ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3384/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 23 ianuarie 2006, reclamantul C.S.S. a chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Galați, contestând legalitatea dispoziției nr. 2224/SR din 28 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea parțială de despăgubiri, în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la imobilul situat în Galați. Î n motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că o parte din teren poate fi restituit în natură, dispoziția emisă fiind nelegală întrucât a fost dată, fără a se dovedi că terenul este afectat de lucrări de sistematizare.

Prin sentința civilă nr. 1711 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galați a respins contestația, reținând că în urma expertizei dispusă și efectuată în cauză, a rezultat că terenul nu poate fi restituit în natură, astfel că, în temeiul art. 16 din Legea nr. 247/2005-Titlul VII, contestația este nefondată. Î mpotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul care a susținut că situația de fapt reținută de instanță este străină dosarului cauzei, potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafața de 112,50 mp din terenul situat în Galați fiind liberă, neafectată de lucrări de utilități publice.

Prin decizia nr. 62/A pronunțată la 28 februarie 2007, Curtea de Apel Galați a admis apelul, a schimbat sentința nr. 1711 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați, a admis contestația și a anulat în parte dispoziția ce face obiectul contestației de față, obligând Primăria municipiului Galați să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 112,50 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză și să acorde despăgubiri pentru 97,10 mp.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din suprafața totală de 209,60 mp ce face obiectul prezentului dosar, doar aceea de 97,10 mp este ocupată de instalații subterane ce deservesc domeniul public, pe restul suprafeței, astfel cum este configurată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză (fila 65-68 dosar fond) nefiind amplasate construcții sau instalații aparținând domeniului public, astfel că potrivit art. 1 alin. (1), art. 2, art. 9 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această suprafață poate fi restituită în natură, măsurile reparatorii prin echivalent fiind prevăzute de lege, doar ca o modalitate subsidiară de reparație. Î mpotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., arătând că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, față de împrejurarea că terenul nu a fost corect individualizat. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că din suprafața solicitată a fi restituită și stabilită de Primăria Galați, ca fiind aferentă unei alei pietonale, (domeniu public) terenul propus de expert a fi restituit în natură către reclamant, conform planului de situație anexa 2 din raport este situat pe aleea de acces la blocurile H și pe trotuar. Pe suprafața ce nu poate fi restituită în natură și care urmează a fi restituită prin echivalent, s-a constatat existența a două cămine de vizitare, aferente traseelor de utilități publice (apă-canal) care joncționează din cele stradale și, care alimentează blocul de locuințe H existent în vecinătate.

Ca atare, dat fiind faptul că imobilul propus spre restituire în natură se află în vecinătatea blocului H, există riscul ca această suprafață de teren să fie traversată de rețele de utilitate publică. In raport de această situație de fapt și de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, terenul nu poate fi restituit. Recurentul a solicitat efectuarea unei alte expertize de specialitate, pentru identificarea cu precizie a terenului și a arătat că Primăria nu poate fi obligată la plata despăgubirilor, ci poate emite doar dispoziții de acordare de titluri de valoare nominală. Potrivit art. 13 din lege, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia nr. 428 din 24 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei civile nr. 62/A din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Galați, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Pentru a stabili asupra celor de mai sus, instanța de casare a apreciat că reclamantul a formulat două notificări pentru imobil, una înregistrată sub nr. 229/N/2001 prin care a solicitat restituirea în natură și alta cu nr. 3134/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 696 din 05 aprilie 2004 a fost soluționată prima notificare, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, teren și construcție, fără a se indica suprafața de teren restituită, menționându-se doar că imobilul se identifică în planul de situație și procesul-verbal de punere în posesie, în acesta din urmă fiind făcută mențiunea că, suprafața totală de teren restituită reclamantului este de 412 mp, din care 276,70 mp este ocupată de construcții. S-a reținut prin dispoziția de mai sus că titlul de proprietate îl constituie actul de partaj voluntar nr. 1846/1946, în care nu se face însă o descriere și identificare a imobilului din fosta str. P. nr.2, actuală Pieței T. nr. 2, fiind necesar a se verifica actul anterior prin care autorul reclamantului a dobândit imobilul, respectiv cel cu nr. 952/1915.

Având în vedere că, față de situația dată, expertul nu a realizat o operațiune concretă de identificare a terenului, conform actelor de proprietate, mărginindu-se să facă trimiteri la planuri de situație din anul 1975, nu rezultă modul în care s-a stabilit că diferența de teren ce a fost restituită reclamantului prin dispoziția nr. 696/2004 este de 209 mp. Astfel, s-a stabilit că se impune efectuarea unei noi expertize a imobilului, având ca obiective: identificarea suprafeței de teren ce a fost restituită reclamantului prin dispoziția de mai sus, identificarea suprafeței nerestituită și stabilirea situației de fapt și de drept a terenului, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (3), (4) și art. 8 din Legea nr. 10/2001, referitoare la gradul de ocupare funcțională a terenului și se vor face verificări dacă există instalații subterane care traversează această suprafață.

Prin decizia civilă nr. 159/A din 14 mai 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1711 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galați, reținând următoarele: Imobilul solicitat a fi restituit are o suprafață de 750 mp, din care 372 mp construcții, prin dispoziția nr. 696/SR din 5 aprilie 2004, Primăria municipiului Galați dispunând restituirea în natură a imobilului în suprafață de 412,90 mp, din care 276,70 mp, construcții. Conform noului raport de expertiză efectuat după casare și răspunsului la obiecțiunile formulate de pârâta Primăria municipiului Galați, rezultă din măsurătorile făcute, că imobilul deținut de reclamant are o suprafață de 498,46 mp, restituit prin dispoziția menționată.

Deși inițial, suprafața totală a imobilului a fost de 732,57 mp prin deschiderea str. P., aceasta s-a diminuat cu 8,20 mp, astfel că din suprafața de 724,37 mp a rămas nerestituită suprafața de 225,91 mp. Expertul a propus restituirea în natură a suprafeței de 139,69 mp, deși pe acest teren, în subteran se află instalații de utilizare gaze, rețele de apă și canalizare, conform adreselor nr. 19498 din 25 februarie 2009 și nr. 18186 din 23 februarie 2009 emise de D.R.E.D.A.C. Galați (filele 36-38 dosar), planșe fotografice si schițele anexate. Constatându-se că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv parcare auto și suterane, acesta nu poate fi restituit în natură și față de împrejurarea că unitatea deținătoare nu are bunuri sau servicii, care să poată fi acordate în compensare, pârâta a emis dispoziția prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.S., criticând hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați, în sensul că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) precum și art. 21 alin. (1) din Legea nr.10/2001. Deși este indicat generic acest motiv de nelegalitate, în susținerea acestuia sunt făcute referiri la probele administrate, în sensul că nu s-au prezentat înscrisuri sau documente privitoare la existența subterană aferentă terenului în litigiu a unor instalații de gaze, rețele de apă și canalizare, invocarea existenței acestora fiind realizată prin obiecțiunile la raportul de expertiză, instanța de apel concluzionând eronat asupra imposibilității restituirii în natură.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați și, în rejudecare admiterea contestației, astfel cum a fost formulată. Recursul este nul. Din conținutul și modul de expunere al criticilor, nu rezultă că reclamantul ar fi invocat motive de nelegalitate, astfel că deși a indicat formal motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referirile sale din recurs vizează „aprecierea probelor", aspecte legate de netemeinicia deciziei atacate. Ca atare, prin prisma criticilor expuse, instanța nu poate realiza o încadrare a motivelor de recurs, în conținutul nelegalității, recursul nefiind motivat cu respectarea exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., știut fiind că motivul incident art. 304 pct. 10 a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005. Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. Cum aceste exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși reclamantul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. și având în vedere că, în speță nu au fost identificate motive de ordine publică, nefiind dezvoltate critici care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cum în mod formal susține reclamantul, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva deciziei nr. 159/A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.