ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5925/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5925/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față constată
următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 16 februarie 2007,
P.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia
locală Galați de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană Galați
de aplicare a Legii fondului funciar, anularea dispoziției nr. 3250 din 12
ianuarie 2007 a Primăriei municipiului Galați și restituirea în natură a
imobilului (teren) situat în Galați.
Judecătoria
Galați, prin sentința civilă nr. 1688 din 27 februarie 2007, a admis
excepția privind necompetența materială a
judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei civile, formulată
în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, în favoarea Tribunalului
Galați.
Prin
sentința nr. 369 din 17 martie 2008, Tribunalul Galați, secția civilă, a
admis în parte plângerea la Legea nr. 10/2001
formulată de reclamanta P.M.A. în contradictoriu cu pârâta Primăria
municipiului Galați. A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a
pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Galați. A respins pentru
lipsa calității procesuale pasive plângerea formulată în contradictoriu cu
pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Galați și Comisia
județeană Galați de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura
județului Galați. A anulat dispoziția nr. 3250/SR din 12 ianuarie 2007 emisă de
pârâta Primăria municipiului Galați. A dispus restituirea prin echivalent a
imobilului situat în municipiul Galați, compus din 1247 mp teren, cuantumul și
modalitatea de acordare a despăgubirilor urmând a fi stabilite și acordate de
Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor potrivit Titlului VII din
Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al
autorului său, a calității și vocației succesorale, motiv pentru care este
îndreptățită să obțină restituirea terenului preluat abuziv.
Tribunalul a reținut în
continuare că deși restituirea în natură reprezintă regula nu se poate trece
peste concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. Astfel, s-a
constatat că expertul nu a reușit să identifice cu certitudine terenul deoarece
nu există schițe topografice pe baza cărora s-ar fi putut determina
amplasamentul imobilului. Pe de altă parte, din schița anexă la raportul de
expertiză rezultă că cea mai mare parte a terenului este ocupată de alți
proprietari.
S-a concluzionat de către
instanța de fond că întrucât nu există certitudini cu privire la amplasament și
pentru a se menține stabilitatea circuitului civil, reclamanta este
îndreptățită la acordarea de despăgubiri, ce vor fi stabilite potrivit Titlului
VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere că Legea nr.
10/2001 stabilește clar cine acordă despăgubirile, instituind în mod expres
calitatea procesuală pasivă în raportul de drept execuțional în favoarea
Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, s-a constatat că, cererea de
chemare în garanție formulată de Primăria municipiului Galați nu îndeplinește
condițiile art. 60 și urmat. C. proc. civ., motiv pentru care a fost respinsă.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost admis de
Curtea de Apel Galați, secția
civilă, prin decizia nr. 320/A din 13 noiembrie 2009.
A fost schimbată în parte hotărârea instanței de fond
numai în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea în natură. Pe
cale de consecință, a dispus restituirea în natură către reclamantă a
suprafeței de 610,49 mp identificată prin conturul 2
1
-5
1
-5
11
-13
1
-13-14
1
în schița anexă a suplimentului raportului de expertiză N. (supliment efectuat
în apel). A menținut forma de despăgubire pentru restul terenului de 636,51 mp.
Instanța de apel a constatat
că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său P.S.
prin actele de vânzare-cumpărare menționate. In lipsa schițelor ce însoțesc aceste
acte s-a încercat reconstituirea amplasamentului proprietății P. cu ajutorul
reperelor oferite de înscrisurile depuse de părți, precum și a planurilor
fotogrammetrice ale Municipiului Galați din anii 1960 și 1975.
Din analiza celor trei puncte
de vedere de la dosar cu privire la reconstituirea vechii proprietăți, instanța
de apel a constatat că există un consens în această privință și anume conturul
maro 2
1
-5
1
-5
11
-13
1
-13-14
1
de pe schița anexă a expertizei N. în suprafață 610,49 mp.
Nu s-a putut soluționa
favorabil cererea reclamantei de restituire în natură și a terenului ocupat de
familia B. prin contract de închiriere, teren identificat prin conturul
ABCDEFGH din schița anexă a expertizei efectuată la fond, curtea de apel
constatând că din actele de proprietate ale reclamantei nu rezultă că terenul
s-ar fi întins până la str. V. și că nu s-a făcut dovada că respectivul teren a
aparținut lui P.S.
Împotriva
acestei ultime decizi a declarat recurs Municipiul Galați prin Primar,
întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art.
304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, casarea
hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului spre rejudecare.
A considerat decizia atacată
ca netemeinică și nelegală motivat de faptul că familiei B., care deține și
plătește impozit, în calitate de proprietar, din anul 1958, pentru terenul
restituit în natură, i s-a încălcat dreptul de a participa la proces, fără a
putea invoca uzucapiunea de peste 30 de ani.
A arătat că reclamanta nu a
putut face dovada, în conformitate cu dispozițiile art.23 și următoarele din
Legea nr. 10/2001, a deposedării în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
Primarul municipiului Galați dovedind că respectivul imobil nu a trecut
niciodată în proprietatea statului, situație în care reclamanta nu putea
beneficia parțial de acordarea de măsuri reparatorii și parțial de restituirea
în natură a terenului solicitat.
Referitor la întinderea dreptului
de proprietate, a precizat că atât instanța de fond cât și cea de apel au
acordat măsuri reparatorii pentru o suprafață mai mare de teren decât cea
rezultată din actele de proprietate. A considerat că expertiza întocmită de
ing. N.V. este neadevărată și mincinoasă cu privire la actele de
vânzare-cumpărare nr. 178 din 27 ianuarie 1904 și nr.1869 din 5 mai 1923.
Concluzionând, a arătat că familia P. a avut în proprietate teren în suprafață
totală de 858 mp și nu de 1247 mp, cât a solicitat reclamanta.
Analizând
criticile formulate prin prisma motivelor de nelegalitate cuprinse la
art. 3 04 C. proc. civ., Înalta
Curte constată următoarele:
In acord cu prevederile art.
137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția
lipsei calității procesuale active a Municipiului Galați prin Primar de a
declara recurs, excepție ridicată oral de apărătorul intimatei - reclamante în
ședința publică din 10 noiembrie 2010.
Dincolo de aspectul pur
formal al excepției, se constată că orice persoană care are folosința
drepturilor civile poate să fie parte la judecată. Potrivit dispozițiilor art.
77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, Primarul și aparatul
de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate
permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile
consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente
ale colectivității locale.
Calitatea procesuală a
primăriei ca structură funcțională este generată tocmai de apartenența
primarului la această structură, a cărei funcție este, printre altele și de
aducere la îndeplinire a dispozițiilor primarului.
Mai mult, în contextul Legii
nr. 10/2001 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005), legiuitorul
a înțeles să folosească denumirea de primărie pentru a desemna persoana
juridică de drept public deținătoare a imobilului, dar din cuprinsul întregului
act normativ reiese cu claritate că în procedura reglementată de legea specială
de reparație, primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială.
Acestuia, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant
legal al persoanei juridice de drept public, îi revine și atribuția stabilită
prin art. 68 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările
ulterioare, în sensul de a emite o dispoziție cu caracter normativ sau
individual. Se reține însă că intenția legiuitorului a fost aceea de a desemna
actul procedural prin care se soluționează notificarea și nu aceea de a stabili
o obligație în nume propriu.
Or, în speță, pe lângă faptul
că recursul este declarat de Municipiul Galați prin Primar, se reține că în
antetul cererii de recurs este trecută Primăria municipiului Galați, motiv
pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a
recurentului.
Referitor la criticile
formulate de recurent, se constată că singurele care pot fi încadrate în cele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ. vizează încălcarea dreptului de proprietate
a familiei B.
Cât privește criticile privind
faptul că nu s-a dovedit deposedarea de către stat și întinderea dreptului de
proprietate al reclamantei, căreia i s-au acordat măsuri reparatorii pentru o
suprafață mai mare de teren decât cea rezultată din actele de proprietate, se
reține că acestea nu au fost formulate în apel, ci direct în recurs, omisso
medio, motiv pentru care nu pot face obiectul unei analize.
Astfel, recursul este o cale
extraordinară de atac prin care se verifică, pentru motivele restrictive
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., legalitatea hotărârii instanței de apel.
Prin urmare, atâta timp cât
Municipiul Galați prin Primar nu a declarat apel împotriva soluției instanței
de fond, ceea ce ar fi permis analiza susținerilor privind situația de fapt, în
raport de dispozițiile art. 299 coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ.,
nu poate ca omisso medio să formuleze respectivele critici direct în recurs.
In consecință, Municipiul
Galați prin Primar nu poate invoca direct în recurs împrejurările potrivit
cărora reclamanta nu a făcut dovada deposedării abuzive sau cele privind
întinderea dreptului de proprietate, criticile trebuind să se limiteze la modul
în care s-a soluționat apelul prin restituirea în natură a unei părți din
imobil.
In ceea ce privește critica
referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al familiei B., se reține că
aceasta nu poate fi primită, fiind nefondată.
Astfel, sunt corecte
constatările instanței de apel referitoare la reconstituirea amplasamentului
proprietății autorului reclamantei, întemeiate pe concluziile suplimentului la
raportul de expertiză întocmit de ing. N.V. (filele 141-146 dosar apel).
Potrivit acestora, terenul ce se poate restitui în natură reclamantei, în baza
prevederilor Legii nr. 10/2001, este cel identificat în conturul 2
1
-5
1
-5
11
-13
1
-13-14
1
și are suprafața totală de 610,49 mp.
Cu privire la proprietățile
aparținând celorlalte persoane, s-a arătat, prin același supliment la raportul
de expertiză, că au fost calculate și evidențiate în schița anexă a acestuia,
reieșind cu claritate că reclamantei nu i s-a restituit ceea ce deține familia
B. în proprietate, respectiv 198 mp din conturul 1-2
1
-2
11
-14
1
-14,
potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 846/1951.
Pentru cele de mai sus, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 274
C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată
către intimata - reclamantă P.M.A., instanța apreciind, că față de
complexitatea cauzei și activitatea apărătorului părții, urmează a face
aplicabilitatea alin. (3) al acestui articol.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge
excepția lipsei calității procesuale active a recurentului.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 320/A din 13
noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Obligă pe recurent la 2500
lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,
către intimata - reclamantă P.M.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 noiembrie 2010.