ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Galați la data de 7 mai 2009 sub nr. 7123/233/2009

,

reclamanta

I.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați, prin primar,

și SC M.C. SRL Galați, obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie terenul în suprafață de 529,92 mp situat în intravilanul

orașului G., jud. Galați.

În motivare,

reclamanta a arătat că a dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 29 decembrie 1974 de către Notariatul de Stat Județean Galați;

că în anul 1987 a fost forțată să facă oferta de donație înregistrată din 25

iulie 1987 la Primăria Galați, donație ce nu îndeplinește condițiile de

validitate prevăzute de lege; că în anul 2001 a formulat notificare solicitând

restituirea în natură a imobilului, notificare care nu a fost soluționată și că

în prezent terenul este în posesia pârâtei SC M.C. SRL Galați, solicitând ca,

pe baza comparării titlurilor, să se constate că titlul său este mai bine

caracterizat și să se admită acțiunea.

Prin sentința

civilă nr. 3339 din 26 martie 2010, Judecătoria Galați a admis excepția de

necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, unde cauza a fost

înregistrată sub nr. 5774/121/2010.

La termenul

din 22 octombrie 2010 reclamanta și-a modificat acțiunea în conformitate cu

art. 132 C. proc. civ., solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât,

a A.V.A.S. București și obligarea acestei instituții de a emite decizie sau

dispoziție prin care să soluționeze cererea de restituire formulată de

reclamantă.

Prin sentința

civilă nr. 2413 din 24 noiembrie 2010, Tribunalul Galați a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului Galați și SC M.C.

SRL Galați; a admis acțiunea față de pârâta A.V.A.S. București, pe care a obligat-o

să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului

-teren în suprafață de 520 m.p. situat în Galați; a fost obligată pârâta A.V.A.S.

București și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON.

Prin decizia

nr. 48/A din 16 martie 2011 Curtea de Apel Galați, secția civilă, învestită cu soluționarea

apelului declarat de pârâta A.V.A.S., a respins calea de atac, ca tardiv declarată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că sentința civilă nr. 2413 din 24 noiembrie

2010 a Tribunalului Galați a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. București la data

de 27 decembrie 2010, potrivit dovezii de comunicare din dosarul de fond, apelul

declarat împotriva acesteia a fost înregistrat la data de 13 ianuarie 2011, ultima

zi în care în termen legal ar fi trebuit să fie depus apelul fiind 12 ianuarie 2011.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs A.V.A.S., arătând că cererea de apel a fost transmisă

prin intermediul poștei militare din cadrul Serviciului Român de Informații, predarea/primirea

corespondenței facându-se în baza unui borderou încheiat sub semnătură privată de

reprezentanții ambelor părți, situație față de care apreciază că apelul a fost depus

în termen.

Recurenta a învederat

și motive de nelegalitate referitoare la fondul pricinii, critici ce nu au fost

analizate de instanța de recurs față de soluționarea căii devolutive de atac pe

cale de excepție și nu pe fond.

Prin decizia civilă

nr. 1798 din 13 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins, ca nefondat, recursul, reținând că noțiunea de oficiu poștal înscrisă

în art. 104 C. proc. civ., se referă la oficiile aparținând Companiei Naționale

P.R. SA și nicidecum la poșta militară a S.R.I.

Prin intermediul

poștei militare se asigură, în fapt, un serviciu de curierat în condiții de maximă

siguranță a actelor de procedură transportate și predate la adresa de destinație,

în speță Tribunalul Galați, or, având în vedere că recurenta nu a produs vreo dovadă

în sensul celor afirmate, fiind vorba de un serviciu de curierat, actul de procedură

trebuia depus înlăuntrul termenului stabilit de lege.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art 318 C.

proc. civ., A.V.A.S., arătând că dezlegarea dată litigiului este rezultatul unei

greșeli materiale, instanța de recurs calculând în mod greșit termenul în care a

fost declarat apel de către această instituție.

În acest sens,

arată că hotărârea de fond a fost comunicată A.V.A.S. la data de 27 decembrie 2010,

termenul de recurs împlinindu-se la data de 12 ianuarie 2011, iar apelul fiind depus

la Poșta Militară la această dată, deci înăuntrul termenului prevăzut de lege, situație

față de care se impune anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.

Contestația în

anulare este nefondată, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art.

318 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare."

În sensul textului

art. 318 teza I C. proc. civ., „greșeală materială" înseamnă o greșeală de

ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea

unei soluții eronate, fiind avută în vedere situația confundării unor elemente importante

sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi anularea recursului, ca netimbrat,

deși la dosar se găsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru, sau respingerea

recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la poștă, dar instanța nu a observat

recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de

atac, etc.

Contestatoarea

a invocat, pe calea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C.

proc. civ. teza I, faptul că instanța de recurs a calculat în mod greșit termenul

în care a fost declarat apel, de către această instituție, împotriva sentinței civile

nr. 2413 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5774/121/2010,

având ca obiect acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Referitor la această

hotărâre, contestatoarea arată că a fost pronunțată la data de 27 decembrie 2010,

termenul de apel s-ar fi împlinit la data de 12 ianuarie 2011, iar apelul a fost

transmis prin intermediul Poștei Militare la această dată, deci înăuntrul termenului

legal de declarare a căii de atac, situație pe care instanța de recurs, în mod nelegal,

nu a avut-o în vedere, menținând soluția instanței de apel cu privire la tardivitatea

acestuia.

Înalta Curte constată

însă, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, că soluția consacrată prin

hotărârea supusă căii extraordinare de atac a contestației în anulare este corectă,

în cauză nefiind incident motivul invocat de către contestatoare.

Astfel, sentința

civilă nr. 2413 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Galați a fost comunicată contestatoarei

din prezenta cauză, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar fond, la data

de 27 decembrie 2010. Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de apel

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Apelul împotriva anterior menționate, conform vizei de primire, a fost înregistrat

la 13 ianuarie 2011. Așa cum a arătat și contestatoarea, termenul de apel s-a împlinit

pe data de 12 ianuarie 2011, situație față de care, în lipsa unor dovezi contrare,

calea de atac apare ca tardiv declarată.

În atare situație,

în cauză nu rezultă că s-ar fi săvârșit, de către instanța de recurs, o „eroare

materială" în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

întrucât aceasta s-a raportat, în aprecierea asupra excepției de tardivitate, la

dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar partea interesată nu a administrat

o probă contrară, nici cu prilejul cercetării apelului, nici în recursul declarat

împotriva hotărârii ce a constatat tardivitatea căii de atac.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1798 din 13

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 20 martie 2013.