ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 martie 2005, la Tribunalul Galați, reclamanta G.G. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 1178/SR din 10 ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Galați, prin care s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului situat în Galați imposibil de restituit în natură, suma de 104.062.541 lei, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Reclamanta a cerut, prin acțiune, anularea dispoziției emise de primar și în consecință restituirea în natură a imobilului care a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1965, terenul fiind, în prezent, liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Soluționând litigiul în primă instanță Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 1537 din 11 noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea (contestația) și în consecință a constatat că reclamanta G.G. are dreptul la despăgubiri în sumă de 353.521.327 lei, despăgubiri care urmează a fi stabilite și plătite potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Hotărând astfel, tribunalul a motivat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituire terenului în natură nefiind posibilă datorită lucrărilor de sistematizare efectuate în zonă.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 105/A din 12 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1537/2005 a Tribunalului Galați în sensul că a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 1178/2005 a primarului municipiului Galați, cu consecința constatării dreptului reclamantei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 110,22 mp și la despăgubiri pentru construcția demolată. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs municipiul Galați, prin primar, susținând, în esență, că dispoziția a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece restituirea în natură a terenului aflat în litigiu nu este posibilă, terenul fiind afectat de lucrările de sistematizare pentru care s-a decis exproprierea.

Recursul declarat este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Reglementându-se situația imobilelor expropriate, prin art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că în cazul în care construcțiile, expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrurile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent; în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă…

Prin Decretul nr. 92/1965 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat, de la tatăl reclamantei, imobilul constând în teren în suprafață de 110,22 mp, pe care se află o construcție, casă de locuit. Scopul exproprierii a fost construirea falezei Dunării. După expropriere, construcția a fost integral demolată. Pârâta din prezentul litigiu nu a contestat că reclamanta, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar, este persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii, pentru imobilul preluat în mod abuziv. Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză (filele 123-131 din dosarul primei instanțe), așa cum a fost completat de același expert (fila 52), s-a stabilit că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă integral terenul în suprafață de 110,22 mp.

Astfel, expertul a precizat că terenul este străbătut de un șanț colector de ape, care este un element important al sistematizării pe verticală și că restituirea în natură este imposibilă, deoarece ar fi afectate lucrările sistematizare existente și ar atrage modificări în planul urbanistic zonal. Probele administrate îndreptățesc concluzia că, în urma executării lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, nu a rămas liberă nici o parte a terenului, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001. în atare situație, prima instanță a hotărât, în mod corect, că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, care vor fi stabilite potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Instanța de apel, prin decizia atacată cu recurs, a aplicat greșit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 când a hotărât restituirea în natură a terenului aflat în litigiu. În consecință, recursul declarat de pârât va fi admis și va fi casată decizia instanței de apel. Rejudecând pricina Înalta Curte va respinge apelul declarat de reclamanta contestatoare împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei nr. 105A din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează. Respinge apelul declarat de contestatoarea G.G.N. împotriva sentinței nr. 1537 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galați, secția civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2007.