiții, Tribunalul a reținut ca în cauză sunt aplicabile dispozițiile art, 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate sau companie națională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Tribunalul a mai reținut că art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce ar fi atras competența A.V.A.S. în soluționarea notificării, nu este incident în cauză întrucât terenul era deținut, la momentul notificării, de o societate neprivatizată și care nu era nici în curs de privatizare.

Faptul că între momentul formulării notificării și judecarea cauzei, unitatea deținătoare nu mai deține bunul ce face obiectul notificării pentru că a fost executată silit pentru realizarea unor creanțe fiscale, nu conduce la o altă concluzie asupra competenței de soluționare a contestației, reprezentând de fapt o împrejurare care prezintă relevanță în soluția ce se va adopta asupra notificării. Tribunalul a respins cererile de intervenție în interes propriu pe motiv că niciunul dintre intervenienți nu a dovedit că a formulat notificare cu privire la terenul în cauză, iar nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta T.L. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 238/A din 2 iulie 2013, a admis apelul declarat de reclamantă și a dispus schimbarea sentinței Tribunalului în sensul că a anulat dispoziția din 2005 emisă de A.V.A.S. obligând-o pe aceasta să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri compensatorii în temeiul legii speciale pentru imohihd situat în Galați. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Pentru a dispune astfel, instanța de apel, în raport de probele administrate, a reținut următoarele: Imobilul în litigiu a aparținut numiților B.I. și B.I., iar conform certificatului de moștenitor din 6 februarie 1973 emis de Notariatul de Stat al Județului Galați, moștenitorii defunctului B.I.

sunt B.I., soție supraviețuitoare și L.M., fiică. L.M. a decedat la 20 martie 1999, succesiunea acesteia fiind acceptată conform C.M. din 7 aprilie 1999 de către fiicele acesteia, T.L., M.D. și L.V. Instanța de apel a reținut că reclamanta T.L. este singura dintre moștenitoarele defunctei L.M. care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. astfel încât aceasta este singura care are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială. S-a mai reținut că imobilul solicitat de reclamantă a fost preluat de stat prin Decizia nr. 418 din 5 septembrie 1974 emisă de Consiliul Popular al Județului Galați, prin care s-a acceptat oferta de donație făcută de B.I. și L.Mă., către Consiliul Popular al Municipiului Galați.

Prin sentința civilă nr. 1007/2003 pronunțată de Judecătoria Galați s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație intervenit cu privire la imobilul în litigiu între autorii reclamantei și Consiliul Popular al județului Galați. Instanța de apel a reținut că reclamanta a probat că preluarea imobilului în litigiu a fost făcută fără titlu și că este persoana îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului, expertul stabilind că suprafața terenului este de 500,50 mp pe care se află 4 construcții înscrise în cartea funciară proprietatea SC M.T.I. SRL și un șopron tară pereți de închidere.

Cu privire la situația juridică a bunului după preluarea de către stat, instanța de apel a reținut că imobilul s-a aflat în patrimoniul SC T. SA Galați, societate la care statul era acționar majoritar deținând 96,77 % din capitalul social. SC T. SA și-a schimbat denumirea, devenind SC C.C. SA, conform certificatului aflat la fila 189 dîn dosarul Tribunalul Galați. Aceasta din urmă a fost executată silit de D.G.F.P. Galați, pentru recuperarea creanțelor bugetare, fiind vândut la licitație un teren în suprafață de 4.680,08 mp în care este inclusă și suprafață revendicată de reclamantă, adjudecarea realizându-se în favoarea unor persoane fizice care figurează și astăzi ca proprietari. SC C.C. SA a intrat în lichidare judiciară, iar prin sentința comercială din 29noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus radierea acestei societăți din Registrul Comerțului.

Față de această situație, instanța de apel a reținut că instituția obligată să soluționeze notificarea este, conform dispozițiilor art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, pârâta A.V.A.S. Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta pârâtă reproșează instanței de apel că în mod greșit a dispus obligarea sa la emiterea dispoziției cu propunere de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în litigiu, susținând că cel mult putea fi obligată la soluționarea notificării reclamantei, obligație pe care și-a îndeplinit-o încă din anul 2005 când a emis Decizia nr. 166/2005 prin care a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea SC T. SA Galați.

Susține că prin anularea deciziei emisă de A.V.A.S. instanța de apel a încălcat atât dispozițiile art. 21 cât cele ale art, 29 din Legea nr. 10/2001.

Arată că trimiterea notificării spre soluționare către SC T. SA a fost tăcută în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 21 din Legea nr, 10/2001, republicată), potrivit cărora competenta de soluționare a notificării aparține unității deținătoare SC T. SA, care, la intrarea în vigoare a iegii speciale, era o societate la care statul era acționar majoritar deținând 96,77% din capitalul social, iar împrejurarea ca această societate se află în procedura de lichidare judiciară nu are nici o consecința asupra obligației acesteia de a soluționa notificarea, Mai arată că potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă notificarea este considerată întemeiată de către deținătorul bunului și în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, acesta este obligat ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Lege, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, susține că, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, iar societatea care a deținut imobilul are obligația de a soluționa notificarea. Mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, acționarii nu au dreptul de a interveni în conducerea activității sau în administrarea averii debitorului aflat sub incidența acestei legi. Susține că instanța de apel a reținut In mod greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 întrucât aceste dispoziții se referă numai ia Imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, or SC T. SA nu a fost privatizată de A.V.A.S., aceasta fiind o societate la care A.V.A.S.

era doar acționar majoritar. În concluzie, susține că împrejurarea că societatea care a deținut imobilul solicitat de reclamantă a fost radiată nu are nici o consecință asupra obligației acesteia, prevăzuta de art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a soluționa notificarea. Examinând decizia recurată, Înalta Cuire constată că soluția pronunțată de instanța de apel, cuprinsă în dispozitivul deciziei, este corectă, urmând, însă, a înlocui motivarea acesteia, după cum urmează: Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o contestație formulată, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împotriva Deciziei nr. 366 din 22 martie 2005 emisă de A.V.A.S. București prin care a fost declinată competența de soluționare a notificării sale privind terenul în suprafață de 500 mp situat în, Galați, în favoarea SC T. SA Galați.

Cu privire la situația juridică a terenului solicitat de reclamantă, instanțele de fond și de apel au reținut, în baza actelor depuse la dosar, că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deținătoarea imobilului era SC T. SA Galați, o societate neprivatizată, cu capital majoritar de stat (96,77%), astfel cum rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate (fila 68 Dosar nr. 5822/121/2006 Tribunalul Galați). Potrivit adresei emisă de O.R.C. la 26 octombrie 2006 (filele 47-48 Dosar nr. 5822/121/2001 Tribunalul Galați), SC T. SA Galați și-a schimbat denumirea în SC C.C. SA - societate la care A.V.A.S. este acționar majoritar, deținând 96,77% din capitalul social. Pentru recuperarea unor creanțe bugetare datorate de SC C.C.

SA, D.G.F.P. Galați a vândut ia licitație publică suprafața de 4.680,08 mp teren intravilan, în care este inclusă și suprafața de teren revendicată de reclamantă. Terenul a fost adjudecat de numiții S.N. și P.D. care, ulterior, au încheiat un contract de comodat cu SC H.W. SA, unde aceasta își desfășoară activitatea. SC C.C. SA a intrat în lichidare judiciară, iar prin sentința comercială din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați s~a dispus radierea acestei societăți din Registrul Comerțului. Instanța de apel a considerat că în situația radierii unității deținătoare a imobilului instituția obligată să soluționeze notificarea în sensul de a emite dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii pentru ternul solicitat de reclamantă este A.V.A.S.

București, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001. Înalta Curte constată că, în condițiile în care unitatea deținătoare a imobilului nu și-ar fi pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul soluționării pricinii ca urmare a radierii ei de la Registrul Comerțului, acesteia îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (fost art. 20 alin. (1)), obligația de a soluționa notificarea reclamantei.

Calitatea de entitate competentă să emită dispoziția motivată de soluționare a notificării decurge din dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, chiar în condițiile în care terenul solicitat de reclamanta prin notificare era deja înstrăinat, date fiind prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care dispun: „(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4).” Pentru o astfel de ipoteză a radierii persoanei juridice învestite cu soluționarea notificării produsă după intrarea în vigoare a legii speciale, Legea nr. 10/2001 nu conține o dispoziție expresă, Insă se constată că pentru situația încetării activității persoanei juridice anterior intrării în vigoare a legii reparatorii, la art. 4 alin. (1) (din Titlul I al Legii nr. 247/2005 se prevede în următorul sens: (1) în cazul în care, ia data intrării în vigoare a prezentei legi, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, și-a încetat activitatea ca persoană juridică, competența de soluționare a cererii de restituire revine entității care a exercitat, în numele statului,

calitatea de acționar la respectiva societate comercială. Drept urmare, ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet, înalta Curte constată că nimic nu se opune ca și în cazul în care momentul încetării activității persoanei juridice prevăzute de art. 21 alin. (1) (fost art. 20 alin. (1) se plasează după intrarea în vigoare a legii și, mai mult decât atât, după învestirea sa cu soluționarea unei notificări formulate cu respectarea dispozițiilor legale, soluționarea notificării să revină și în acest caz aceleiași entități ca cea indicată prin norma citată, deoarece, altfel, subiectul pasiv al raportului de restituire nu ar putea fi identificat, ceea ce este inacceptabil din perspectiva art. 3 C. civ.

1864. Nu pot fi reținute astfel criticile recurentei pârâte referitoare la greșita obligare a A.A.A.S. să emită decizie cu propunere de măsuri reparatorii în soluționarea notificării reclamantei pe motiv că la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul se afla în patrimoniul SC T. SA care era o societate cu capital majoritar de stat, A.V.A.S. fiind acționar minoritar, iar faptul că societatea deținătoare a imobilului a intrat în faliment 11 nu are nicio consecință asupra obligației acesteia, prevăzută de art. 21 și art,26 din Legea nr. 10/2001, de a soluționa notificarea reclamantei. Ca atare, prin analogia legii, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența soluționării notificării reclamantei revine acționarului în numele statului la fosta societate SC C.C.

SA ( fostă SC T.SA) anume, A.V.A.S. care a avut calitatea de acționar majoritar cu o cotă de participație de 96,779700%, astfel cum rezultă din adresa emisă de către O.N.R.C. (filele 47 și 48 Dosar nr. 5822/121/2006 Tribunalul Galați). Prin urmare, acestei pârâte îi revine, în circumstanțele spetei, obligația de a emite dispoziție motivată privind masurile reparatorii solicitate de reclamantă prin notificare - pentru terenul în suprafață de 500 mp situat în Galați, situat în incinta fostei SC T. SA Galați. Pentru considerentele arătate, care se substituie celor reținute de instanța de apel, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte constată că se impune păstrarea soluției adoptată de instanța de apel și, totodată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 238/A din 2 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2014.