ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3194/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Galați la 06 martie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Primarul Municipiului Galați, anularea Dispoziției nr. 2464/SR din 24

ianuarie 2006 emisă de pârât, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile Legii speciale nr. 247/2005 Titlul VII, privind regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul

situat în Galați, str. C., expropriat prin Decretul nr. 385/1980 și imposibil

de restituit în natură.

Reclamantul a

susținut că, deși construcția expropriată a fost demolată, terenul există și

putea fi restituit în natură.

Tribunalul Galați,

prin Sentința civilă nr. 2248 din 19 decembrie 2006 a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Galați.

De asemenea, a respins

ca nefondată contestația cu motivarea că, în ceea ce privește terenul solicitat

prin notificare (400 mp), acesta este afectat de detalii de sistematizare și,

prin urmare, nu poate fi restituit în natură, iar suprafața efectiv liberă este

foarte mică și nu ar avea o funcționalitate economică pentru reclamant dacă

i-ar fi atribuită în natură.

Curtea de Apel

Galați, prin Decizia civilă nr. 138/A din 24 aprilie 2007, a admis apelul

declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința tribunalului și, în rejudecare,

a admis contestația împotriva Dispoziției nr. 2464/SR din 24 ianuarie 2006

emisă de Primăria Municipiului Galați în sensul că a dispus restituirea în

natură a suprafeței de teren de 298,80 mp situată în b-dul C. din municipiul

Galați, potrivit raportului de expertiză și a schiței anexă efectuat de expert

C.A. în dosarul de fond care face parte integrantă din hotărâre.

Prin Decizia civilă

nr. 7877 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 279/44/2007, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul

Galați prin Primar, a casat Decizia nr. 138/A din 24 aprilie 2007 a Curții de

Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

A reținut instanța

superioară că, în speță, nu s-a stabilit cu certitudine suprafața de teren

considerată liberă în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 respectiv

292,80 mp sau 298,80 mp și nici folosința reală a terenului, respectiv dacă a

fost închiriat unor persoane juridice și afectat de construcții ușoare, demontabile

ori, dimpotrivă, este afectat de amenajări de utilitate publică, în speță o

parcare autorizată și inclusă în domeniul public de interes local.

Din această

perspectivă, Înalta Curte a apreciat că în cauză era necesar a se depune

Decretul de expropriere nr. 385/180 pentru a se verifica obiectivele avute în

vedere la emiterea acestuia, anexa la H.G. nr. 562/2002 și, respectiv,

completarea expertizei tehnice în raport de aceste înscrisuri pentru a se

stabili cu certitudine dacă există o suprafață de teren rămasă liberă în sensul

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sau dimpotrivă, respectivul teren este

afectat de servituți legale ori alte amenajări de utilitate publică, așa cum a

susținut pârâtul.

În rejudecare, prin

Decizia civilă nr. 102/A din 17 martie 2009 a Curții de Apel Galați, apelul

reclamantului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2248 din 19 decembrie

2006 a Tribunalului Galați a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond de respingere a

cererii de restituire în natură a imobilului situat în Galați, str. C. este

justificată, acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale nr. 247/2005

Titlul VII impunându-se față de imposibilitatea restituirii în natură a

imobilului în speță.

Instanța de apel a

reținut, din coroborarea mențiunilor cuprinse în Decretul nr. 385/1980, a

planului de sistematizare urbană și a H.G. nr. 562/2002 ce atestă domeniul

public al Municipiului Galați și în care se regăsește la poziția 605 și

imobilul revendicat, că obiectivul de utilitate publică pentru care s-a dispus

exproprierea a fost realizat, iar suprafața de teren rămasă liberă după

demolare este prea mică pentru a putea fi valorificată de către reclamant. Din

schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuată la fond (și însușită de

părți) rezultă că cea mai mare parte din suprafața liberă constituie cale de

acces, respectiv parcare pentru autoturisme, astfel că terenul nu poate face

obiectul unei restituiri în natură.

Prin Decizia civilă nr.

9061 din 05 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de reclamant, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării un supliment

la raportul de expertiză care să stabilească situația juridică exactă a

terenului în litigiu.

În rejudecare cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 404/44/2010.

Pe linia îndrumărilor

date prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel a dispus

efectuarea unei completări a expertizei instrumentate în cauză la instanța de

fond, care să stabilească, în raport de Decretul de expropriere nr. 385/1980 și

anexa la H.G. nr. 562/2002, dacă din imobilul revendicat de reclamant mai

există sau nu o suprafață de teren care să poată fi restituită în natură

acestuia.

Prin Decizia nr. 80/A

din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul

declarat de reclamantul R.V. și a fost schimbată în tot Sentința civilă nr.

2248 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că a fost

admisă contestația și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 2464/SR din 24

ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Galați și restituirea, în natură,

către reclamant a suprafeței de 356 mp teren situat în Galați, str. C.,

determinată de punctele A 1 BCD 1 pe planul din Anexa nr. 3 la raportul de

expertiză tehnică C.R., ce face parte integrantă din această hotărâre, și având

coordonatele stereo indicate de același expert în suplimentul la raportul de

expertiză ce face de asemenea, parte din hotărâre.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, terenul revendicat de reclamant, situat

în Galați, str. C., ce a aparținut mamei reclamantului și a fost expropriat în

temeiul Decretului nr. 385/1980, a fost identificat și măsurat de expert,

stabilindu-se că are o suprafață de 399,55 mp. Din acesta, o suprafață de

121,55 mp este ocupată de un spațiu comercial aparținând SC S., respectiv o

hală cu ieșire în str. A.I. Restul de 278 mp este reprezentat de carosabil și

trotuar, pe suprafața trotuarului fiind edificate construcții ușoare,

provizorii, respectiv spații comerciale.

Pe schița anexă la

raportul de expertiză, respectiv Anexa nr. 3, expertul a identificat, din

terenul de 399,55 mp, o suprafață de 356 mp, situată între punctele A’BCD’,

neafectată de servituți legale sau amenajări de utilitate publică care poate fi

restituită în natură către reclamant.

Din cuprinsul

adreselor ce emană de la instituții autorizate, instanța de apel a reținut că

pe suprafața de teren în litigiu nu există rețele electrice subterane sau

supraterane, nu există rețele de distribuție a gazului metan și nici rețele

subterane de agent termic secundar pentru încălzire și apă caldă,

confirmându-se, astfel, susținerea expertului în sensul că terenul nu este

afectat de utilități publice.

Instanța de apel a

mai reținut că susținerea pârâtului în sensul că terenul revendicat face parte

din domeniul public, pe el fiind amenajată o parcare nu se confirmă, în anexa

la H.G. nr. 562/2002 invocată de pârât neexistând nicio mențiune în acest sens.

De altfel, expertul nu a identificat, cu ocazia măsurătorilor efectuate,

existența presupusei parcări, astfel încât susținerea pârâtului a fost

înlăturată.

În concluzie, Curtea

de Apel a constatat că nu există niciun impediment pentru ca terenul în

suprafață de 356 mp identificat de expert să fie restituit în natură

reclamantului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Municipiul Galați, prin primar,

indicând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de apel s-a limitat să

constate doar inexistența, în perimetrul considerat restituibil, a unor rețele

subterane de utilități publice și să înlăture, fără să motiveze temeinic, în

fapt și în drept, susținerile sale privind apartenența bunului solicitat la

domeniul public de interes local și imposibilității restituirii sale în natură.

De asemenea,

recurentul a arătat că a făcut dovada că obiectivele stabilite prin decretul de

expropriere au fost integral realizate, precum și dovada apartenenței terenului

revendicat la domeniul public de interes local, astfel că instanța de apel a

nesocotit îndrumările date de instanța supremă, pronunțând o hotărâre cu

încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Recurentul a mai

arătat că, în speță, chiar dacă nu a fost evidențiată de către expert existența

unor rețele de utilități subterane, marea majoritate a suprafeței revendicate

este destinată în prezent asigurării căilor de acces auto și pietonal către

blocurile și spațiile comerciale din jur, funcționalitatea economică a

terenului restituit contestatorului fiind cel puțin discutabilă.

În plus, a arătat și

că, chiar dacă temporar a fost permisă amplasarea de chioșcuri provizorii,

municipalitatea nu a intenționat și nici nu intenționează să schimbe regimul

juridic al parcării și platformei betonate din fața blocurilor, parte

integrantă a ansamblului urbanistic denumit „Inelul de rocadă” și, prin urmare,

decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 și

11 din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul-reclamant R.V. a invocat excepția nulității

recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu

constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia

atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, nu

numai că recurentul Municipiul Galați, prin primar, nu s-a conformat

exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând,

decât formal, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5, 7 și 9 ale art. 304

C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici

care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare

sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale

deciziei pronunțate în apel, care face obiectul recursului și nici nu se arată

în ce constă nelegalitatea față de textele de lege invocate, prin raportare la

soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță, în

fundamentarea acesteia.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, într-o

înșiruire de afirmații, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic,

sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței

și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Celelalte critici

formulate de recurent vizează doar situația de fapt și modul în care instanța

de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la terenul în litigiu.

Însă, modul în care

instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de

legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs,

deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr.

138/2000.

Față de cele expuse

mai sus, se constată că excepția nulității recursului invocată de

intimatul-reclamant R.V. este întemeiată, urmând a fi admisă și, conform art.

306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de Municipiul

Galați, prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

nulității recursului invocată de intimatul-reclamant R.V.

Constată nul recursul

declarat de Municipiul Galați, prin primar, împotriva Deciziei nr. 80/A din 27

aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - AS