ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3444/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamantul F.N. și înregistrată sub nr. 5129/12/2007, iar în rejudecare sub nr. 1790/121/2009, la Tribunalul Galați, s-a solicitat anularea dispoziției din 22 mai 2007 emisă de Consiliul Județean Galați și restituirea în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. a (fost nr. b), compus din teren și construcțiile edificate pe acesta. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat Primăriei Galați restituirea în natură a imobilului aflat în Municipiul Galați, strada M.B. nr. b, în suprafața de 2.200 m.p. imobil ce a aparținut tatălui său, F.H.

Prin dispoziția nr. DD din 08 februarie 2006, însoțită de raportul din 08 februarie 2006, Primăria Municipiului Galați i-a restituit, parțial, în natură, imobilul-teren, liber de construcții, situat în Municipiul Galați, strada M.B., nr. a (fost nr. b) în suprafață de 270 m.p., precizând că restul imobilului este deținut, câte o parte, de Consiliul Județean Galați și Ministerul Apărării Naționale și că acestea urmează să soluționeze notificarea sa pentru restul terenului. Ulterior, prin hotărârea nr. HH din 19 decembrie 2006, pârâtul Consiliul Județului Galați a dispus trecerea imobilului solicitat din domeniul public în cel privat al județului, compus din teren în suprafață de 1.140 m.p. și clădirile edificate pe acesta, conform schiței anexe care a făcut parte integrantă din hotărârea dată, în vederea retrocedării și deși pârâta eliberase hotărârea, totuși întârzia nejustificat eliberarea dispoziției de restituire.

În această situație, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Galați, în Dosarul nr. 2017/121/2007 al Tribunalului Galați, în care, prin sentința civilă nr. 961 din 09 mai 2007, a fost obligat să emită o dispoziție cu privire la imobilul situat în Municipiul Galați, strada M.B. nr. a (fost nr. b). În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Prin dispoziția nr. EE din 22 mai 2007 emisă de Președintele Consiliului Județului Galați, s-a dispus restituirea în natură a părții din imobilul situat în Galați, strada M.B.

nr. b, compus din teren în suprafață de 1.140 m.p. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că imobilul revendicat de reclamant se află pe strada M.B. nr. a, număr actual. Suprafața de teren revendicată, măsurată conform limitelor identificate ca fiind ale fostului imobil proprietatea lui H.F., situat în strada M.B. nr. b, este de 2.677,5 m.p. din care primăria a retrocedat suprafața de 270 m.p., prin dispoziția DD/2006, Ministerul Apărării Naționale a retrocedat suprafața de 860 m.p., iar suprafață de 1.547,5 m.p. a rămas în Administrarea Consiliului Județean Galați.

Construcțiile existente pe suprafața de 2.407,5 m.p., care au aparținut vechiului proprietar, au fost identificate după schița anexă la titlu de proprietate a vechiului imobil: Construcția C4-Atelier (remiză auto) figurează în schiță magazie ruină, construcțiile C5, C6, C7, birouri și anexe administrative, figurează clădire zid, iar C8 - figurează actualul pavilion administrativ, clădire de zid, cu parter, etaj și mansardă. Pentru construcțiile C1 (cabină poartă-construcție din zidărie), C2 (club-construcție din zidărie) și C3 (garaje - construcții provizorii) nu s-au prezentat autorizații de construire, dar ele au fost ridicate înainte de 01 ianuarie 1990, așa cum rezultă din expertiză. Prin sentința civilă nr. 803 din 14 mai 2009, pronunțată în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Galați a admis acțiunea; a obligat pârâtul Consiliul Județean Galați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1.547,5 m.p.

teren situată în Galați, strada M.B. nr. a; a dispus anularea dispoziției nr. EE/2007 emisă de pârât; a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție de acordare de despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcțiile aflate pe suprafața de 1.547,5 m.p. teren și a respins capătul de cerere privind acordarea de daune, ca prematur introdus.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că instanța de apel, prin decizia civilă nr. 71/2008, a dispus să se ia în calcul și cererea părții privind construcțiile, iar expertiza efectuată în cauză a relevat că pe teren există construcții și că ele sunt construite anterior anului 1989. Prin decizia civilă nr. 26/A din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul reclamantului F.N.; a schimbat în parte sentința civilă nr. 1894/2007 în sensul că a dispus restituirea în natură către pârât și a construcțiilor C4, C5, C6, C7; a înlăturat mențiunea corelativă de acordare de despăgubiri pentru aceste construcții și a respins apelul pârâtului Consiliul Județului Galați, ca nefondat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin notificarea nr. NN/2001, apelantul reclamant F.N. s-a adresat Primarului Municipiului Galați solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. b, compus din teren în suprafață de 2.200 mp. (Dosar 1790/121/2009). În urma verificărilor, s-a constatat că terenul este deținut astfel: 270 m.p. de Primăria Galați, 860 m.p. de Ministerul Apărării Naționale și restul de Consiliul Județean Galați, iar, prin dispoziția nr. DD/2006, Primăria Galați a restituit cei 270 m.p., prin Ordinul nr. 7425/2007, Ministerul Apărării Naționale a restituit construcția P+E și 860 m.p. teren, prin dispoziția nr. EE/2007, Consiliul Județean a restituit 1.140 m.p.

teren, către reclamant. Această din urmă dispoziție este atacată de reclamant pentru că în aceasta se menționează în mod greșit că terenul s-ar afla în prezent la nr. b și nu la nr. a, că nu face nici o referire la construcțiile de pe el și că, deși Consiliul Județean Galați deține 1.540,5 m.p., i s-au restituit doar 1.140 m.p. Dovada dreptului de proprietate al autorului său s-a făcut cu actul de vânzare-cumpărare nr. XX/1947, pentru 900 m.p. și cu actul nr. YY/1947, pentru 1.300 m.p. În ceea ce privește clădirile din aceste acte rezultă că la data încheierii tranzacțiilor exista clădire mică de zid, având numai parter, „în stare de nelocuit”, precum și „o clădire distrusă de incendiu în urma retragerii trupelor germane”.

Expertiza efectuată în cauză a relevat faptul că pe terenul în discuție se află: C1 - punct control poartă, C2 - club, C3 - garaj, C4 - remiză auto, C5 - birouri, C6 - anexă, C7 - arhivă, C8 - sediu administrativ și că C4, C5, C6, C7, C8 figurează pe schița anexă la titlul de proprietate a vechiului imobil. E adevărat, că prin notificare s-a menționat doar terenul, însă rolul notificării era doar de indisponibilizare a bunului respectiv, urmând ca după verificări să se procedeze în consecință. La data apariției Legii nr. 10/2001, nici moștenitorii foștilor proprietari nu erau edificați asupra imobilelor preluate abuziv de către Statul Român, asupra componenței acestora sau asupra locației actuale, așa că e de înțeles să existe completări ale cererilor inițiale (notificărilor).

În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate a autorului apelantului - reclamant asupra construcțiilor în discuție, s-a constatat că în cuprinsul actelor din 1947 sunt menționate 2 clădiri în stare avansată de degradare, că în schița anexă acestor acte se regăsesc C4, C5, C6, C7 și C8, că „magazia ruină” de pe schița este în prezent un atelier, C4, iar „clădirea zid” s-a transformat în birouri și anexe administrative (C5, C6, C7). Conform art. 494 C. civ., proprietarul terenului este și proprietarul clădirilor, iar, conform expertizei efectuate în cauză, aceste construcții au o vechime ce face plauzibilă varianta apelantului reclamant. Toate aceste elemente converg spre ideea că cererea apelantului reclamant de a i se restitui în natură și construcțiile (C4, C5, C6, C7) este întemeiată.

Totodată, s-a reținut că față de dispoziția instanței de fond de acordare de despăgubiri pentru aceste construcții, conform art. 1 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, prioritate are măsura restituirii în natură. Avându-se în vedere că expertul a precizat că a identificat o suprafață totală de 2.677 m.p. în funcție de limitele indicate de actele de proprietate din 1947, s-a apreciat că suprafața la care este îndreptățit apelantul-reclamant este de 1.547,5 m.p., în loc de 1.140 m.p. În ceea ce privește cererea apelantului-reclamant de acordare de daune pentru lipsa de folosință a suprafeței de 1.547,5 m.p. teren, începând cu data completării acțiunii (14 aprilie 2009) și până la data predării efective a terenului, s-a reținut că prin dispoziția nr. EE/2007 i s-a restituit suprafața de 1.140 m.p.

teren și că apelantul-reclamant a formulat contestație împotriva acestei decizii, prin care și-a majorat câtimea obiectului la 1.547,5 m.p. și de abia acum se pune-n discuție dacă este îndreptățită cererea sa pentru suprafața de 1.547,5 m.p. teren în loc de 1.140 m.p. teren, astfel că este legală soluția instanței de fond de respingere ca prematură a acestei cereri. Reclamantul F.N. a formulat cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 1790/121/2009, în sensul că în loc de „Schimbă-n parte sentința civilă nr. 1894/2007”, cum greșit s-a consemnat, să se treacă „schimbă-n parte sentința civilă nr. 803 din 14 mai 2009”.

Prin încheierea din data de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul F.N.

și a dispus îndreptarea deciziei civile nr. 26/A/2010 a Curții de Apel Galați în ceea ce privește numărul sentinței civile ce a făcut obiectul apelului și anume „sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galați”, în loc de sentința civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului Galați, cum greșit s-a menționat la alin. (2). Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Județean Galați, iar în dezvoltarea criticilor formulate arată că, la data de 8 aprilie 2010 în Camera de consiliu a Curții de Apel Galați, s-a luat în discuție cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul F.N., prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 26/A/2010, pronunțată în Dosarul nr. 1790/121/2010, în sensul că în loc de „schimbă-n parte sentința civilă nr. 1894/2007”, cum greșit s-a menționat, să se treacă „schimbă-n parte sentința nr. 803 din 14 mai 2009", fără ca pentru acest termen pârâtul să fie citat.

Prin schimbarea considerentelor și dispozitivului deciziei nr. 26/A/2010, s-a schimbat întreg conținutul respectivei hotărârii. Astfel, dacă prin sentința civilă nr. 1894/2007, Consiliul Județului Galați era obligat să restituie în natură suprafața de 1.140 m.p. teren situat în Galați strada M.B. nr. a, suprafață conformă cu actele de proprietate, prin sentința 803 din 14 mai 2009, instanța a obligat Consiliul Județului Galați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1.547.5 m.p. situat în strada M.B. nr. a și s-a anulat dispoziția nr. EE/2007 emisă de Președintele Consiliului Județului Galați. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 281 1 din C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere în Camera de consiliu, cu citarea părților”. În contextul celor prezentate mai sus, s-a arătat că, întrucât dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, acestea trebuiesc lămurite cu citarea părților, lucru care nu s-a întâmplat. Pârâtul a mai arătat că nu a înțeles să formuleze recurs împotriva deciziei civile nr. 26/A/2010 pronunțată în apel, însă, în situația de față, solicită repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu art. 103 C. proc. civ. și că a fost împiedicat să depună recurs împotriva acestei decizii, întrucât dispozitivul acesteia era favorabil, însă, ulterior, prin încheierea de ședință din 8 aprilie 2010, a fost pus în fața unei răsturnări de situație mai presus de voința sa, devenind incidente astfel prevederile art. mai sus menționat.

Criticile formulate împotriva deciziei pronunțate în apel vizează faptul că aceasta este eronată, întrucât expertul a identificat o suprafață totală de 2.677 m.p., iar în acte se consemnează cca. 900 m.p. și 1.000 m.p., ceea ce însumate dau 2.200 m.p. și nicidecum 2.677 m.p. Astfel, în Dosarul 5129/121/2007, petentul F.N., prin notificarea nr. NN/2001, s-a adresat primăriei, solicitând restituirea în natura a unui imobil situat in Galați, strada M.B. nr. b, compus din teren în suprafață de 2.200 m.p. fără construcții, iar din actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar reiese că autorul reclamantului, F.H., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 900 m.p. situată în Galați, strada M.B.

nr. b, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. XX din 10 septembrie 1947 și asupra suprafeței de 1.300 m.p. teren situată în Galați, strada M.B. nr. b, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. YY din 24 mai 1947, totalul suprafețelor din cele două acte de vânzare-cumpărare fiind de 2.200 m.p. Dispoziția nr. EE din 22 mai 2007, prin care se aprobă cererea reclamantului F.N., în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Galați, strada M.B. nr. a, actualmente, compus din teren în suprafață de 1.140 m.p., este in conformitate cu actele depuse de petent la dosar și cu contractele de vânzare-cumpărare atașate notificării.

Faptul că reclamantul solicită în instanță o suprafață de teren mai mare, de 1.540,5 m.p., și clădirile edificate pe acest teren, nu are nici o justificare legală, reclamantul nedepunând nicio dovadă prin care să arate că ar fi deținut această suprafață, iar din cumularea celor două acte de proprietate rezultă suprafața totală de 2.200 m.p. și nu de 2.407,5 m.p. sau 2.677,5 m.p., cât se consemnează în considerentele sentinței.

Examinând recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2001, în Camera de consiliu, cererea de repunere în termenul de recurs privind decizia nr. 265/A din 27 ianuarie 2010 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar și recursul declarat de pârât împotriva acestei decizii, instanța constată următoarele: Prin încheierea din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a admis, în temeiul art. 281 C. proc. civ., cererea de îndreptare eroare materială și s-a dispus îndreptarea deciziei civile nr. 26/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați în ceea ce privește numărul sentinței civile ce a făcut obiectul apelului și anume „sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galați”, în loc de sentința civilă nr. 1894/2007 a Tribunalului Galați cum greșit s-a menționat în alin. (2). Potrivit art. 281 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere, dată în Camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri”. Greșeala materială strecurată în decizia civilă nr. 26/2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în sensul că obiectul apelului l-a constituit sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galați și nu sentința civilă nr. 1894/2007 pronunțată de aceeași instanță, se poate îndrepta la cererea părții interesate sau din oficiu, pe calea procedurii prevăzută de art. 281 C. proc.

civ. și nu pe calea procedurii reglementată de art. 281 1 C. proc. civ., cum susține recurentul-pârât, deoarece prin cererea sa reclamantul nu a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului deciziei pronunțate în apel și nici să înlăture eventuale dispoziții potrivnice din dispozitivul aceleiași decizii. Instanța de apel, a constatat, legal, în condițiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., că nu este necesar pentru soluționarea cererii, ca părțile să dea anumite lămuriri, deoarece rezultă clar din actele dosarului, precum și din considerentele deciziei îndreptate, că obiectul apelului l-a constituit sentința civilă nr. 803/2009 a Tribunalului Galați și nu sentința civilă nr. 1894/2007 pronunțată de aceeași instanță, în primul ciclu procesual, care fusese desființată în calea ordinară de atac a apelului, iar ambele hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu recurentul-pârât.

Prin urmare, se constată că recursul declarat de recurentul-pârât împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, este nefondat, urmând să fie respins în consecință. În ceea ce privește cererea formulată de recurentul-pârât, de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 103 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță, recurentul-pârât invocă ca împrejurare mai presus de voința sa, pentru a declara recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, faptul că dispozitivul acesteia, anterior rectificării, îi era favorabil, însă prin încheierea din 8 aprilie 2010 a fost pus „în fața unei răsturnări de situație mai presus de voința sa”. Or, împrejurarea invocată de pârât nu îndeplinește cerințele art. 103 alin. (1) teza II C. proc.

civ., care reglementează procedura repunerii în termen și care să îl fi pus pe pârât în imposibilitatea de a declara calea de atac a recursului în termenul legal, deoarece aceasta nu constituie o împrejurare mai presus de voința pârâtului, asimilată forței majore, care să-l fi împiedicat pe acesta să exercite în termenul legal calea de atac a recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, îndreptarea deciziei civile nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, s-a făcut prin încheierea din 8 aprilie 2010, după expirarea termenului de declarare a recursului, care s-a împlinit la 22 martie 2010, față de data comunicării deciziei civile către pârât, la 4 martie 2010, dosar apel, astfel că această situație nu avea cum să împiedice partea să-și exercite dreptul la recurs în termenul legal.

De aceea, instanța va respinge cererea formulată de recurentul-pârât de repunere în termenul de recurs și constatând că recursul împotriva deciziei civile nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost declarat la 26 aprilie 2010, după împlinirea termenului de declarare a recursului, la 22 martie 2010, instanța va dispune respingerea acestuia ca tardiv. Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, instanța va dispune obligarea acestuia la 1.000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul F.N., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., față de complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva încheierii din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 1790/121/2009. Respinge cererea de repunere în termenul de recurs. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva deciziei nr. 26/A din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă recurentul Consiliul Județean Galați la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatul F.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.