ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3444/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3444/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul F.N. și

înregistrată sub nr. 5129/12/2007, iar în rejudecare sub nr. 1790/121/2009, la Tribunalul

Galați, s-a solicitat anularea dispoziției din 22 mai 2007 emisă de Consiliul Județean

Galați și restituirea în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. a

(fost nr. b), compus din teren și construcțiile edificate pe acesta.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat Primăriei Galați

restituirea în natură a imobilului aflat în Municipiul Galați, strada M.B. nr. b,

în suprafața de 2.200 m.p. imobil ce a aparținut tatălui său, F.H.

Prin dispoziția nr. DD

din 08 februarie 2006, însoțită de raportul din 08 februarie 2006, Primăria Municipiului

Galați i-a restituit, parțial, în natură, imobilul-teren, liber de construcții,

situat în Municipiul Galați, strada M.B., nr. a (fost nr. b) în suprafață de 270

m.p., precizând că restul imobilului este deținut, câte o parte, de Consiliul Județean

Galați și Ministerul Apărării Naționale și că acestea urmează să soluționeze notificarea

sa pentru restul terenului.

Ulterior, prin hotărârea

nr. HH din 19 decembrie 2006, pârâtul Consiliul Județului Galați a dispus trecerea

imobilului solicitat din domeniul public în cel privat al județului, compus din

teren în suprafață de 1.140 m.p. și clădirile edificate pe acesta, conform schiței

anexe care a făcut parte integrantă din hotărârea dată, în vederea retrocedării

și deși pârâta eliberase hotărârea, totuși întârzia nejustificat eliberarea dispoziției

de restituire.

În această situație, reclamantul

a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Galați, în Dosarul nr. 2017/121/2007

al Tribunalului Galați, în care, prin sentința civilă nr. 961 din 09 mai 2007, a

fost obligat să emită o dispoziție cu privire la imobilul situat în Municipiul Galați,

strada M.B. nr. a (fost nr. b).

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989.

Prin dispoziția nr. EE

din 22 mai 2007 emisă de Președintele Consiliului Județului Galați, s-a dispus restituirea

în natură a părții din imobilul situat în Galați, strada M.B. nr. b, compus din

teren în suprafață de 1.140 m.p.

Din raportul de expertiză

efectuat în cauză, rezultă că imobilul revendicat de reclamant se află pe strada

M.B. nr. a, număr actual. Suprafața de teren revendicată, măsurată conform limitelor

identificate ca fiind ale fostului imobil proprietatea lui H.F., situat în strada

M.B. nr. b, este de 2.677,5 m.p. din care primăria a retrocedat suprafața de 270

m.p., prin dispoziția DD/2006, Ministerul Apărării Naționale a retrocedat suprafața

de 860 m.p., iar suprafață de 1.547,5 m.p. a rămas în Administrarea Consiliului

Județean Galați.

Construcțiile existente

pe suprafața de 2.407,5 m.p., care au aparținut vechiului proprietar, au fost identificate

după schița anexă la titlu de proprietate a vechiului imobil: Construcția C4-Atelier

(remiză auto) figurează în schiță magazie ruină, construcțiile C5, C6, C7, birouri

și anexe administrative, figurează clădire zid, iar C8 - figurează actualul pavilion

administrativ, clădire de zid, cu parter, etaj și mansardă.

Pentru construcțiile C1

(cabină poartă-construcție din zidărie), C2 (club-construcție din zidărie) și C3

(garaje - construcții provizorii) nu s-au prezentat autorizații de construire, dar

ele au fost ridicate înainte de 01 ianuarie 1990, așa cum rezultă din expertiză.

Prin sentința civilă

nr. 803 din 14 mai 2009, pronunțată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Galați

a admis acțiunea; a obligat pârâtul Consiliul Județean Galați să lase în deplină

proprietate și pașnică folosință suprafața de 1.547,5 m.p. teren situată în Galați,

strada M.B. nr. a; a dispus anularea dispoziției nr. EE/2007 emisă de pârât; a obligat

pârâtul să emită o nouă dispoziție de acordare de despăgubiri bănești, conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile aflate pe suprafața de 1.547,5

m.p. teren și a respins capătul de cerere privind acordarea de daune, ca prematur

introdus.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că instanța de apel, prin decizia civilă

nr. 71/2008, a dispus să se ia în calcul și cererea părții privind construcțiile,

iar expertiza efectuată în cauză a relevat că pe teren există construcții și că

ele sunt construite anterior anului 1989.

Prin decizia civilă

nr. 26/A din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

reclamantului F.N.; a schimbat în parte sentința civilă nr. 1894/2007 în sensul

că a dispus restituirea în natură către pârât și a construcțiilor C4, C5, C6, C7;

a înlăturat mențiunea corelativă de acordare de despăgubiri pentru aceste construcții

și a respins apelul pârâtului Consiliul Județului Galați, ca nefondat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin notificarea nr. NN/2001,

apelantul reclamant F.N. s-a adresat Primarului Municipiului Galați solicitând restituirea

în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. b, compus din teren în

suprafață de 2.200 mp. (Dosar 1790/121/2009). În urma verificărilor, s-a constatat

că terenul este deținut astfel: 270 m.p. de Primăria Galați, 860 m.p. de Ministerul

Apărării Naționale și restul de Consiliul Județean Galați, iar, prin dispoziția

nr. DD/2006, Primăria Galați a restituit cei 270 m.p., prin Ordinul nr. 7425/2007,

Ministerul Apărării Naționale a restituit construcția P+E și 860 m.p. teren, prin

dispoziția nr. EE/2007, Consiliul Județean a restituit 1.140 m.p. teren, către reclamant.

Această din urmă dispoziție este atacată de reclamant pentru că în aceasta se menționează

în mod greșit că terenul s-ar afla în prezent la nr. b și nu la nr. a, că nu face

nici o referire la construcțiile de pe el și că, deși Consiliul Județean Galați

deține 1.540,5 m.p., i s-au restituit doar 1.140 m.p.

Dovada dreptului de proprietate

al autorului său s-a făcut cu actul de vânzare-cumpărare nr. XX/1947, pentru 900

m.p. și cu actul nr. YY/1947, pentru 1.300 m.p. În ceea ce privește clădirile din

aceste acte rezultă că la data încheierii tranzacțiilor exista clădire mică de zid,

având numai parter, „în stare de nelocuit”, precum și „o clădire distrusă de incendiu

în urma retragerii trupelor germane”.

Expertiza efectuată în

cauză a relevat faptul că pe terenul în discuție se află: C1 - punct control poartă,

C2 - club, C3 - garaj, C4 - remiză auto, C5 - birouri, C6 - anexă, C7 - arhivă,

C8 - sediu administrativ și că C4, C5, C6, C7, C8 figurează pe schița anexă la titlul

de proprietate a vechiului imobil.

E adevărat, că prin notificare

s-a menționat doar terenul, însă rolul notificării era doar de indisponibilizare

a bunului respectiv, urmând ca după verificări să se procedeze în consecință.

La data apariției Legii

nr. 10/2001, nici moștenitorii foștilor proprietari nu erau edificați asupra imobilelor

preluate abuziv de către Statul Român, asupra componenței acestora sau asupra locației

actuale, așa că e de înțeles să existe completări ale cererilor inițiale (notificărilor).

În ceea ce privește dovedirea

dreptului de proprietate a autorului apelantului - reclamant asupra construcțiilor

în discuție, s-a constatat că în cuprinsul actelor din 1947 sunt menționate 2 clădiri

în stare avansată de degradare, că în schița anexă acestor acte se regăsesc C4,

C5, C6, C7 și C8, că „magazia ruină” de pe schița este în prezent un atelier, C4,

iar „clădirea zid” s-a transformat în birouri și anexe administrative (C5, C6, C7).

Conform art. 494 C.

civ., proprietarul terenului este și proprietarul clădirilor, iar, conform expertizei

efectuate în cauză, aceste construcții au o vechime ce face plauzibilă varianta

apelantului reclamant.

Toate aceste elemente

converg spre ideea că cererea apelantului reclamant de a i se restitui în natură

și construcțiile (C4, C5, C6, C7) este întemeiată.

Totodată, s-a reținut

că față de dispoziția instanței de fond de acordare de despăgubiri pentru aceste

construcții, conform art. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, prioritate are măsura

restituirii în natură.

Avându-se în vedere că

expertul a precizat că a identificat o suprafață totală de 2.677 m.p. în funcție

de limitele indicate de actele de proprietate din 1947, s-a apreciat că suprafața

la care este îndreptățit apelantul-reclamant este de 1.547,5 m.p., în loc de 1.140

m.p.

În ceea ce privește cererea

apelantului-reclamant de acordare de daune pentru lipsa de folosință a suprafeței

de 1.547,5 m.p. teren, începând cu data completării acțiunii (14 aprilie 2009) și

până la data predării efective a terenului, s-a reținut că prin dispoziția nr. EE/2007

i s-a restituit suprafața de 1.140 m.p. teren și că apelantul-reclamant a formulat

contestație împotriva acestei decizii, prin care și-a majorat câtimea obiectului

la 1.547,5 m.p. și de abia acum se pune-n discuție dacă este îndreptățită cererea

sa pentru suprafața de 1.547,5 m.p. teren în loc de 1.140 m.p. teren, astfel că

este legală soluția instanței de fond de respingere ca prematură a acestei cereri.

Reclamantul F.N. a formulat

cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele

și dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

în Dosarul nr. 1790/121/2009, în sensul că în loc de „Schimbă-n parte sentința civilă

nr. 1894/2007”, cum greșit s-a consemnat, să se treacă „schimbă-n parte sentința

civilă nr. 803 din 14 mai 2009”.

Prin încheierea din data

de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis cererea de îndreptare

eroare materială formulată de reclamantul F.N. și a dispus îndreptarea deciziei

civile nr. 26/A/2010 a Curții de Apel Galați în ceea ce privește numărul sentinței

civile ce a făcut obiectul apelului și anume „sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului

Galați”, în loc de sentința civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului Galați, cum greșit

s-a menționat la alin. (2).

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Județean Galați, iar în dezvoltarea

criticilor formulate arată că, la data de 8 aprilie 2010 în Camera de consiliu a

Curții de Apel Galați, s-a luat în discuție cererea de îndreptare a erorii materiale

formulată de reclamantul F.N., prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale

strecurată în considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010, pronunțată

în Dosarul nr. 1790/121/2010, în sensul că în loc de „schimbă-n parte sentința civilă

nr. 1894/2007”, cum greșit s-a menționat, să se treacă „schimbă-n parte sentința

nr. 803 din 14 mai 2009", fără ca pentru acest termen pârâtul să fie citat.

Prin schimbarea considerentelor

și dispozitivului deciziei nr. 26/A/2010, s-a schimbat întreg conținutul respectivei

hotărârii. Astfel, dacă prin sentința civilă nr. 1894/2007, Consiliul Județului

Galați era obligat să restituie în natură suprafața de 1.140 m.p. teren situat în

Galați strada M.B. nr. a, suprafață conformă cu actele de proprietate, prin sentința

803 din 14 mai 2009, instanța a obligat Consiliul Județului Galați să lase în deplină

proprietate și pașnică folosință suprafața de 1.547.5 m.p. situat în strada M.B.

nr. a și s-a anulat dispoziția nr. EE/2007 emisă de Președintele Consiliului Județului

Galați.

Or, în conformitate cu

dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii,

ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Instanța va rezolva cererea

de urgență, prin încheiere în Camera de consiliu, cu citarea părților”.

În contextul celor prezentate

mai sus, s-a arătat că, întrucât dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice,

acestea trebuiesc lămurite cu citarea părților, lucru care nu s-a întâmplat.

Pârâtul a mai arătat că

nu a înțeles să formuleze recurs împotriva deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunțată

în apel, însă, în situația de față, solicită repunerea în termenul de recurs, în

conformitate cu art. 103 C. proc. civ. și că a fost împiedicat să depună recurs

împotriva acestei decizii, întrucât dispozitivul acesteia era favorabil, însă, ulterior,

prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2010, a fost pus în fața unei răsturnări

de situație mai presus de voința sa, devenind incidente astfel prevederile art.

mai sus menționat.

Criticile formulate împotriva

deciziei pronunțate în apel vizează faptul că aceasta este eronată, întrucât expertul

a identificat o suprafață totală de 2.677 m.p., iar în acte se consemnează cca.

900 m.p. și 1.000 m.p., ceea ce însumate dau 2.200 m.p. și nicidecum 2.677 m.p.

Astfel, în Dosarul 5129/121/2007,

petentul F.N., prin notificarea nr. NN/2001, s-a adresat primăriei, solicitând restituirea

în natura a unui imobil situat in Galați, strada M.B. nr. b, compus din teren în

suprafață de 2.200 m.p. fără construcții, iar din actele de vânzare-cumpărare depuse

la dosar reiese că autorul reclamantului, F.H., a dobândit dreptul de proprietate

asupra unei suprafețe de teren de 900 m.p. situată în Galați, strada M.B. nr. b,

conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. XX din 10 septembrie 1947

și asupra suprafeței de 1.300 m.p. teren situată în Galați, strada M.B. nr. b, conform

actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. YY din 24 mai 1947, totalul suprafețelor

din cele două acte de vânzare-cumpărare fiind de 2.200 m.p.

Dispoziția nr. EE din

22 mai 2007, prin care se aprobă cererea reclamantului F.N., în sensul restituirii

în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. a, actualmente, compus

din teren în suprafață de 1.140 m.p., este in conformitate cu actele depuse de petent

la dosar și cu contractele de vânzare-cumpărare atașate notificării.

Faptul că reclamantul

solicită în instanță o suprafață de teren mai mare, de 1.540,5 m.p., și clădirile

edificate pe acest teren, nu are nici o justificare legală, reclamantul nedepunând

nicio dovadă prin care să arate că ar fi deținut această suprafață, iar din cumularea

celor două acte de proprietate rezultă suprafața totală de 2.200 m.p. și nu de 2.407,5

m.p. sau 2.677,5 m.p., cât se consemnează în considerentele sentinței.

Examinând recursul declarat

de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2001, în Camera

de consiliu, cererea de repunere în termenul de recurs privind decizia nr. 265/A

din 27 ianuarie 2010 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar și recursul

declarat de pârât împotriva acestei decizii, instanța constată următoarele:

Prin încheierea din 8

aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a admis, în temeiul

art. 281 C. proc. civ., cererea de îndreptare eroare materială și s-a dispus îndreptarea

deciziei civile nr. 26/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați în ceea ce privește

numărul sentinței civile ce a făcut obiectul apelului și anume „sentința civilă

nr. 803/2009 a Tribunalului Galați”, în loc de sentința civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului

Galați cum greșit s-a menționat în alin. (2).

Potrivit art. 281

alin. (1) și (2) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea

și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța

se pronunță prin încheiere, dată în Camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai

dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri”.

Greșeala materială strecurată

în decizia civilă nr. 26/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

în sensul că obiectul apelului l-a constituit sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului

Galați și nu sentința civilă nr. 1894/2007 pronunțată de aceeași instanță, se poate

îndrepta la cererea părții interesate sau din oficiu, pe calea procedurii prevăzută

de art. 281 C. proc. civ. și nu pe calea procedurii reglementată de art. 281

1

C. proc. civ., cum susține recurentul-pârât, deoarece prin cererea sa reclamantul

nu a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului

deciziei pronunțate în apel și nici să înlăture eventuale dispoziții potrivnice

din dispozitivul aceleiași decizii.

Instanța de apel, a constatat,

legal, în condițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., că nu este necesar pentru

soluționarea cererii, ca părțile să dea anumite lămuriri, deoarece rezultă clar

din actele dosarului, precum și din considerentele deciziei îndreptate, că obiectul

apelului l-a constituit sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galați și nu

sentința civilă nr. 1894/2007 pronunțată de aceeași instanță, în primul ciclu procesual,

care fusese desființată în calea ordinară de atac a apelului, iar ambele hotărâri

au fost pronunțate în contradictoriu cu recurentul-pârât.

Prin urmare, se constată

că recursul declarat de recurentul-pârât împotriva încheierii din 8 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, este nefondat, urmând să fie

respins în consecință.

În ceea ce privește cererea

formulată de recurentul-pârât, de repunere în termenul de declarare a recursului

împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, în temeiul

art. 103 C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Potrivit art. 103 alin.

(1) C. proc. civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui

act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei”.

În speță, recurentul-pârât

invocă ca împrejurare mai presus de voința sa, pentru a declara recurs împotriva

deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, faptul că dispozitivul

acesteia, anterior rectificării, îi era favorabil, însă prin încheierea din 8

aprilie 2010 a fost pus „în fața unei răsturnări de situație mai presus de voința

sa”.

Or, împrejurarea invocată

de pârât nu îndeplinește cerințele art. 103 alin. (1) teza II C. proc. civ., care

reglementează procedura repunerii în termen și care să îl fi pus pe pârât în imposibilitatea

de a declara calea de atac a recursului în termenul legal, deoarece aceasta nu constituie

o împrejurare mai presus de voința pârâtului, asimilată forței majore, care să-l

fi împiedicat pe acesta să exercite în termenul legal calea de atac a recursului,

pe de o parte, iar, pe de altă parte, îndreptarea deciziei civile nr. 26/A din 27

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a făcut prin încheierea din

8 aprilie 2010, după expirarea termenului de declarare a recursului, care s-a împlinit

la 22 martie 2010, față de data comunicării deciziei civile către pârât, la 4

martie 2010, dosar apel, astfel că această situație nu avea cum să împiedice partea

să-și exercite dreptul la recurs în termenul legal.

De aceea, instanța va

respinge cererea formulată de recurentul-pârât de repunere în termenul de recurs

și constatând că recursul împotriva deciziei civile nr. 26/A din 27 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost declarat la 26 aprilie 2010, după împlinirea

termenului de declarare a recursului, la 22 martie 2010, instanța va dispune respingerea

acestuia ca tardiv.

Constatând culpa procesuală

a recurentului-pârât, instanța va dispune obligarea acestuia la 1.000 RON cheltuieli

de judecată, către intimatul F.N., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., față de complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2009.

Respinge cererea de repunere

în termenul de recurs.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva deciziei nr. 26/A din 27

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă recurentul Consiliul

Județean Galați la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul F.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.